MINCIUNA „LUPTEI CU BĂSESCU”: 10 ani de coabitări continue


Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart „puterea executivă”. Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 

3 ani şi 6 luni – PSD

Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel „vis politic împlinit” de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni – UNPR

Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni – PD (transformat în PD-L)

Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni – PC (fost PUR)

Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni – PNL

Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni – UDMR

Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L – PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:

guvernul Tăriceanu

guvernul Boc 1

guvernul Boc 2

guvernul Ungureanu

guvernul Ponta 1

guvernul Ponta 2

guvernul Ponta 3

Încă o pagină din trecutul de arivist politic al lui Aurelian Pavelescu


„După ce apăruse la postul bucureştean de televiziune Amerom 38, în iunie 1995, afirmând – într-un raţionament calificat în replica unui invitat de la Radio Europa Liberă drept xenofob – că ţiganii nu au o libă, o religie, ci doar organizare tribală şi structuri paralele cu cele statale, fiind o cauză a numeroase tensiuni în ţările în care trăiesc, Aurelian Pavelescu, preşedintele Partidului Dreapta Naţională este acuzat la Antena 1, de Şerban Suru că ar face jocul puterii, că ar fi manevrat de Cotroceni prin consilierul prezidenţial Dan Iosif.”

Grigore Traian Pop, „Garda, Căpitanul şi arhanghelul din cer… O istorie obiectivă a mişcării legionare”, Volumul II, Editura Eurasia, 1996, p. 225-226.

Volumul era scris la puţin timp după evenimente şi credem că relatările erau proaspete în mintea autorului. Să observăm că lui Aurelian Pavelescu mereu i-a plăcut să fie „manevrat” de Cotroceni, ani de zile mai târziu fiind sluga prea plecată a lui Traian Băsescu.

Şi că o reamintire, postul Amerom 38 – în proprietatea lui Cristian Burci – îşi capătă denumirea mai cunoscută de Prima TV. În continuare Burci îi este patron.

Euroalegeri – Au adormit cu 43%. Se vor trezi cu 34%?


ULTIMA ORĂ: La 5 dimineaţa, PD-L anunţă, prin Gheorghe Flutur, rezultatul numărării paralele a voturilor, după prelucrarea datelor a 95% secţii de vot. USD – 37%

 

Mincinosul ăsta de Po0nta ştia el ce ştia atunci când a amânat cât se putea să se adreseze electoratului după anunţarea sondajelor de opinie la ora 9 seara. I-a lăsat doar pe cei doi saltimbanci – Iliescu şi Dragnea – să joace sceneta aia de doi bani în care se prefăceau că au o discuţie privată despre Antonescu şi Mircea Diaconu. Deci a apărut acest Pinochio de modă nouă abia pe la 10, la o oră depărtare, trimiţând, cu un ton ce se vroia preocupat de soarta ţării, apeluri pentru 2refacerea USL şi reluarea proiectelor din program”. S-o fi referit şi la punctul 9, cel ce privea oprirea jafului asupra resurselor naturale sau distrugerea mediului (Roşia Montana, gazele de şist)?

 

Dar ce l-o fi împiedicat? Că doară toate tembeliziunile săreau în sus cu exclamaţii privind procentajul uluitor, cu o cifră – declarau loazele televizioniste – „record pentru PSD, neatinsă nicicând”. 43% adică, cu variantele mai moderate ale altora de 41% sau 42!

 

Eeee! Păi avea de ce să nu se expună! Rezultate ale sondajelor scurse pe net în timpul zile indicau cifre de la 43% (la Antena 3, evident, pentru că era ordin) la… 37% indicate de institutul angajat de TVR. Iar pentru PNL cifrele variau de la 13% (aceeaşi Antenă3, tot pentru că era orden) la… 19% la aceeaşi TVR. Ca să se rezolve dilema, presupun eu, s-a mai dat un ordin pe la 8 sau 9 seara ca să se facă… hmmm… o medie. Nici prea-prea (43%), nici foarte-foarte (37%) ca nu cumva indicaţiile preţioase în măsluirea sondajelor să-i facă pe cei de la butoanele respectivelor instituţii de băcănie. Iar dom’ Lucaciu (băiatul de la TVR pe care pontacul vroia să-l pună consul la New York) pesemne că s-a conformat. Dacă-i orden…

 

Eeee! dar noaptea se petrec nişte lucruri! Nişte numărători paralele. Că la noi, unde este democraţie foarte originală în spirit iliescisto-băsist, nu a avut loc nici o aşa-zisă „modernizare a statului” pentru ca BAC-ul să anunţe chiar în timpul nopţii rezultate parţiale de la despuierea urnelor. Aşa că trebuie să ne bazăm pe rezultate parţiale din numărătoarea paralelă a voturilor făcută de partide. Şi uite cum aud pe la ora 12 jumate – 1 noaptea că cei da la PNL ar fi anunţat, după numărarea a circa 30% din procesele verbale, un rezultat de 35 de procente pentru USD. Iar mai apoi, peste alte vreo trei ore, vine şi PDL-ul cu numărătoarea-i paralelă să mai învârtă încă o dată cuţitul în rana lui Victoraş, anunţând şi el, prin vocea lui Flutur, tot vreo 35%, după numărarea a aproximativ 65% din procesele verbale.

 

Păi ce rezultat minune ar mai fi ăsta, dom’ Ponta? 35% e cam departe de 43% şi foarte departe de cele 50% + 1 de care ai nevoie pentru scaunul râvnit de la Cotroceni. Cam greu. Au mai fost doi înaintea ta (Năstase şi Geoană), cu procente…. ceva mai bune, parcă, de 36-37% care au pierdut mai apoi cursa la mustaţă. Şi ăia chiar erau mai inteligenţi decât tine şi mai serioşi. Şi, iarăşi parcă, cu mai puţin tupeu.

 

Nu că m-ar interesa ce faceţi voi acum, că am votat pe altcineva. Dar legat de asta, ce se scunde sub enigmaticul „7% – alţii”? Acolo nu sunt cuprinşi nici Mircea Diaconu, nici PPDD, PFC, PRM. Să avem parte, când o trage BEC-ul linie, de altă surpriză de proporţii la scrutinul european?

 

PS: ora la care scriu această postare este la 3 şi jumătate din noapte. Evident că lucrurile se pot schimba mult în continuare.

Zvonul ca proptea politică – Muzeul Ţăranului Român şi tupeiştii din jurul său


În cazul de faţă vorbim de un domn numit Virgil Niţulescu, director şi pe timpul PeDe-Lingăilor, şi pe timpul USLaşilor (c-aşa-i în cotocobităceală) al Muzeului Ţăranului Român. Politruc (a)cultural îl numea Claudiu Târziu cu ceva vreme în urmă – uitaţi aici – şi continua în descriere cu un citat din Andrei Pleşu: „Un zvon în care nu vreau să cred e că unul dintre aspiranţii la directorat ar fi fostul secretar de stat Virgil Niţulescu, de la Ministerul Culturii. Îl ştiu de mult. Iniţial, am crezut în candoarea lui. Între timp s-a instalat în postura unei mediocrităţi vesele, de funcţionar hârşit în rele. Mi-e greu să înţeleg de ce vrea acest directorat. În materie de etnografie e nul. În materie de caracter e, ca să zicem aşa, aproximativ. Se crede un administrator? Să caute vreun şantier sau vreo circă financiară. Altfel, va rămâne în memoria noastră ca un demolator de duzină, înălţat pe ruinele unui lucru bine făcut” Cred că aţi remarcat sublinierea cuvântului zvon, doară zvonistica ce devenea realitate era la ordinea zilei în timpul guvernărilor Băsescu-Boc din urmă cu nu mulţi ani.

 

Acest Virgil Niţulescu s-a evidenţiat (ŞI EL!) prin politica sa anti-creştină culturală dar în spiritul corectitudinii politice la putere în zilele noastre, transformând MuzeulŢăranului Român într-o oficină a propagandei sodomite. Pentru cei ce au uitat – şi, din păcate, suferă mulţi de amnezie „culturală” – le reamintesc de scandalul de la MŢR ivit cu ocazia desfăşurării „Lunii LGBT”. Mă voi ajuta iarăşi de articolele publicate de Claudiu Târziu – de aici şi aici – şi în care i se cerea DEMISIA. Sau demiterea, lucru foarte greu, de vreme ce „are proptele politice solide”. Peste câteva luni, în septembrie 2013 (deci nu demult!), apărea chiar şi un „Comitet pentru salvgardarea MŢR”, după cum citim pe blogul aceluiaş Claudiu Târziu. Interesant că nu aflăm printre semnatari numele lui Cristian Preda.

 

Dar de ce ar fi trebuit să apară numele politologului, politicianului şi politrucului Cristian Preda? Pentru că suntem în căutarea cercului de proptele politice ale celor care distrug MŢR. Iar în demers trebuie să vedem unde îşi au izvorul ZVONURILE create pentru a-l spijin pe cel care, în condiţiile în care la conducerea Ministerului Culturii a venit un creştin (fie el şi răspopit), ar putea să-şi piardă postul.

 

Păi domnul Cristian Preda este într-o amiciţie de idei cu fostul ministru de la Cultură, Daniel Barbu zis „Cianură”. Îşi au numitorul comun în apartenenţa la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Ambii sunt vajnici apărători ai „minorităţilor sexuale” şi a umanitarelor deziderate ale RMGC. Nu contează că sunt în structuri politice diferite, doară trăim în coabităceală şi prin urmare este firească orice apropiere. Îi mai leagă şi apartenenţa „dilematică” şi, de aici, ideologia ce-i uneşte îmi pare evidentă.

 

Ori, după aberantele decizii şi afirmaţii ale lui Daniel Barbu, îndepărtarea sa era aproape certă. Aşa că de ce să nu lase în urmă un ou fierbinte urmaşului de scaun ministerial? Poate convenea şi anumitor interese ce cloceau în mintea premierului Victor Ponta: de jaf şi de furt. Deci, dacă au existat planuri de „comasare”, ele au fost realizate ÎN MINISTERUL CULTURII doar în perioada Daniel Barbu. Poate chiar ca urmare a unui ordon ocult ceva mai vechi, de ce nu?

 

Dar de ce să se pună în cârca unui ministru care încă NICI NU FUSESE ÎNVESTIT ÎN FUNCŢIE? Ori acest lucru face Cristian preda, care se pare că le ştia el mai bine decât oricine… de la Bruxelles, unde este europarlamentar!

 

 

Şi care europarlamentar îi dă repede telefon lui tătuca de la Cotroceni, care-l roagă pe proaspătul ministru să nu comaseze MŢR cu Muzeu Satului. Şi vine şi (încă) directorul Virgil Niţulescu fluturând o scrisoare deschisă, dezvăluind planul ocult al lui Ponta! Dar de ce nu a făcut acest lucru în timpul mandatului antecesorului lui Ştirbu? Pentru că scopul NU este salvarea MŢR ci atacarea PNL. Din ambele direcţii, în stil coabitac. Dacă ar fi doar un scop politic, lucrul m-ar lăsa rece. De vreme au fost de acord cu cobităceala, atunci să se descurce! Dar în joc sunt şi valorile CREŞTINE şi aparatul drăcesc instalat în frunte pentru distrugerea ţării. O colcăială de propagandişti care se spijină reciproc în intenţia de a schimonosi şi mai rău România.

 

Şi la Iulian Capsali am găsit o concluzie asemănătoare:

 

 

Nu tiu cât de bune sunt reacţiile pripite în zilele noastre, plecate numai de la zvonistică. Există departamente ale „serviciilor” însărcinate cu manipularea. Dacă am reacţiona imediat, fără judecată critică, le-am face „serviciilor” un mare serviciu. Şi să nu credeţi că mobilele ce stau la bază sunt nobile. De mult nu mai avem „stat naţional”.

 

PS: după tot acest „scandal” ar mai putea fi clintit din funcţie poponarofilul director al MŢR? QED!

Acelaşi scenariu


„Nimic nou sub soare”, vorba Ecclesiastului. Dacă scandalurile care se succed în ultimul timp nu vă reamintesc nimic, atunci ar fi bine să vă luaţi porţia de lecitină. Ajută la memorie. Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile – circăraia din Parlament, cu legifarea în stil stahanovist – mie în schimb mi-a readus aminte de bunele năravuri din urmă cu nu prea mult timp (adică din vremea în care Băsescu nu era coabitac, iar actualii coabitaci făceau pe opozanţii). În vremea aceea, de câte ori plesnea în public o afacere care atenta la imagine primului om al ţării, imediat se lansa în public – cu mare tamtam – un scandal şi mai mare care viza personaje din spectrul opus. Urma apoi contra-reacţia şi tot aşa, într-un soi de leapşa de infantilism politic.

 

Ori, la momentul actual se iviseră cel puţin două scandaluri care loveau în plin pactul coabităcesc şi deranja enorm membri acestei coaliţii anti-româneşti pontaco-antonesciano-băsiste. În primul rând, dezvăluirea modului în care Băsescu a devenit „moşier”, cu un fleac de aproape 300 de hectare dobândite printr-un credit obţinut în stil mafiot, a produs panică atât în rândul partizanilor săi băsişti, dar şi în rândul partenerilor de cotcobităceală cărora le-ar fi surâs existenţa unui precedent ce ar fi dus la apariţia altor 600 şi mai bine de „moşieri instant”. S-a inventat în grabă o „comisie parlamentară” cu perspective făsăite de rezolvare a cazului. Ce ar fi putut să rezolve? Ar fi intrat în aria de competenţe a Justiţiei. Iar soluţia SUSPENDĂRII deranja… coabitarea! Deci, mai bine o ţeapă.

 

În al doilea rând, scandalul care priveşte înstrăinarea resurselor subsolului, atât prin declanşatorul mâniei populare („legea RMGC”), cât şi prin tulburările de la Pungeşti. Ori revolta din Moldova a dus la impunerea pe plan local a unei adevărate stări de urgenţă! Corelaţi acestea cu acţiunile de poliţie politică întreprinse împotriva opozanţilor din alianţa naţionalisto-ecologistă ce se încheagă. Într-un stat membru al Uniunii Europene! Nu că ar fi RÂS ŞI CURCILE (aceasta este vorba populară, domnule Zgonea) când ar fi auzit că babele de la Pungeşti sunt puse în acelaşi rang cu militanţii skinheads sau anarhişti din Occident (şi despre care nici nu veţi auzi vreodată că „li s-a întocmit dosar penal”), dar s-ar fi pus un mare semn de întrebare asupra viabilităţii includerii noastre în continuare în UE.

 

Deci, ca să se abată atenţia atât opiniei publice din România (cel mai uşor, pentru că suferă de amnezie cronică), cât şi aceleia internaţionale, s-a venit cu declaraţiile penibilului Barbu „Cianură” de la Cultură, cu tămbălăul (bine regizat!) de la Parlament şi cu sforâitoarele declaraţii de la Cotroceni. Diversiunea a reuşit, se pare. Realizează cineva acuma că, iată!, pe timpul lui Băsescu şi al lui Ponta românilor dintr-o localitate pierdută din Moldova vieţuiesc sub asediul impus de declararea unei „zone de protecţie speciale”?

Regimul terorii naţionale


Cică trăim în democraţie dar, conform spuselor unui specimen de gorilă înveşmântată în albastru, comuna vasluiană Pungeşti a fost declarată „ZONĂ SPECIALĂ DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ” (maiorul Ţăranu – potrivit nume! -de la forţele de ocrotire a infractorilor antinaţionali). Şi totul este făcut, evident, pentru bunăstraea dumneavoastră, dragi cetăţeni, ca să trăiţi în linişte şi pace. Pentru toate crimele au ăştia acelaşi pretext: din „umanism”, „mizericordie”, „pentru pace şi frăţietate”.

 

Apropo, ştiaţi că în acest timp (adică mai acu’ vreo săptămână) au fost puşi pe liber – „pensionaţi”! – jumătate din generalii armatei române? Evident, tot din motive „umanitare” şi de „creştere a profesionalismului”. Numai la maimuţele astea numite „jandarmi” nu auzi de „pensionări” şi „disponibilizări”. Şi sunt foarte curajoşi că d-aia îi laudă toată „colonimea” din presă.

 

Vă mai amintiţi de mineriade? De TOATE mineriadele? Da, ei sunt! Aceiaşi băieţi reşapaţi la ordinul ministrului Doru Viorel ursu – alt kaghebist – în „forţe de menţinere a ordinii”. Au menţinut „ordinea” în iunie 1990, în septembrie 1991, în iarna lui 1999, au menţinut ordinea – băgând site-ul de cultură în dubă – în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Şi iată-i şi acum pe bravii cimpanzei sărind cu pumnii şi picioarele sa apere „ordinea”.

 

„Ordinea” hoţilor şi trădătorilor de ţară, că ăsta-i jurământul lor.

 

PS: pretextul legal, ca să nu vă miraţi, îl au de pe timpul lui „Cap de Ţap” preşedinte, dar şi atunci era nevoie de o augustă semnătură. Astăzi cine o fi semnat-o?