Câinele şi Fiara


Duminică a fost citită de la înălţimea amvoanelor bisericilor textul evanghelic ce cuprinde „Parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr”. Din păcate, fiind prins cu „recensământul”, nu mă aflam părtaş la slujbă ci în casă, facând calcule. Astfel că slujba o ascultam la televizor, pe Trinitas. Poate a fost mai bine de astă dată. Pentru că un amănunt din explicarea făcută de Prea Fericirea Sa mi-a atras atenţia. Amănuntul despre prietenia lui Lazăr cu dobitoacele şi despre pierderea umanităţii bogatului. Şi atunci mi-a sărit în ochi un lucru. În Scriptură avem prototipul MAIDANEZULUI de lângă noi! Câinele de care ne lovim la orice colţ de bloc! Animalul de ne mai şi compostează câteodată!

Poate nu m-aş fi împiedicat aşa de tare de patrupedul nostru de toate zilele dacă exact în aceste zile, ca din întâmplare (dacă există întâmplare), nu ne-am lovi de o altă campanie anti-maidanezi. Nişte şacali, care au năpârlit şi şi-au schimbat blana din portocaliu în verde, rescot la lumină o mai veche temă din campania de sunet şi lumină a fostului primar general al Capitalei. Mai ţineţi minte „faptele de vitejie” ale hingherilor lui Băsescu, acte care aruncaseră încă o pată neagră asupra României într-o Europă a civilizaţiei.

Sunt vremuri grele şi vor veni vremuri încă şi mai grele. Nu mai putem vorbi în zilele noastre de un Lazăr ci de zeci de mii de Lazări, dacă nu cumva de sute de miii. Iar tovarăşii de idei, de şpriţuri şi de gheşefturi ai celui ce a fost numit „javra ordinară de la Cotroceni”, în marea lor grijă pentru bucureşteni, reîncălzesc o temă care s-ar fi presupus că nu şi-ar mai fi avut rostul. Trâmbiţele portocalii ne-au împuiat capul ani întregi cu succesul stârpirii cotarlelor de pe maidanele Capitalei. Adică avem în faţă o falsă problemă, o dirijare a atenţiei opiniei publice spre ţinte amăgitoare. Nici un cuvânt despre spitalele ce vor fi închise în continuare. Nici unul despre oamenii care vor tremura de frig în case şi apartamente. Azorel – el e problema de căpătâi.

Oamenii aceştia (foşti portocalii, actuali verzi) propun – iarăşi – eutanasierea sălbatecă a câinilor (a prietenilor săracului Lazăr). Vin şi eu cu alternativa. Nu mai bine să fie hingherită fiara de la Cotroceni?

Albă ca Zăpada vrea în copăcel


Dornic să-şi prezinte mişcarea politică, domnul Mihai Neamţu s-a grăbit să se înfăţişeze în faţa poporului. Nu numai pe sine, ci şi pe entuziaşii partizani şi, mai important, mesajul publicitar cu care pretendentul la conducerea vieţii politici miza să-l lovească pe votantul român. Dar în loc să-l nimerească pe alegător a aruncat cu bâta-n baltă.

http://nouarepublica.ro/wp-content/themes/paralellus/assets/images/logo.png

Fie din neatenţie, fie din prostie, fie ca o refulare a unor sentimente adânc ascunse în subconştient mesajul este foarte asemănător cu cel al altei formaţiuni politice. Cu cel al „Democraticilor de Stânga” italieni (Democratici di Sinistra), urmaşii reformaţi ai PCI.

http://en.wikipedia.org/wiki/File:DEMOCRATICI_DI_SINISTRA_-_2.jpg

Iniţial arborele acestora se hrănea dintr-o seceră şi un ciocan. Instrumentele proletare au fost însă schimbate cu timpul cu o gingaşă roză.

http://www.logotypes101.com/free_vector_logo/54957/Partito_Democratico_della_Sinistra.aspx

O fi acelaşi trandafir pe care-l găsim şi în sigla PeDe-L? Nu e locul aici de a descrie meandrele istorice ale PCI şi ale PD-ului autohton.

Pe de altă parte, desenul caraghios cu care s-a împopoţonat domnul Neamţu aduce oarecum şi cu… o furcă cu care este agăţată România. Un mesaj foarte apropiat de cel al actualului preşedinte din campania electorală din toamna lui 2006: „La ţepe, în Piaţa Victoriei!”.

http://lilick-auftakt.blogspot.com/

Ştim cum se face răspândirea mesajului electoral în timpul campaniei. Nu rămâne de făcut decât să avertizăm:

„Români! Pregătiţi-vă să luaţi nu numai plasă ci şi ŢEAPĂ!”

Război între palate?


 

Îi spusesem unui amic! Cu două, trei săptămâni în urmă. După alegerile parţiale din Neamţ. Îi spusesem că între Boc şi Băsescu relaţiile nu mai erau alea pe care le ştiam – cele dintre slugă şi stăpân. Îmi recomandase să le scriu dar am preferat ca acele fisuri pe care le observasem să devină crevase. Iar ceea ce se întâmplă în ultimele zile tind să-mi dea dreptate şi… să accelereze procesul.

 

Să mă explic.

 

1. Au fost mai întâi alegerile petru deputăţie din Neamţ. De-o parte Harbuz, candidat din partea USL. Sati un pic! HARBUZ DIN PARTEA USL ?! Ăia n-au ştiut pe cine pun? Păi acest Harbuz fusese mâna dreaptă a lui Băsescu în campania de hinghereală pe vremea în care marinarul rămas fără flotă era primar general al Bucureştilor. Adică n-au găsit pe altcineva mai bun decât un… vrednic băsist. Dar să revin. Din partea guvernamentală candida Rădulescu, fost preşedinte Agrostar, secretar de stat în funcţie la Agricultură şi etichetat la un moment dat (prin ianuarie-februarie 2010) drept „mare prostănac” (sau cam aşa ceva – nu am reuşit să găsesc citatul exact, dar am în minte scena). Autorul? Chiar preşedintele României! Care îl acuza pe acest Rădulescu de blocarea subvenţiilor pentru agricultori. În cor cu preşedintele se afla şi Sebastian Vlădescu, ministru la Finanţe. „Vă daţi demisia?”, fusese întrebat secretarul de stat din acea vreme. „De ce să-mi dau? Ministerul Finanţelor blochează eliberarea banilor, nu eu”. Rădulescu a rămas în funcţie, Vlădescu peste câteva s-a dus… s-a dus… exact la compania Gabriel Resources unde a devenit consultant. Iar Adrian Rădulescu a reuşit să câştige alegerile din Neamţ printr-o susţinere politică foarte ciudată: juma’ UNPR, juma PDL, dar fără portocaliu, ci înveşmântat în verde. Reprezintă băsismul? Mă îndoiesc.

 

2. O duminică. Emisiune „Viaţa Satului”. Invitat Valeriu Tabără. ” Desfiinţarea camerelor agricole a fost o greşeală” POFTIM ?! CE AI SPUS ?! I-ai spus şi lui Băsescu, domnule Tabără? Că preşedintele tot fâlfâia demagogic sloganuri cu „birocraţii cei puturoşi” care ţin ţara în loc, şi cu „beneficiile uriaşe pe care le-ar da desfiinţarea a zeci de mii de posturi din administraţie”. Iar Valeriu Tabără vine acum şi contrazice infailibila părere prezidenţială? În plus, chiar ieri seară, într-o emisiune de pe Realitatea acelaşi ministru al Agriculturii vine şi spune că şi numrul redus de agenţi de control fito-sanitari este „o mare greşeală”. Vorbele ministrului vin în contradicţie cu ale preşedintelui, este evident dar oare sunt spuse şi fără acordul şefului său direct, fără acordul lui Emil Boc?

 

3. Preşedintele Băsescu se dezlănţuie în toate modurile într-o campanie pro-Gabriel Resource, transformând instituţia prezidenţială într-o agenţie de lobby la nivel foarte înalt. Este chestionat şi preşedintele Consiliului de miniştrii: „Nu se pune problema exploatării aurului de la Roşia Montană”, vine răspunsul. Acelaşi răspuns şi când reacţiile preşedintelui Băsescu sunt larg mediatizate. CUUUUM? Sluga nu mai este de acord cu şefu’ ăl mare? Păi asta este ea însăşi o „declaraţie de independendenţă”!

 

4. Unul din oamenii grei ai lui Băsescu era (şi este) Sebastian Lăzăroiu, consilier la Cotroceni şi impus ca ministru al Muncii de către cel pe care-l slujise cu devoţiune. Unul din aceia care rămân mai mult în umbră şi se ocupă de crearea de „imagini”, de operaţiuni de inginerie socială, genul de persoane de un cinism înfiorător, fără valori morale pe care să le susţină, robul miturilor sociologice pe care le crede atotputernice, al superiorităţii punctului de audienţă TV şi al minciunilor vândute frumos . Acest personaj fusese propulsat la Ministerul Muncii. Propulsat de Băsescu! Poate cu scopul de a distruge şi ceea ce mai rămăsese din „protecţia socială”. Dar, cu toată susţinerea prezidenţială, Lăzăroiu nu a făcut mulţi purici în post. Iată-l mătrăşit în septembrie şi înlocuit cu Sulfina. Să fie la mijloc intenţia lui Boc de a creşte pensiile şi salariile? Să ne readucem aminte de anumite declaraţii prezidenţiale prin care se înfierau asemenea intenţii „anticapitaliste”.

 

5. Înfiinţarea Ministerului Afacerilor Europene în fruntea căruia este pus Leonard Orban, fostul comisar european pentru multilingvism, o persoană cu mult mai multe relaţii create la nivel înalt în cadrul UE faţă de ceea ce posedă Baconschi, febleţea lui Traian Băsescu. Crearea postului se poate traduce chiar şi prin diminuarea poziţiilor ministrului de Externe în cadrul Executi şi, deci, şi diminuarea rolului preşedintelui. O decizie explicabilă, dacă ne referim numai şi la recentul scandal wikileaks, scandal ce subliniază încă o dată lipsa de viziune în politica externă de care suferă Traian Băsescu, o abordare rudimentară şi chiar antinaţională. Iar semnul cel mai clar este izolarea diplomatică de care suferă România ca ţară. Indiferent cât de vasal o fi fost, individul pus în fruntea Guvernului trebuie să se fi lovit adesea de inconsistenţa politicii externe a lui Băsescu şi de necesitatea unei alte abordări.

 

6. Cred că Emil Boc şi-a dat seama că Băsescu avea de gând să-l folosească doar ca manta de vreme rea, doar ca paravan în faţa nemulţumirilor, cel asupra căruia urma să se reverse toată furia electoratului la alegeri, învinovăţitul de toate relele crizei. Tipic lui Băsescu. Dar, ceea ce i-a scăpat  stalinistului Băsescu este că Boc are şi el la bază (şi poate într-o mai mare măsură decât căpitanul şi securistul de vaporean) ŞCOALA DE PARTID. Este iniţiat în bizantinismul relaţiilor de putere dintr-un partid de tip comunist (precum PeDe-L) şi în manevrele „inizibile” prin care poate fi condus o asemenea structură politică. Are cunoştinţă şi de evenimente petrecute în urmă cu ani (spre deosebire de apologetul inculturii). Şi nu ar fi de mirare să asistăm la o repetare. Doară aparatcikul Brejnev l-a înlocuit pe fostul stalinist Hruşciov!

Statul în concepţia lui Băsescu – un model de coşmar


Puteţi să mă etichetaţi nebun… Puteţi spune că fabulez… Că „scot din context”… Că nu sunt realist..

Dar frânturile care compun mozaicul, declaraţiile date ici şi colea, acţiunile de-a lungul timpului, toate astea alcătuiesc , încetul cu încetul, un puzzle care scoate la iveală societatea ideală dorită de Băsescu şi de ciracii săi. Nu, nu o să găsiţi ideile formulte de-a dreptul într-un discurs unitar pronunţat de Băsescu, dar componentele, odată pomenite, vor readuce în memorie autorul şi va compune aventura sângeroasă şi despotică spre care suntem mânaţi.

Un cuvânt cuprinde totul: REDUCERE! O voi lua pe rând şi, după ce veţi citi toate punctele, poate îmi veţi da dreptate. Sau poate nu, iar atunci mă aflu eu în eroare.

REDUCEREA PARLAMENTULUI la o singură Cameră. La fel au făcut comuniştii, ei nu pot admite complexitatea, dezbaterea, analiza! Este subiectul actualului referendum.

REDUCEREA NUMĂRULUI PARLAMENTARILOR. Diluarea de fapt a contactului între aleşi şi alegători. Cu cât un parlamentar va reprezenta mai mulţi alegători, cu atât implicarea sa în problemele comunităţii pe care o reprezintă va scădea de fapt.

REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARTIDE. Băsescu este adeptul bipartidismului, a declarat-o public, vă amintiţi? El să conducă un partid unic de „dreapta” – PDL, se înţelege, iar celălalt să fie PSD. Avem de fapt propunerea unui model maniheic pentru că evident că pentru Băsescu vor exista doar două culori: Bunii şi Răii. Cine vor fi răii se înţelege. Iar orice opoziţie ar fi zdrobită fiind contrară voinţei masselor (poporul din discursurile lui Băsescu). Care ar fi soarta restului partidelor şi doctrinelor?

– REDUCEREA NUMĂRULUI DE JUDEŢE. La doar 10 judeţe vrea să reducă Băsescu numărul lor. În fond va fi pasul spre regionalizarte şi… federalizare a României. Ideea regionalizării a mai fost pusă în practică în vremurile stalinismului şi denotă nostalgia preşedintelui după acel regim. Exprimă şi ideile GDS-iste conform cărora România ar fi un stat multietnic. Prin urmare nu e greu de presupus că vom avea din nou o regiune maghiară în inima României. Dar nu numai atât! Membri ai camarilei băsesciene (Costache Canacheu, dacă vă spune ceva) afirmă chiar existenţa unei minorităţi… aromâne în cadrul României, nu a Albaniei, Greciei, Macedoniei. De aici nu mai e departe până la apariţia unor „etnici” ardeleni, moldoveni, olteni, etc.

– REDUCEREA DISCIPLINELOR ŞCOLARE la numai 6 sau 7. Este o declaraţie făcută de foarte puţin timp la o întâlnire cu reprezentanţi ai profesorilor şi învăţătorilor. O măsură ce vine în întâmpinarea viziunii prezidenţiale pentru că se ştie că Băsescu a declarat că avem prea mulţi filosofi şi prea puţini „chelneri şi tinichigii). Ţinând cont de ceea ce vrea Băsescu să legalizeze e posibil ca din programa şcolară să iasă orele de istorie, limbă şi literatură română, matematică ori fizică, pentru a face loc cursurilor de prostituţie ori de comerţ cu droguri. Celor ce nu acceptă nu le va rămâne decât să aleagă exilul (aruncarea peste Dunăre) ori taberele de reeducare.

– REDUCEREA RESURSELOR NATURALE la zero. Cum se explică faptul că în 2003 liderii, pe atunci, ai PD şi PNL, actualmente ai PDL susţineau cu entuziasm modificările aduse Constituţiei pentru ca astăzi să o considere a fi foarte proastă? Simplu! Prin modificările aduse atunci s-a permis ca resursele subsolului să fie exploatate de firmele străine (în fapt off-shore-uri ale unor comunisto-securişti). Interesant cum în acest an campania pentru jefuirea aurului de la Roşia Montana a revenit foarte agresiv. Ori este vorba acolo de aur în valoare de peste 400 miliarde euro. Şi asta doar aurul! Başca platină, argint, metale strategice. Să ne reamintim şi de implicarea lui Teodor Stolojan în afacerea Sterling (exploatarea resurselor de gaze şi petrol din Marea Neagră). Băsescu, cel atât de gălăgios, de data aceasta tace! De ce? Pentru că urmăreşte şi impune sistemul corupţiei generalizate, a hoţiei deşănţate. Iar pentru a nu exista piedici se pune în aplicare şi SUPRAVEGHEREA GENERALIZATĂ! Ascultarea telefoanelor, a convorbirilor private, a parlamentarilor, arhivarea şi scoaterea lor la lumină numai atunci când e cazul, şantajul, delaţiunea. Se revine la sistemul stalinist: nu procuratura trebuie să vină cu probe, cu dovezi valabile în demonstrarea vinovăţiei cuiva, ci tot cetăţeanul trebuie el să-şi demonstreze nevinovăţia. Ceeea ce înseamnă:

– REDUCEREA LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI. Libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libera iniţiativă: toate sunt în vizorul preşedinţiei actuale. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Există doar alb şi negru, nimic intermediar. Nu faci parte din cei acceptaţi – nu eixşti, nu ai drept la exprimare, nu ai drept de cetate, eşti exponentul automat al duşmanului, al „mogulilor”, manipulezi, dezinformezi. Cum se spunea în alte vremuri de tristă amintire: ” Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine!”, „Dai în mine? Dai în soare, dai în clasa muncitoare!”. Prin urmare – gândirea unică impusă de o persoană şi gaşca ce-l înconjoară.

– REDUCEREA LIBERTĂŢII ECONOMICE. Băsescu este bântuit de duhul simplificării. El vrea asta la orice. Nu se opreşte nici la firme. Deşi orice om cu capul pe umeri ştie şi afirmă că o economie sănătoasă se sprijină pe mica iniţiativă, pe micul întreprinzător, că aici e plămânul, sistemul care ţine pe picioare un stat şi o societate, că pe „clasa de mijloc” se poate baza ţara, ei bine acest lucru nu e valabil şi pentru Băsescu. Dezastruosul impozit forfetar este susţinut cu îndârjire de preşedinte, nu-i vede nci o urmare negativă. ” Mi-a explicat mie o persoană în Dolj” – spune domnul preşedinte încă al României într-un interviu – „cum numai în acest judeţ au dispărut 3000 de firme din care 2000 nu aveau activitate”. Ar reieşi, nu-i aşa, că impozitul respectiv ar fi o măsură sanitară în economie! Dar restul se 1000 de firme din judeţ, domnule preşedinte? Urmarea – peste 200.000 firme şi-au încetat activitatea! Iar greul nu a trecut. Împrumuturile costisitoare (peste 40 miliarde de euro anul acesta) pe care Băsescu le-a sprijinit cu entuziasm vor trebui restituite! Cum se va face lucrul acesta? Prin sânge, sudoare şi lacrimi? Ale cui, domnule Băsescu?

Evident, tabloul nu este complet. Mai sunt lucrui pe care fie nu mi le-am amintit, fie la care nu mă pricep (la cele ce ţin de domeniul juridic, de exemplu). Rămâne să adăugaţi fiecare elementele lipsă. Şi apoi să meditaţi…

Chiar merită să lipsiţi de la vot?

Un referendum inutil şi costisitor


Aşa precum se ştie, preşedintele Traian Băsescu (aflat în criză de idei şi în lipsă de program) a hotărât cu dela sine putere ca pe 22 noiembrie să aibe loc un referendum prin care populaţia României să fie întrebată dacă doreşte parlament uninominal precum şi dacă vrea reducerea numărului de parlamentari.

Demagogie cu care s-ar fi putut mândri şi Caţavencu! Dă bine la prostime şi la cei… neinteresaţi de politică: „Foarte bine!”, spun aceştia, „Aşa le trebuie la hoţii şi leneşii ăia de parlamentari!”. Cred că cei ce gândesc aşa ar fi mai bine să-şi exprime părerea în mod cinstit. Să afirme deschis că nu mai vor democraţie, ci regimul bunului plac al unei singure persoane.

Să revenim însă. Să vedem mai întâi dacă referendumul îşi atinge scopul. Ori… nici pomeneală! Să începem cu cea de-a doua problemă. E mai uşoară. Păi s-a redus odată numărul de parlamentari! Nu a fost nevoie de nici un referendum. Aşa că la ce foloseşte?

Principalul obiectiv al referendumului: desfiinţarea camerei superioare, a Senatului. Şi ar fi de reflectat aici. De ce anume existenţa acestei instituţii îi înfurie aşa de mult pe cei cu gândire bolşevică? Pe unde au ajuns comuniştii imediat a fost desfiinţată. Ei bine acest desfiinţarea Senatului nu este un lucru prea uşor de făcut, chiar de-ar fi să iasă DA cu procentaj maxim. Este nevoie de modificarea Constituţiei, ceea ce înseamnă formarea unei Comisii pentru modificarea Constituţiei, discuţii îndelungate în stabilirea raporturilor Guvern-Prlament-Preşedinţie, pentru ca, odată stabilite modificările, să fie nevoie de… aprobarea  Constituţiei modificate printr-un … alt referendum. Iar acel refrendum trebuie şi el să aibe majoritate! Putem să ne întrebăm chiar ce ar fi dacă la referendumul de pe 22 noiembrie rezultatul va fi în vafoarea lui Da iar mai apoi la referendumul necesar pentru modificarea Constituţiei rezultatul ar fi favorabil lui NU. Dar dacă va fi nevoie de alt referendum, atunci ce nevoie mai este de acesta? Rezultatul lui nici măcar nu poate fi obligatoriu de pus în practică. Dacă Băsescu era aşa de dornic de a revizui Constituţia nu era mai logic să fi alcătuit în Parlament, evident pe vremea guvernării coaliţiei PDL-PSD o comisie însărcinată cu aşa-ceva? Nu cred că partidul slugărnicelii prezidenţiale s-ar fi opus.

Ce rezultă prin urmare? Că, în plină criză, în pline măsuri care lovesc în contribuabili, se fac nişte cheltuieli fără rost pe un referendum căruia îi vor urma în mod sigur alte cheltuieli pe alt referendum.

În momentul de faţă ar trebui să stăm şi să privim şi cu ceva timp în urmă. Pentru că am mai avut un referendum pentru modificarea Constituţiei – în timpul mandatuluiprezidenţial al lui Iliescu şi al guvernării Năstase. Liderii de atunci ai PD şi PNL au considerat că acele modificări sunt foarte bune şi, prin urmare, îndemnau din răsputeri la aprobarea de către popor a modificărilor aduse. Cine sunt acei lideri? Păi sunt Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, adică actualii şefi ai PDL! În prezent aceştia ţipă ca din gură de şarpe că trebuie modificată Constituţia (acest lucru înseamnă de fapt referendumul care stârneşte valuri) ori, dacă este aşa de proastă constituţia actuală, atunci vine întrebarea legitimă de ce au militat pentru aprobarea ei în 2003?

O Constituţie nu se compune pentru 5-6 ani. Ea reglementează pentru sute de ani. Cea a SUA bunăoară este aceeaşi (cu doar câteva amendamente ÎN BENEFICIUL CETĂŢEANULUI) de la Revoluţia americană. Dar nu grija pentru subiecţii statului o are în vedere Băăsescu (altfel i-ar cunoaşte prevederile, nu ar face afirmaţii fără temei, precum cea cu privire la dizolvarea Parlamentului pe 6 decembrie), ci perpetuarea propriului său sistem ticăloşit.

Inepţiile dictachiorului Băsescu


Ne îndoctrinează bine dictachiorul! Da! La referendumul cu uninominalul mă refer! Cel prin care se va da o lovitură de moarte  odioasei burgheziii.. Ooops! Asta-i din alt film! Unul de acum 50 de ani… care înfiera pe capitaliştii ce subjugau truda proletariatului asuprit din vest… ţinut în sclavie de aceste partide şi parlamente corupte şi venale…. Schimbaţi termenii şi se va obţine frazeologia băsesciaă!

Dar ia să vedem: Marea Britania – parlament bicameral de… hăt, sute de ani, conducere fără probleme. Franţa – în timpul Revoluţiei franceze parlament unicameral. Ştim ce a urmat. Actualmente sistem bicameral. Germania, după nazism adoptă sistem bicameral. Italia, după aventura socialisto-fascistă, actualmente sistem bicameral. Dacă stau eu bine să mă gândesc…. Hmmm… Ce să prefer? Deţinuţi politici într-un sistem unicameral –  respectul drepturilor într-unul bicameral? Parcă, parcă l-aş prefera pe al doilea… Dar logoreea prezidenţială nu se discută! Deşi în cazul de faţă vedem ce se ascunde în spatele sistemului cu un cârcâmaci mult iubit la conducere care se pricepe la toate şi care pretinde că unde sunt mulţi (adică în Parlament) nu e bine! prea multe idei, prea multe dispute! Şi există riscul ca unele să fie într-adevăr bune. Dar decât mulţi şi unii foarte deştepţi…
Mai bine puţini şi proşti.
Iar aceşti proşti mai stau şi cu preşedintele la masă, pardon, la un şpiţ. De preferinţă la Golden Blitz… Altfel nu-mi explic faptul că aceleaşi inepţii pe care le scosese mai amu vreun an şi jumătate în urmă, maxim doi bou Boureanu, le repetă – fără să clipească – marinarul securist. A spus bou Boureanu că în Statele Unite există doar un număr foarte mic de parlamentari (tipul nu ştia că se numesc congrsmani) la un număr imens de populaţie? Ei bine acelaşi lucru îl repetă şi Băsescu! Iar apoi adaugă mult iubitul de Udrea prezident cum că în Stae ar exista şi… parlamente regioanle asemănătoare… consiliilor judeţene de pe la noi! Dar dacă o are profesoară (de limbi, se înţelege) pe Udrea, la ce mă puteam aştepta?

Dar hai să vedem cum stau lucrurile în SUA:
Există cele trei puteri la nivel federal: executivul federal (Preşedinţia), Justiţia federală (Curtea Supremă de Justiţie, FBI etc) şi Parlament federal – numit Congres. Ca să vezi, bicameral şiu el! Înapoiaţi mai sunt americanii ăştia!
Urmează apoi nivelul fiecărui stat federal cu menţinerea exact aceleiaşi structuri – executiv statal (guvernatorul), justiţie statală şi… (aţi ghcicit!) parlament statal. Tot bicameral! Cu vreo două, trei excepţii!
Urmează nivelul comitatelor şi oraşelor: cu primari, CONSILII (se aude la Golden Blitz?), tribunale, tot tacâmul.

Aşa că vin şi vă întreb: putem să ne asumăm riscul de a fi guvernaţi de cei puţini, hoţi şi, mai ales, PROŞTI?

Concluzia – VOTAŢI NU la Referendum!