Chipul terorii


Chpul terorii

Idolul are picioare de lut,
Din piept doar teroarea se-mpinge,
În mâini ține câte un groaznic knut
Și ele îi sunt pline de sânge.

În ochi o răceală de gheață,
Crivăț îi iese din gură.
Dorește doar moarte. Moarte! Nu viață.
Idol păgân, plin de ură.

Donkeypapuas

Strigăte spre nicăieri (XXII)


Strigăte spre nicăieri (XXII)

Dana, să știi că în toate ce ți-am scris
Gasești un pic din sufletul ce le-a trimis;
În fiecare strofă ce ți-am adresat
Fost-a cuprins și-al inimii oftat;
Fiece verb și orișice cuvânt
Au vrut să-ți spună ce în adânc sunt;
Din fiece punct sau semn de întrebare ori mirare
Am vrut ca să deduci cu totul a mea stare.
Toate acestea de îmi exprimă ființa
Reflectă prin ele că TU ești dorința.

Donkeypapuas

Strigăte spre nicăieri (XX)


Strigăte spre nicăieri (XX)

Dana, aici, de ziua ta
Aduc cu vorba ce nu pot cu fapta
N-am altceva să-ți dau în dar.
Atâta pot și sper că nu-n zadar.

Aș vrea ca ceea ce îți scriu
Inimii tale să îi placă,
Căldură și-n a ta să facă
Iar mai apoi și eu să știu.

Doar niște vorbe amărâte…
Ele-s în schimb din inimă pornite.

Zoresc de-acolo ca să-ți spună:
Inima mea este nebună”.
Uimită-i ea și bate disperată,
Ar vrea să știi că tu ești adorată.

Te rog! Te rog! Te rog și te implor,
Ascultă și acceptă că tu-mi ești al meu dor!

Donkeypapuas