Premiile Gopo 2014: un omuleţ „Rocker”


Imagini de la petrecerea ce a urmat decernării premiilor Gopo, imediat după încheierea galei, distracţie ce s-a desfăşurat în spaţiul „Silver Church”.

 

Premiile Gopo 2014: Poziţia scenei


Opera Română, 24 Martie 2014. Un prim set de imagini pe care vi-l ofer cu imagini surprinse în ceremoniei decernării premiilor Gopo.

 

Toate drepturile rezervate!

 

Premiile Gopo 2014: Poziţia slăbănogului


„Dom’le, da’ neserios mai este donkeypapuasul ăsta”, şi-or fi spus eventualii cititori ai blogului ori persoanele amabile care mi-au acordat invitaţia la evenimentul lumii cinematografice. „S-a lăudat că o să scrie despre cele văzută şi ne-am ales doar cu praful de pe tobă”. Problema este că imediat după Gala Gopo a trebuit să plec din Bucureşti la ţară. Mai mult, într-o zonă în care nu am avut nici net. Puţin a lipsit ca plecarea să se facă direct de la cârciuma în care s-a ţinut Gopo after-party, adică din Silver Church.

 

Însă am apucat să scriu postarea precedentă în urmă cu o săptămână. După şapte zile iată că revenim la subiect. Nu mai este de ultimă oră dar, vorba românului, merge şi aşa. Şi poate că-i mai bine! Am apucat să-mi arunc privirea şi pe unele replici mediatice publicate între timp.

 

De exemplu, pe alţi scuipaţi aruncaţi, în stilu-i caracteristic, de Cristian Tudor Popescu. Editorialistul are publicul său care-i adulează invectivele. Dar CTP nu s-a săturat să fie considerat doar ziarist. Între timp, dacă nu ştiaţi, a devenit şi „crtitic de cinema”, cu patalama la mână. A contribuit la acest lucru şi postul de televiziune ProCinema, prin emisiunile căruia CTP-ul îşi răspândeşte aroganţele cu veleităţi intelecto-elitiste. Este acelaşi ProCinema care este şi co-producător al Premiilor Gopo. Ceea ce nu l-a împiedicat pe domnul CTP să-şi reverse fierea asupra premianţilor de la Gală. Uite aici, dacă nu mă credeţi!

 

Anul trecut îi căşunase pe refuzul lui Crstian Mungiu de a-şi lăsa filmul („După dealuri”) să participe în competiţie. Anul acesta CTP-ului i-a căşunat pe Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc şi Călin Peter Netzer. Că, cică, i-ar fi „tratat cu sictir” pe spectatori. Lui Rebengiuc i se reproşează că nu a adresat discursuri pompoase de mulţumire ci s-a rezumat la un simplu „Mulţumesc”. Şi care e problema, domnule CTP? Că Netzer nu a fost prezent. Şi? Nu a fost singurul. Până şi la Oscaruri se mai întâmplă. Dar penibilul vine din acuza – însoţită de o citare cât se poate de urechistă – adusă Luminiţei Gheorghiu. Marea artistă e acuzată de aroganţă!

 

„Dacă ştiam că vă deranjaţi pentru mine, mă mai antrenam în culise. Oricum, iau acest premiu Gopo ca pe o consolare pentru că m-am întors cu mâna goală de la premiile Academiei Europene de Film”, pretinde domnul Popescu că ar fi rostit această. Am revăzut şi eu sâmbătă reluaarea (parţială) a transmisiei tv. Nici vorbă! O dezinformare! „Vreau întâi să le felicit pe colegele mele nominalizate, şi trebuie să le spun că mi s-a acordat mie premiul drept consolare că m-am întors cu mâinile goale de la Premiile Academiei Europene”. Deci, o justificare în faţa celorlalte competitoare. De altfel, într-un interviu luat lui Victor Rebengiuc de către acelaşi post tv, actorul a mărturisit că a fost total surprins de câştigarea categoriei.

 

Abjecţiile lui CTP nu se opresc aici. Tirul continuă asupra cîştigătorilor de la secţiunea rol secundar . Vlad Ivanov („a trecut prin personajul Martorul ca pe la bodegă între două filmări”) şi Ilinca Goia („a jucat cu expresivitatea şi fiorul unei noptiere”). Apoi, CTP se arată ofuscat că, la secţiunea scurt metraj de ficţiune, nişte debutanţi într-ale regiei au fost eclipsaţi de un consacrat (Radu Jude). Poate pentru că e vorba de „cel mai bun scurt metraj de ficţiune” şi nu de „cel mai bun scurt metraj de ficţiune produs de debutanţi”, domnule CTP?

 

Sunt replici care denotă o mare aroganţă. Dar de unde poate proveni aceasta? Ca de obicei din… trufia prostului. Există în textul produs de către CTP un amănunt (micuţ, micuţ) care i-a scăpat şi care-l dovedeşte de impostor, de om care nu ştie REGULILE jocului. Se întreabă CTP: „Ce-o fi găsit juriul Gopo […] ca să-i dea premiul?..” Juriul? De care juriu vorbiţi, domnule CTP? Conform Regulamentului publicat pe site-ul instituţiei ce organizează Premiile Gopo, juriul este numai cel ce face NOMINALIZĂRILE, iar din acestea câştigătorii sunt decişi de către  „profesioniştii activi din industria locală de film (regizori, producători, actori, critici, distribuitori etc.) prin vot secret, trimis fie online”.

 

Ehe! Şi aici e-aici! Prin urmare flegmele nu vizează doar câţiva actori (din ântâmplare, învingători), nu-i vizează nici pe câţiva juraţi. Ci e ţintită ÎNTREAGA breaslă a cineaştilor care a avut îndrăzneala să nu se afle în consens de idei cu „strălucitul” analist de film cu care ne-am procopsit.

 

CTP s-a aflat şi el pe scena Galei Gopo. A înmânat un premiu: ProCinema. Când l-am văzut cum îşi face apariţia, gândul m-a dus la apariţia unui slăbănog. Ştiu (de la Gaudeamus) că domnul CTP are probleme de sănătate şi nu la acestea mă refer. Imaginea care mi-a apărut mi-a făcut trimitere la slăbăogul din Scriptură, de la lacul Vitezda,cel care se plângea că nu are om care să-l arunce în apă. Stărpiciunea aceluia avea cauze morale, provenită din resorturi sufleteşti. Mai apoi – conform unor tradiţii – fostul slăbănog l-a pălmuit pe Iisus la proces.

 

Un slăbănog am văzut pe scenă. Un slăbănog imoral m-a bântuit prin acest articol.

 

Premiile_Gopo_2014_1515 Cristian Tudor Popescu_resize

Premiile Gopo, ediţia 2014 – LAUREAŢII


Selfie - Pozitia inversa

 

În această seară a avut loc decernarea Premiilor Gopo, în clădirea Operei Române din Bucureşti, festivitate organizată de către Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc.

 

În conformitate cu ordinea decernării avem următoare listă a celor recompensaţi  cu râvnitul trofeu ori cu distincţii onorându-le întreaga activitate:

 

– Cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură: CRISTINA TEMELIE şi NASTASIA MATEIUDomnişoara Christina

 

– Cele mai bune costume: MARIA MIU  – Domnişoara Christina

 

– Premiul „Tânără speranţă”: TUDOR PANDURU –  pentru imaginea filmului Brigada neagră

 

– Cel mai bun film documentar: EXPERIMENTUL BUCUREŞTI (regia: Tom Wilson)

 

– Cel mai bun montaj: DANA LUCREŢIA BUNESCUPoziţia copilului

 

– Cel mai bun film european distribuit în 2013: AMOUR (IUBIRE) (regia: Michael Haneke)

 

– Cel mai bune sunet: CRISTIAN TARNOVEŢCHI, DANA LUCREŢIA BUNESCU şi  CRISTINEL ŞIRLIPoziţia copilului

 

– Cel mai bun film de debut: LA LIMITA DE JOS A CERULUI (regia: Igor Cobileanski)

 

– Cea mai bună muzică originală: JON WYGENSDomnişoara Christina

 

– Premiul ProCinema: MARIAN CRIŞAN

 

– Cel mai bun film de scurt metraj documentar: VIBRAŢIA (regia: Germain Kanda)

 

– Cel mai bun film de scurt metraj de ficţiune: O UMBRĂ DE NOR (regia: Radu Jude)

 

– Premiul special: ELENA CIOCAN, proiecţionist

 

– Cea mai bună imagine: OLEG MUTULa limita de jos a cerului

 

– Premiul pentru cea mai bună imagine acordat de Romanian Society of Cynematografers: RADU ALDEA

 

– Cele mai bune decoruri: CRISTIAN NICULESCUDomestic

 

– Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2013): POZIŢIA COPILULUI

 

– Cel mai bun actor într-un rol secundar: VLAD IVANOVPoziţia copilului

 

– Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: ILINCA GOIAPoziţia copilului

 

– Cel mai bun scenariu: RĂZVAN RĂDULESCU şi CĂLIN PETER NETZERPoziţia copilului

 

– Premiul pentru întreaga carieră: RADU BELIGAN

 

– Premiul pentru întreaga activitate: NICOLAE MĂRGINEANU

 

– Cel mai bun regizor: CĂLIN PETER NETZERPoziţia copilului

 

– Cel mai bun actor într-un rol principal: VICTOR REBENGIUCCâinele japonez

 

– Cea mai bună actriţă într-un rol principal: LUMINIŢA GHEORGHIUPoziţia copilului

 

– Cel mai bun film de lung metraj: POZIŢIA COPILULUI (regia: Călin Peter Netzer; producător: Ada Solomon şi Călin Peter Netzer)

 

Voi reveni zilele următoare cu păreri personale despre cele văzute şi trăite şi, mai ales, cu sumedenie de instantanee. Acum e ora prea înaintată şi, pe de altă parte, trebuie să dibuiesc persoanele vânate în cele peste 1500 de fotografii.

 

 

Gabriela Adameşteanu nu are habar cine a fost Vintilă Horia: „A fost un fascist care a scris Ard malurile Nistrului”


Nu ştiu cum le împleteşte Dumnezeu dar ieri seară, 30 Octombrie,  am avut prilejul de a mă afla în faţa a doi câştigători de premii Goncourt şi a unei editoare. Evenimentul s-a petrecut în incinta Institutului Francez din Bucureşti sub forma unei discuţii numite „Din culisele premiului Goncourt”. În afară de François Weyergans şi Paule Constant a fost alături şi editoarea Marie-Catherine Vacher de la Editions Actes Sud. Evenimentul era prilejuit de prima ediţie „Lista Goncourt – Alegerea studenţilor români” având-o ca preşedintă de onoare pe Gabriela Adameşteanu, prezentă şi domnia sa în holul Institutului. Ca o paranteză, astăzi va fi anunţată preferinţa studenţimii române, tot la Institutul francez, la ora 15.

 

Să revenim însă. După ce am invitaţii şi-au expus părerile, au istorisit anecdote literare, opiniile despre industria premiilor, a venit şi momentul întrebărilor dinspre public. N-am avut ce face şi am vrut să aflu cum se raportează faţă de Vintilă Horia şi problemele legate de acordarea premiului Goncourt acestui scriitor român pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Ei bine, aici s-au fâstâcit – nu atât incomodat (deşi franceza mea de baltă şi cu accent groaznic avea de ce să-i incomodeze) – pentru că nu erau stăpâni pe subiect. Nu ştiau despre scandal, despre personalitatea scriitorului Vintilă Horia, anul în care s-au petrecut lucrurile, romanul în discuţie…

 

Au întrebat-o şi pe Gabriela Adameşteanu (ah! nu mai aveam memorie în aparat!) – şi o să redau din memorie dialogul, care era evident în franceză:

– Gabriela, ce părere ai despre chestiune?

– Care chestiune? (exact în momentul în care pusesem întrebarea lipsise din sală).

– Cea despre Vintilă Horia…

– A! Cred că s-a petrecut imediat după război. A fost fascist, a colaborat cu extrema dreaptă şi a fost reclamat acest lucru. ceva asemănător cu cazul Emil Cioran. Cred că prin ’52…

– Nu cred, am intervenit şi eu, mai degrabă prin 1958, 59, 60.

Şefa de la „22” a continuat însă mai departe:

– În timpul războiului a publicat scrieri fasciste. „Ard malurile Nistrului”…

– Virgil Gheorghiu a scris „Ard malurile Nistrului” , i-am replicat repede.

 

Paule Constant luase între timp un volum care cred că se referea la istoricul decernării premiilor Goncourt şi exclamă: „Am găsit! 1960!” după care începu să citească tot episodul neplăcut. Cu cât pătrundea mai mult în subiect, cu atât mai mult citeam pe feţele invitaţilor francezi stupefacţia. Nu cred că s-au aşteptat ca cineva să facă gestul de a refuza premiul. Iar acea persoană să fie un român, din ţara în care se aflau în acel moment. Şi nici că singularitatea actului a fost întârită prin decizia comitetului de organizare de atunci de a nu mai acorda altcuiva recompensa în acel an.

 

Paule Constant

 

François Weyergans & Paule Constant

 

Gabriela Adameşteanu

 

Marie-Catherine Vacher

 

Paule Constant

 

Marie-Catherine Vacher, François Weyergans & Paule Constant