TVR și Eurovision


Emisiune despre Eurovision la TVR, anunțată de câteva zile, moderată de Marina Almășan. Începe, se anunță și un număr de telefon disponibil telespectatorilor și îmi zic să încerc și eu. Să vezi potriveală, nu sună ocupat ci vocea unui tinerel mă anunță că,dacă aștept, … în câteva minute intru în direct! În timp ce stau cu mobilul în așteptare, din difuzor aud murmure,schimburi de replici, zumzetul de activitate febrilă:
„… Păi era vorba să dăm un apel în direct” (vocea tinerelului. „Mai întâi preluăm mesajul lui cutărescu” (vocea Luminiței Dumitrescu, presupun).
Totul se finalizează cu un mesaj al aceluiaș tânăr care îmi spune că voi fi reapelat pentru a transmite mesajul în partea a doua. Nu am mai fost contactat dar măcar dacă mi-ar fi notat ceea ce doream să le transmit celor din studio. Și anume:
– Să facă un test, mai ales cei ce afirmă că Eurovision mai este un Festival al cântecului, și să fredoneze două măsuri din „melodia” câștigătoare a Austriei, adică a bărbatului cu barbă și rochie.
– Dacă n-ar fi mai adecvată imitarea modului în care Italia își alege reprezentanții pentru Eurovision. O piesă aleasă prin selectare la sânge la Sanremo, cu jurizare de la specialiști, dar și ziariști,orchestră și, mai ales, public. E drept că Sanremo a devenit o instituție NA-ȚIO-NA-LĂ. Ca o paranteză, Liana Stanciu nu avea habar că Italia s boicotat ani în șir Eurovisionul pe motiv de vot geopolitic și aranjamente în culise.
– O altă întrebare mi-a apărut pe măsura derulării emisiunii. Cine a decis colaborarea cu Global Media și ce criterii au stat la baza acordului. Nu cumva Global Media a preluat profiturile iar TVR facturile? De fapt despre bugetul pus la dispiziție de TVR pentru participarea la Eurovision nu s-a vorbit deloc.
Dar ce am mai aflat între altele? Din gura lui Mugurel Vrabete a ieșit o păsărică! Laura Bretan a fost dezavantajată în mod voit de către juriul din care făcea parte și domnul Vrabete pe motiv de CORECTITUDINE POLITICĂ! Adică pentru susținerea familiei de către cântăreața în chestiune.

Despre vaccin


Ce conține vaccinul? O mare doză deipocrizie la care, prin injecții masive financiare provenind din surse guvernamentale, se adaugă o porție zdravănă de prostituție intelectuală.
Și ce șanse dă vaccinul? A introducerii treptate a controlului total, a sporirii rolului Leviatanului statal, la introducerea supravegherii populației prin creditul social, și el tot de proveniență chinezească. Deocamdată, sub forma „certificatului verde”.

Cotidianul și jegul Agopian


Mi-au picat și mie abia acum, după ani și ani, vorbele unui jeg numit Ștefan Agopian cu privire la Doina Bâscă și „Cotidianul”. Jigodia aceastacde Agopian uită să spună că el, împreună cu Florin Iaru și alți câțiva, au încercat, la câteva luni de la apariția ziarului, să pună laba pe publicație și nu le-a reușit. Au fost dați afară în șuturi. De aici ranchiuna și ura după zeci de ani față de Doina Bâscă. Eu am fost cititor asiduu al ziarului Cotidianul și știu ce a adus în presa românească: suplimentul cultural LA&I, suplimentele de vinerea – prin rotație: pentru tineret, cu tematică istorică și ALFA ȘI OMEGA, cu tematică ortodoxă, îngrijit de Costion Nicolescu. Acest supliment publica materiale ortodoxe (Ion Rațiu fiind unit) și a apărut la luni bune după gruparea jegurilor din care făcea parte Agopian fusese concendiată. Cotidianul a fost și primul ziar de pe la noi care scosese adiția de weekend, iarăși mult după ce acest Agopian prmise un șut în cur. Și tot primul ziar care trecuse la paginație color,cel puțin pentru ediția de weekend. Deci, ce minte jigodia asta?
Spusele neisprăvitului apăreau în Academia Cațavencu. Pentru cine nu știe, fițuica aceasta fusese și ea rodul unui rapt, doar eram în vremea lui Ilici Iliescu. În 1990, încă din ianuarie, apăruse „Cațavencu Incomid”, apoi „Cațavencu Internațional” și avuseseră un succes enorm. Aveau o hibă: deranjau fesenismul. Așa încât în 1991 Nacu, patronul publicației, a primit un șut și alungat din țară iar Mircea Dinescu, lingăul lui Iliescu, s-a pus în fruntea câtorva colaboratori de la fostele publicații și a întemeiat Academia Cațavencu, un furt fără jenă.

Un FAKE-NEWS de proporții: decesele cauzate de gripă


Iată că s-a trecut și pragul de 100 de decese cauzate de gripă! Și iată că în continuare se practică minciuna. Care minciună? Păi propoziția ce însoțește fiecare veste a unui nou caz: cei decedați nu erau vaccinați antigripal.

Bine, dar de unde știu acești indivizi din presă dacă respectivii or fi fost sau nu vaccinați? DE NICĂIERI! Pur și simplu, este o ”informație” scoasă din burtă! Sau provenită ”pe surse” din cadrul sistemului sănătății publice, deși nici acele surse nu au de unde să știe acest lucru! Să-mi arate cineva în ce documente (publice sau private) se menționează calitatea de vaccinat su nevaccinat a unuia din cei morți de gripă. Prin urmare este o minciună. Dar provenită din ce?

Din IN-TE-RE-SE! Și anume, plățile venite de la anumite companii de medicamente care sunt interesate în creșterea veniturilor prin vânzarea de vaccinuri, indiferent de riscurile care însoțesc vaccinarea.

De aceste plăți sunt direct interesați și gușteriii sin fruntea sistemului politic. Amintiți-vă numai de cazul vaccinului antipapiloma, unde cel direct implicat se numea…. Tăriceanu.

Și cum se poate dovedi că argumentele mele sunt reale? Simplu! Orice om normal la cap, orice om care nu e mânjit de plicurile primite de la marii exportatori de medicamente ar ridica problema repunerii pe picioare a Institutuui Cantacuzino! Numai că acela – fiind parte a sistemului național – nu s-ar mai constitui în sursă de venituri!

Deci, se calcă pe cadavre iar cioclii reali sunt jigodiile din presă!

Perversele note de subsol şi bestiile universitare


Am urmat o facultate între 1994-1998. Ai naibii terorişti, la fiecare seminar prima precizare se referea la realizarea unei lucrări şi la normele citării. Teroriştii mă obligau şi la lucrările de seminar să folosesc acele indicaţii de mă săturasem de „op. cit”, „idem”, „Ibidem”. Şi ca să-şi bată joc de mine, la lucrarea de licenţă (1998) am fost obligat, din cauza perverşilor ăstora, să mă folosesc din greu de normele citării. Am urmat o a doua facultate (1999-2004), la FF. Ai naibii perverşi, şi acolo umblau tot cu porcării de-astea de „note de subsol”, „bibliografii” şi alte alea. Cât de sadici au putut să fie ca, în loc să ne educe în spiritul progresist al diverşilor pontaci ori şercane, ne umileau creierii cu mizilicuri de-astea fără importanţă!

 

Invit şi alţi persecutaţi intelectual să protesteze cu mânie şi cu lacrimi în ochi în faţa nedreptăţii!

Klaus Iohannis sub atacul lui… Soros


Face vâlvă în zilele acestea (dar şi de ceva vreme) dosarul care priveşte o fostă (acum) proprietate a familiei Iohannis. Toţi ăia care sucesc dosarele infractorului Voiculescu pe toate feţele şi înjură deciziile Justiţiei iată că în cazul Iohannis declară sus şi tare că „Justiţia e sfântă şi nu supun deciziile acesteia discuţiilor). Mai, mai să-i crezi. Nu e cazul şi cu mine.

 

Şi asta pentru că mi-am aruncat ochii pe materialul publicistic (realizat de Rise Project) ce a contribuit la mediatizarea pe scară largă a chestiunii cu pricina. Şi mi s-a părut o ÎNSĂILARE ridicolă de pretexte şi chichiţe penibile. Practic – dacă citeşti printre rânduri – mai că se preaslăveşte legea bolşevică a lui Ilici Iliescu prin care casele naţionalizate, în loc să revină moştenitorilor, erau vândute chiriaşilor, securişti sau aparţinători unei anumite etnii, mare parte. Drepturile provenind din relaţiile de rudenie sunt desfiinţate. NU SE INVOCĂ NICĂIERI LEGEA 10 pe 2001 şi legislaţia privind restituirea proprietăţii ce a apărut în continuare. Dar pe mine nu aceste lucruri mă interesează – această e problema avocaţilor şi „competenţelor” lor angajaţi de domnul Iohannis.

 

La altceva m-am uitat eu şi am încercat să văd dacă mi se confirmă bănuiala. Şi mi s-a confirmat. CINE SE AFLĂ ÎN SPATELE „RISE PROJECT”, această „comunitate de jurnalişti, programatori şi activişti” – după cum se autocaracterizează,  şi a campaniei de presă? Ia să vedem, ghiciţi? Întrebare retorică de vreme că am pomenit încă din titlu.

 

În subsolul site-ului cu pricina aflăm următoarele entităţi partenere: HotNews (site-ul celebru pentru băsismul lui – nu ne interesează acum), Investigative Dashboard, OCCRP, VIS, Programul de Cooperare Elveţiano-Român. Spre diferenţă de alte site-uri mai transparente, nu există o pagină care să indice finanţatorii direcţi ai site-ului Rise Project. O să pornim prin urmare de la aceste indicii.

capture1

Să o luăm încetişor. Cine se află în spatele Investigative Dashboard (chiar aşa scrie!)? Păi se găseşte tot OCCRP menţionată mai sus, cât şi… Open Society Foundations, ONG-ul finanţat direct de George Soros. Mai există alte trei societăţi partenere din care două sunt în conexiune directă cu acelaşi OCCRP. Remarcăm că investigaţiile asupra corupţiei din Rusia lui Putin sunt aproape nule, ca amploare, în timp ce o felie sănătoasă o reprezintă tunurile financiare date în Ucraina.

 

capture_2

Programul de Cooperare Eleveţiano-Român pare a fi mai mult o oaie de muls. De exemplu, după o examinare sumară, pentru Fondul Tematic Securitate a fost finanţat un consorţiu format din SC Team Consult SA, Coginta şi DGAF. Ca un făcut, cel puţin o persoană se află în fruntea a două societăţi beneficiare. Blaise Bonvin e ştab şi la Coginta, şi la Team Consult.

 

capture_3

VIP (Visual Investigative Scenarios) ar reprezenta doar o secţiune a OCCRP, un site care ar descrie vizual conexiuni între oameni, bani, societăţi. E creat de OCCRP, Rise Project, QuicData (care a realizat şi grafica site-ului Rise Project) şi finanţat de… Programul de Cooperare Elveţiano-Român şi de Internaţional Press Institute (IPI). Cine se află printre finanţatorii IPI? Ghiciţi? Aceeaşi Open Society Foundations a lui Soros:

 

capture_4

Şi acum ajungem şi la OCCRP –  Organized Crime and Corruption Reporting Project, organizaţie a cărei activitate nu ar fi posibilă (aşa scrie acolo!) fără susţinerea: USAID from the American People, Programul de Cooperare Eleveţiano-Român şi… Open Society Institute alături de Global Investigative Journalism Network.

 

capture_5

Şi cine ar finanţa această Global Investigative Journalism Network decât acelaşi George Soros a cărui fundaţie se află în topul donatorilor:

 

capture_6

Ne întoarcem puţin la punctul de început. La articolul publicat de Rise Project ca să-i vedem autorii: Ionuţ Stănescu şi Victor Ilie. Cinse sunt aceştia aflăm din descrierea postată pe siteul gazdă:

 

Victor Ilie „a absolvit în 2012 Facultatea de Jurnalism la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acolo, a scris doi ani la Opinia Veche (fostă Opinia Studențească) și a avut emisiuni la Radio România. În București, el a scris reportaj pentru Jurnalul Național și a activat în cadrul proiectului Casa Jurnalistului. Victor este autorul investigatiei “Parcul de distractii din fabrica de diamante” – finanțată de Freedom House România în cadrul proiectului “Grants for Investigative Journalism” . În trecut, Victor a mai colaborat cu Suplimentul de Cultura, The Industry, Obiectiv de Suceava și În Premieră cu Carmen Avram.”

AHA! Deci în cazul său George Soros (aka Freedom House România) şi-a dat mâna cu „Varanul” Voiculescu.

Despre Ionuţ Stănescu aflăm că „este reporter liber profesionist. A lucrat la Departamentul de Investigaţii al ziarului „Evenimentul zilei”, a colaborat cu „Jurnalul Naţional” şi cu „Adevărul”, scriind articole foarte variate ca temă şi gen jurnalistic.” şi alte blablabla-uri. Eu, ănsă, i-am aflat semnătura într-o publicaţie străină – The Nation – o publicaţie a cărei ideologie (ce ciudat!) este foarte SOCIALISTĂ şi, în acelaşţi timp, PRO-PUTINISTĂ.

 

Oare aici să aflăm cheia acestui atac insidios la preşedinţie? În alianţa dintre interesele („progresiste”) ale lui George Soros cu interesele geopolitice ale lui Vladimir Putin?

 

Obama a făcut Rusia să renască; Hillary o va face măreaţă din nou!


Doar câteva ore ne despart de alegerea succesorului lui Obama la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Greu de crezut dar acest Obama, prin politica sa externă dezastruoasă, a reuşit să aducă SUA la statutul unei puteri de rangul 2. În faţa lui Obama, până şi Bush kunior capătă trăsături de genialitate. În fnd, trupele SUA au reuşit în timpul lui Bush să ocupe Afganistanul şi Irakul; Alianţa Nord-Atlantică s-a extins (spre norocul nostru) până la Gurile Dunării datorită aceluiaş Bush junior.

 

Dar în timpul lui Obama? Să-mi spună şi mie cineva dacă a existat ţară care să fi urinat în capul americanilor dacă şi-au pus în cap să facă acest lucru. Nu vorbim doar de Rusia aici, Avem în vedere situaţia de pe tot mapamondul.

 

În America de Sud marxismul este la el acasă. Cazul cel mai flagrant: Venezuela, ţară care, deşi stă pe un munte de petrol, populaţia se află în pragul foametei. Evident că pe Obama ăl cam doare în cot. În fapt, cred că domnia sa chiar aplaudă regimul marxist de la Caracas. Doară a aplaudat şi acordul de pace din vecina Venezuelei, Columbia, cu insurgenţii FARC! Noroc de columbieni că s-au opus prin referendum acceptării în viaţa publică a terorismului marxist-leninist. Un regim pe care domnul Obama, în schimb, nu îl repudiază în nici un fel de vreme ce, printr-un „acord istoric”, Statele Unite au recunoscut regimul comunist de la Havana. Un regim castrist în faţa căruia până şi Nicolae Ceauşescu se ţinea cu mâna la nas. Despre estul Americii de Sud ce să mai spunem? Doar atât: că, prin Brazilia, acest continent s-a predat cu arme şi bagaje regimului Putin, prin intermediul BRICS.

 

Ori, prin intermediul BRICS, influenţa Rusie cuprinde practic jumătate de glob, dacă nu mai mult. Africa e lăsată în mâna marxisto-putiniştilor graţie acestui BRICS, de vreme ce Africa de Sud – motorul economic african – e parte a acordului respectiv; India şi China impun practic jocul în Asia!

 

O Asia spre care Obama pretindea că-şi îndreaptă privire. Dar s-a preocupat de zonă cu o aşa luciditate şi cu atâta diplomaţie încât China face tot ceea ce-şi doreşte în Marea Chinei de Sud. Foarte recent, cu mai ăuţin de o lună în urmă, Filipinele (un stâlp al prezenţei americane în zona Asia Pacific) anunţa că e foarte probabil ca americanii să-şi cam facă bagajele din această ţară iar Filipine să o ia spre alte zări! Mai spre China. Dar bomboana pe coliva politicii americane din zonă o pune regimul nord-coreean cu testele sale nucleare şi balistice necontenite.

 

Orientul Mijlociu e tot ceea ce poate fi numit mai „varză”. Un dezastru absolut la care a contribuit din plin şi secretara de stat din vremea „primăverii arabe”, doamna Hillary Clinton. Exceptând Tunisia, toate celelalte ţări au riscat – şi riscă în continuare – să cadă în mâna islamiştilor fundamentalişti. Drep e că aici măgăreaţa nu pică în totalitate pe umerii americanilor. O contribuţie însemnată cade în sarcina clovnilor politici din Franţa şi Italia, care s-au grăbit să ocupe în zonă locul lăsat liber de SUA prin deciziile lui Barack HUSSEIN Obama de a nu se implica în zonă. Şi au rezolvat-o atât de măreţ încât tot la americani au fost nevoiţi să recurgă atât în dosarul libian, cât şi în acela sirian.

 

Numai că s-a ivit o problemă: Rusia a prins momentul spre a se afirma şi A TESTA putinţa SUA de a acţiona. Aşa încât în toamna lui 2013, când SUA erau gata să intervină pentru debarcarea lui Assad, Putin a recurs la şantajul nuclear. Iar Obama a cedat. FĂRĂ SĂ OBŢINĂ NICI UN AVANTAJ ÎN SCHIMBUL NON-INTERVENŢIEI! Nici măcar o măsură în contra-partidă! Măcar atât: că, în acest caz, nici ruşii nu au voie să intervină. NIMIC!

 

Şi tot în Orientul Mijlociu, Tratatul cu Iranul ar trebui trecut la capitolul „ruşini istorice”. practic un duşman al SUA nu numai că i se îngăduie să-şi continue programul nuclear, dar SUA mai contribuie şi financiar la acesta! Şi să nu vă gândiţi că, poate-poate, astfel Iranul ar fi sub control. În situaţia actuală, Iranul a avut grijă să se pună bine cu Rusia. Care Rusie va acţiona, la o tentativă a SUA, asemeni ca în dosarul sirian.

 

Dar cel mai groaznic eşec al politicii externe americane sub Obama îl constituie, fără doar şi poate, criza ucrainiană. Nu mor eu de grija ucrainienilor dar geo-politic ne stă mai bine cu zona de protecţie ucrainiană între noi şi Rusia. Ori integritatea Ucrainei fusese GA-RAN-TA-TĂ în 1994 atât de către Rusia, cât şi de marea Britanie şi SUA – prin Memorandumul de la Budapesta. Ori, prin anexarea Crimeei şi prin lupetel din Donbas, Rusia nu a făcut altceva decât să micţioneze pe acel tratat. Care memorandu, apropo, fusese semnat în timpul altei administraţii democrate – al lui Bill Clinton. Deci nu numai că Rusia şi-a bătut joc de SUA. A avut grijă ca acest rapt teritorial să se petreacă tot în timpul unui preşedinte al Partidului Democrat.

 

Şi care o fi fost răspunsul Americii? Păi… Cam lipsă! Până şi pe plan diplomatic s-au repezit să se auto-propună conciliatori tot doi clovni europeni: tanti Merkel şi bufonul Hollande. Un fel de a spune că şi Europa a fost lăsată în sarcinja altora, asta legat şi de unii care nu vor cu nici un chip să realizeze IZOLAŢIONISMUL autentic în care a fost adusă America pe timpul lui Obama.

 

Cât despre România, să ne aducem aminte cum aceeaşi administraţie Obama a ţinut în braţe – prin intermediul unui arivist cinic numit Gittenstei – un regim corupt şi venal simbolizat de Băsescu. E o chestiune care nu prea e menţionată prin presă. Oare şi pentru faptul că mulţi prestatori de la trusturile de presă dâmboviţene „lingeau clanţa” amabasdei americane? Noi credem CĂ NU numai asta. Aceiaşi prestatori mai lingeau (şi ling în continuare) şi clanţa ONG-urilor domnului George Soros. De aceea o susţin atât de furibund pe doamna Clinton. Pentru ca SUA să fie aduse la dezastru spre gloria neokominternului şi a maicii Rusia căruia neokominternul îi slujeşte!