Victor Ponta, un prost de bubuie!


„Robben Island – Acesta este locul in care Nelson Mandela si- a petrecut aproape 27 ani dupa care a avut puterea sa ierte si sa construiasca o tara din ruine! Intr-adevar merita omagiul intregii omeniri!”

 

Acestea sunt cuvintele pe care le-a postat premierul nostru drag şi scump pe pagina sa de facebook, vorbe care însoţeau o fotografie făcută la închisoarea în care a fost deţinut Nelson Mandela (a se vedea captura postată la final). Poate domnul Ponta – trecător premier – se pregăteşte moral pentru spaţiul în care se va vieţii ăn următorii 20 de ani, problema dânsului.

 

Dar, ca un premier în funcţie să afirme cu se seninătate că în 1994 – anul în care Nelson Mandela a fost ales preşedinte – Africa de Sud să fie „o ţară în ruine” (sic!), acest lucru este inacceptabil şi demn doar de un partener de politichie cu Elena Udrea şi al ei „preşedinte al Norvegiei” şi cu felul dement al Robertei Anastase de a număra.

 

Despre care „ţară în ruine” vorbeşti, domnule Ponta? A trecut Africa de Sud prin vreun război şi nu ştim noi? A cunoscut vreun cataclism? Mai curând credem că ai dat glas propriilor dumitale lacune cauzate de vagabondajul recunoscut public într-o perioadă vitală pentru dobândirea cunoştinţelor de cultură generală! Poate de aici şi modul agresiv în care te propui expert în orice, precum Leana Ceauşescu de pe timpuri.

 

Capture

Urzeala Prostiei sau Nunta Roşie a Adevărului cu Imbecilitatea


Mai întâi m-a amuzat (cu lacrimi), apoi m-a enervat. Despre un articol din Pravda românească („Adevărul” adică), varianta online, care dă încă o dovadă de imensa prostie şi cretineală ce domneşte în rândul respectivei redacţii. Respectivul material se ocupa de reacţiile telespectatorilor la vizionarea ultimului episod din „The Game of Thrones” şi îl puteţi găsi aici. Eu îl voi reda pe bucăţele cu precizările mele adăugate în culoare roşie.

 

Penultimul episod din al treilea sezon al serialului „Urzeala tronurilor“ (Game of Thrones) a iscat numeroase controverse în Statele Unite, după ce a culminat cu o scenă în care două personaje sunt ucise cu brutalitate. Secvenţa a fost inspirată din realitate.

 

Nu, secvenţa nu a fost inspirată din realitate ci din ciclul de romane „Cântec de gheaţă şi foc” scris de George R.R. Martin. Acesta s-a inspirat, este adevărat, din episoadele istorice, aşa cum s-a inspirat şi din mitologie. Mai mult, sintagma corectă este „inspirat dintr-un caz real” pentru că realitatea noi nu o putem cuprinde pentru că tot ceea ce aflăm este mediat de către alţii. Prin urmare şi deformat. Dar cred că sunt nişte chestii prea subtile pentru duduia Corina Cosmescu de a scris textul „jurnalistic”.

 

 

Episodul „Red Wedding“ (Nunta Roşie – n. r.) a fost criticat de fanii serialului din cauza scenei agresive, în care Robb Stark, mama sa Catelyn şi alţi colegi sunt măcelăriţi în timp ce iau masa într-o casă nobilă. Scena i-a dezamăgit pe telespectatorii care se aşteptau la un alt final al serialului difuzat de HBO.

 

Episodul se intitulează „The Rains of Castamere” („Ploile din Castamere”). În ciclul de romane nu am întâlnit nici un singur capitol care să poarte altceva decât numele unor personaje. „Nunta roşie” este o denumire pe care au dat-o fanii ciclului acestui episod sângeros prezent în carte. Şi nu avem de-a face cu o „scenă agresivă” ci ŞOCANTĂ. Iar Robb Starck nu ia masa „cu colegii” ci puteaţi utiliza termeni precum „suită”, „camarazi”, „aliaţi”, „personaje”. Iar termenul de „casă nobilă” se aplică de obicei ca un sinonim pentru „familie nobilă”. Poate aţi vrut să spuneţi „într-un castel al unui nobil”? Iar scena nu i.a dezamăgit ci i-a înfuriat pe spectatori, mai precis un segment al celor care nu citiseră ciclul novelistic. Şi nu e vorba de „finalul serialului” ci abia de penultimul episod al seriei a treia. Noi sperăm că nu va da faliment HBO şi să se petreacă ceea ce autorul articolului crede că ar fi acest episod 9 din seria 3.

 
Episodul a adus în prim-plan câteva personaje: Robb Stark, interpretat de actorul Richard Madden, Talisa, soţia sa, portretizată de Oona Chaplin şi Catelyn Stark, mama regelui, interpretată de actriţa Michelle Fairley. Pe reţelele de socializare, fanii şi-au exprimat nemulţumirea privind tragedia, iar pe YouTube, au postat inclusiv un filmuleţ prin care au arătat cât de afectaţi au fost de scenele respective.

 

De fapt episodul I-A AVUT ÎN PRIM PLAN pentru că în decursul serialului deja se aflau printre caracterele principale. Toţi cei care au urmărit serialul ştiu acest lucru. Putem vorbi despre finalul tragic al personajelor în cauză dar în nici un caz despre „TRAGEDIA” la care faceţi referire. Şi nu putem vorbi nici de „scenele respective” ci de „scena” pentru că la una singură se referă fanii.

 
Actriţa Lena Headey, interpreta personajului Cersei Lannister, a publicat câteva mesaje pe Twitter. „Michelle Fairley este unul dintre personajele mele preferate. Este atât de implicată… îmi va fi dor de colega mea“, a notat Headey. Şi Troian Bellisario, vedeta serialului „Micutele mincinoase“, a recunoscut că a fost extrem de dezamagită de modul în care s-a desfăşurat acţiunea în penultimul episod. Actriţa Elizabeth Banks din „Jocul Foamei“ a mărturisit pe aceeaşi platformă de socializare că scena a şocat-o.

 

E interesant cum această prestatoare de la Adevărul nu ştie să facă deosebirea între actorii care interpetează în serial şi aceia care au fost şi ei doar simpli spectatori în cazul de faţă. Şi nu e vorba de „Jocul Foamei” ci de „Jocurile foamei”. Documentarea, bat-o vina!

 
Regizorul Jon Cassar („24“, „Revolution“) a dat o explicaţie mai profundă. „«Urzeala tronurilor» – pentru cei care însă sunt în şoc, acum ştiţi de ce prietenii voştri tocilari care au citit cărţile au avut depresie în urmă cu zece ani“, a spus el despre romanele lui George R. R. Martin. Daniel Portman, care joacă rolul lui Podrick Payne, a recunoascut că deşi l-a întristat desfăşurarea acţiunii, este mândru de profesionalismul colegilor săi.

 

Oricât mă chinuiesc nu dau de acea explicaţie profundă dibuită de jurnalista mogulului bun. De una amuzantă, da!

 
Când a scris episodul „Red Wedding“,  George R. R. Martin s-a inspirat din istoria medievală a Scoţiei. În noiembrie 1440, oficialul clanului Black Douglas a luat cina cu regele Scoţiei în Edinburgh în sala mare a Castelului Edinburgh

 

Şi? Ce s-a întâmplat cu „oficialul clanului”? Nu ştim, că nici măcar punctul de final nu-l aflăm. Nu ne dăm seama nici dacă Black Douglas este şeful clanului sau denumirea familiei respective. Este lăsată efectiv toată chestiunea în suspens.

 

Se plângea cu ceva vreme în urmă un mahăr de la Adevărul online (colonel şi el ca toţi cei de acolo) că presa va dispărea. Şi-şi smulgea hainele bloggeristice de pe el din cauza tragediei prin care trec angajaţii săi. Cred că materialul reprodus din propria-i ogradă stă mărturie a cauzelor ce duc la dispariţia jurnalelor: INCOMPETENŢA, PROSTIA şi LIPSA DE DOCUMENTARE.

Sabina Fati dă şi ea în gropile prostiei, pe urmele lăsate de Lăzăroiu


Pentru cine nu ştie, această Sabina Fati este o pulicistă publicistă care semnează condicuţa pe la organele băsiste, România Liberă şi 22. N-a auzit nimeni de această ciumăfaie pe vremea lui Ceauşescu dar, după Revoluţie, s-a lipit o vreme şi de scaunele de la Europa Liberă. Se cunoaşte acum că la respectivul post de radio puteau fi primite pegionaroizi, fie kominternişti (adică evrei). Mă rog, e problema respectivelor organe de presă ce colaboratori şi-au ales.

 

Dar în schimb devine şi problema mea atunci când sifilitica asta nuconteneşte să înjure încontinuu Biserica ortodoxă Română şi creştinismul în general. Şi a făcut-o peste tot unde s-a aflat şi se află. Ca de exemplu aici sau aici.

 

Şi iarăşi o să-i găsesc un pretext care s-o apere. Poate că o fi anticlericală şi deci nu-i nimic ilegal în asta.

 

Dar când se dovedeşte cretină de se sperie şi idioţii, atunci se schimbă calimera. Pentru că deunăzi s-a apucat să zbiere prin Băcănia Liberă cum că cine se întâlneşte cu înaltul cler al poporului armean devine automat „antiamerican”! Premierul Ponta şi preşedintele interimar Antonescu s-au întâlnit cu Catholicosul tuturor armenilor, Karekin II. Şi astă jivină ziaristică s-a trezit imediat ţâfnoasă să mustre că de ce nu l-a onorat pe un obscur birocrat american cu aceleaşi onoruri.

 

Şi apoi dă-i cu teorii conspiraţioniste, cum că Şeful Bisericii Armene ar reprezenta… Rusia, care Rusie- şi aici ţineţi-vă bine! – „încearcă să-i atragă de partea ei pe toţi liderii bisericilor frăţeşti pentru care pregăteşte o axă a ortodoxismului, iar looby-ul pro-moscovit”.

 

Fă, asta, faţă de care şi sperietorile arată mai bine, mai înainte de a da cu mucii ce-ţi curg din creier în fasolea ce-ţi pârţâie în dos, ai fi făcut mai bine să te informezi. Şi nu era nevoie să mergi prea departe. De la curul lui Băsescu s-ar fi găsit Baconski să-ţi explice clar, pe înţelesul capului tău de bibilică arogantă. Ba chiar şi MihaIL Neamţu, absolventul de securism ecumenic tot ar fi putut să-ţi îngaime câteva noţiuni lămuritoare.

 

Şi anume că Biserica Armeană NU face parte din rândul Bisericilor Ortodoxe. Ea este parte constituentă a Bisericilor Monofizite (Bisericile Vechi-Orientale, după cum le numesc catolicii). Cu acestea ortodoxia NU este în comuniune de credinţă.

 

Da, există discuţii, are loc o diplomaţie bisericească normală pentru toată lumea (nu şi pentru capul tău sec). Legăturile acestea cu lumea armeană au fost şi întârite îndeosebi cu România şi pentru faptul că, la un moment dat, Catholicos era un armean născut în România şi care cunoştea limba şi cultura română: Vazghen I. Dar ce să ştie o coropişniţă ca tine!