Bookfest 2016: Svetlana Aleksievici – „Războiul nu are chip de femeie”


Prezentarea volumului „Războiul nu are chip de femeie” al Svetlanei Aleksievici, la standul Editurii Litera, cu Ioana Avădani, Laura Câlţea şi Bedros Horasangian şi cu lecturi ale Danielei Nane. Întâmplare petrecută vineri, 3 iunie 2016, în cadrul salonului internaţional de carte „Bookfest 2016”.

În ce măsură cartea face parte din propaganda sovietică? Pentru că trimiterile la puştile cu care s-ar fi luptat sovieticii împotriva tancurilor germane, aceasta e o unealtă propagandistică demontată între timp de scoaterea la iveală a enormului arsenal în tancuri, avioane, mitraliere cu care era înzestrată Armata Roşie în ajunul lui 22 iunie 1941.

Şi de când s-o fi ocupat Ioana Avădani cu jurnalismul de război? Pe dânsa o ştiam mai degrabă aplecată spre cauzele „civice” ale GDS-ismului, mai puţin (spre deloc) dedicată prezenţei pe teatrel de război ale lumii.

 

Războiul din Ucraina: „voluntari” şi „internaţionalişti”


Prin Românica noastră se cam poartă memoria de scurtă durată. Atât de scurtă încât nu mai vrea (aproape) nimeni să-şi mai amintească de trecut. Poate şi pentru faptul că mediile zise „româneşti” se fac preş în faţa cauzelor susţinute de „corectitudinea politică” la putere prin unele cercuri „progresiste” (sic!) din Vest. De exemplu, nu de mult comentariile la un articol de pe Mediafax postate cu un ton favorabil Spaniei naţionaliste şi lui Franco au fost pur şi simplu eliminate – un banal „Arriba Espana! Arriba Franco” din partea mea. Deranja foarte, probabil, şi or fi avut tentă „fascistă” (?!).

Dar de ce am adus vorbă de Spania şi conflictul desfăşurat acolo între 1936-1939? Pentru că lucrurile par a fi ciudat de asemănătoare în unele privinţe cu ceea ce se petrece în zilele noastre în ţara de la extrema cealaltă a Europei, în Ucraina. Ne lovim, de exemplu, de acţiunea URSS – prin trupele trimise ca „voluntari” în ţara iberică –  spre a construi acolo societatea comunistă; în Ucraina vedem cât se poate de clar că Rusia, moştenitoare declarată a URSS, şi-a trimis trupele, tot sub formă de voluntari, pentru a-i sprijini pe secesioniştii din – atenţie la termeni! – „Republicile POPULARE ale Luganskului şi ale Doneţkului”, amândouă afişând simbolistică de extremă stângă. În retorica folosită se face mult caz de „pericolu faşist” ce îşi află cuibul la Kiev şi nu numai. Ca o paranteză, câţiva din cei cocoţaţi în frunte respectivelor entităţi din estul ucrainei afirmau acelaşi pericol „faşist” din partea României în vremea în care asasinau români în Transnistria.

Şi acum ajungem la un alt punct foarte asemănător: prezenţa unităţilor de adevăraţi voluntari veniţi cam din toate părţile spre a susţine o cauză ori alta. Unii, poate, pot fi încadraţi la categoria mercenari; alţii poate că sunt doar detaşaţi ca un sprijin neoficial din partea unor state. Dar grosul este constituit, totuşi, din material uman împărtăşind vederi IDEOLOGICE care îi stimulează să participe la un conflict străin patriilor lor. Practic, parcă vedem în faţă „brigăzile de internaţionalişti” care se confruntau cu diversele falange de naţionalişti la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut.

Un material realizat de BBC credem că este edificator în această privinţă:. Remarcăm că, spre diferenţă de Mediafax, instituţia britanică de presă nu are parti-pris-uri ideologice.

Ukraine war pulls in foreign fighters

Spanish volunteer Rafa Munoz Perez practising with a rifle in Donetsk, 7 August Rafa Munoz Perez, a Spaniard serving with the rebels in Donetsk, wears a Spanish Republic wristband

 French, Spanish, Swedish or Serb, the foreigners fighting for both sides in east Ukraine’s bloody conflict hail from across Europe and come with a bewildering array of agendas.

The non-mercenaries among them are motivated by causes which can stretch back to the wars in the former Yugoslavia – and even further still, to the Spanish Civil War of the 1930s.

 

Russia is the elephant in the room, dwarfing any other foreign nationality, although it is increasingly hard to disentangle Russians fighting as volunteers from regular soldiers allegedly deployed on covert missions.

 

Ukraine’s pro-Russian rebels like to talk up their foreign volunteer fighters, presenting them as latter-day International Brigades fighting „fascism”. Meanwhile there has been some debate in Kiev on the wisdom of creating a Ukrainian „Foreign Legion”.

 

Here we look at some of the foreign fighters by country of origin, in a phenomenon which, in a small way, mirrors that of young Muslims from Britain and other parts of Europe travelling to the Middle East to fight in its wars.

 

line

 

Russia

It is no secret that Russian citizens have occupied senior posts among the rebels, the most famous of them being Igor „Strelkov” Girkin, who reportedly held the rank of reserve colonel in Russia’s Federal Security Service as late as last year.

 

There is strong evidence that rank-and-file Russian fighters have entered east Ukraine to join the rebels, but whether they are volunteers making common cause with ethnic Russians in Luhansk and Donetsk, or mercenaries, is a grey area.

 

Rebel leader Alexander Zakharchenko has stated publicly that between 3.000 and 4,000 Russian „volunteers” have fought for the rebels since the start of the uprising in April.

 

„There are also many in the current Russian military that prefer to spend their leave among us, brothers who are fighting for their freedom, rather than on a beach,” he said on 28 August.

 

Chechen fighter Ruslan ArsayevChechen fighter Ruslan Arsayev

 

Evidence has mounted that regular Russian soldiers are involved, with 10 paratroopers captured inside Ukraine and indirect evidence of military casualties at home in Russia.

 

Chechens, both from Russia’s Republic of Chechnya and from the anti-Russian diaspora living in exile, are believed to be involved on both sides of the conflict, but predominantly fighting for the rebels.

 

A gunman who presented himself as a Chechen called Ruslan Arsayev told the Mashable news website in an interview he was fighting for Ukraine because he wouldn’t „bend over for Putin”.

 

line

 

At the scene: Oliver Carroll, journalist working in Ukraine

 

A number of foreign fighters serve in the Aidar volunteer battalion currently fighting in east Ukraine. Chechen Ruslan Arsayev is perhaps the most colourful example. An army veteran of six military campaigns, Ruslan came to Ukraine to fight during the Maidan revolution. He was injured twice, once seriously, when a bullet punctured his lung.

 

He comes from a well-known family of warriors. One of his brothers was security minister in Aslan Maskhadov’s rebel government. Another was convicted of hijacking a plane en route to Moscow in 2001, an action that resulted in the loss of three lives.

 

At the Aidar base near Luhansk, Ruslan explained he had come to Ukraine because of Putin. „Putin has turned my home into Stalin’s Russia, with a dozen informants on every street,” he said. He wasn’t prepared to accept Putin’s rule, and predicted an uprising in Chechnya in the „very, very near” future.

 

line

France

 

Some 20 French citizens have gone to Ukraine to fight on both sides, French public radio station France Info said in a report (in French) on 11 August.

 

Four of them, including two former soldiers, went to Donetsk to fight for the rebels. They were filmed by Russian newspaper Komsomolskaya Pravda posing with guns.

 

Their spokesman is Victor Lenta, 25, who earlier told France’s Le Monde newspaper (article in French) he had been a corporal in the Third Marine Infantry Paratroop Regiment and had served in Afghanistan, Ivory Coast and Chad. Another member of the group is Nikola Perovic, also 25 and with Serbian ancestry, who likewise reportedly fought in Afghanistan as a corporal in France’s 13th Mountain Infantry Battalion.

 

Former soldier Nikola Perovic holds up a French flag in southern Donetsk region, 11 August (photo given to journalist Pierre Sautreil)
The French group gave Le Monde journalist Pierre Sautreil a photo of Nikola Perovic holding up a French flag in the southern Donetsk region on 11 August

They told Le Monde they were the founders of an ultra-nationalist movement called Continental Unity, which has organised demonstrations in France and Serbia in support of Syrian President Bashar al-Assad and Serbian war crimes suspect Vojislav Seselj.

 

In their view, according to Le Monde, Russia is the final bulwark against liberal globalisation which they consider „responsible for the decline in national values and loss of French sovereignty”.

 

Their main role among the rebels, apparently, is to provide combat training for recruits from West European countries.

 

Gaston Besson, on the other hand, has been fighting for the Ukrainian government as a member of its Azov volunteer battalion, a unit known for its far-right associations.

 

Aged 47, he nonetheless describes himself as a „leftwing revolutionary”, according to France Info. Reported to be a former paratrooper, he is said to have fought in previous conflicts ranging from Croatia to Colombia

 

He is known for his efforts to recruit other foreigners and, according to a Eurasianet article, wrote in June: „Every day I receive dozens of requests to join us by email, especially from countries like Finland, Norway and Sweden.”

 

line

 

At the scene: Pierre Sautreuil, French journalist working in Ukraine

 

I met the French volunteers for the first time on 9 July in a bar in Budapest, Hungary. Up until then, our exchanges by phone had been brief and their answers evasive.

 

The rules for this first meeting were simple: they pose the questions. They feared I might be a French intelligence agent. „We can’t trust you yet.”

 

After a long series of questions about my background, and my opinions on the Ukrainian crisis, they asked for my passport and photographed it several times.

 

„We have nothing but enemies in intelligence,” one of them told me, handing back my passport. We said our goodbyes.

 

Next day I got a phone call: „Our friends have completed their little investigation. You’re clean. We’ll meet at 19:00.” And thus began my investigation.

 

line

 

Spain

 

For two Spanish leftists, the conflict in east Ukraine represents a chance to repay what they see as a historic favour.

 

Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk, 7 August Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk

 

Angel Davilla-Rivas told Reuters news agency he had come with his comrade Rafa Munoz Perez to fight for the rebels in recognition of the Soviet Union’s support for the Republican side in the Spanish Civil War.

 

Mr Munoz, 27, is a former social worker from Madrid who has been a member of the youth wing of the United Left political movement since 2010, Spain’s El Pais newspaper said in an article. His friend, 22, is from Murcia and belongs to the youth wing of a branch of the Spanish Communist Party, the paper added.

 

Mr Davilla-Rivas showed off tattoos of Soviet leaders Vladimir Lenin and Joseph Stalin on his torso.

„I am the only son, and it hurts my mother and father and my family a lot that I am putting myself at risk. But… I can’t sleep in my bed knowing what’s going on here,” he told Reuters.

 

There are also reports of Spaniards fighting on the government side, according to an article in the Kyiv Post.

 

line

 

Serbia

 

Dozens of Serbs are believed to be fighting for the rebels, ostensibly drawn by an ethnic and nationalist sense of solidarity with the region’s Russian Orthodox Christians and residual hostility towards Nato, regarding the Ukrainian government as its proxy.

 

However, Belgrade-based security expert Zoran Dragisic told German broadcaster Deutsche Welle in a report that Serbian fighters were primarily fighting as mercenaries and could be found on both sides in Ukraine.

 

„It’s indoctrination that draws young people – some of them almost children – to war,” he said.

Meanwhile, there are moves within Serbia to stem the flow of fighters heading east with a law that penalises participation in a foreign war.

 

line

 

Sweden

 

Mikael Skillt inside an armoured car

 

In an interview with the BBC’s Dina Newman, a Swedish sniper with far-right views, Mikael Skillt, said he was fighting for the Ukrainian government because he believed in the „survival of white people”. Like France’s Gaston Besson, he is a member of the Azov battalion.

 

„I would be an idiot if I said I did not want to see survival of white people,” he said. „After World War Two, the victors wrote their history. They decided that it’s always a bad thing to say I am white and I am proud.”

 

At the same time, he added that he planned eventually to fight for Syrian President Bashar al-Assad because he believed Mr Assad was standing up to „international Zionism”.

 

line

 

Poland

 

Reports that Poles were fighting in Ukraine prompted the government in Warsaw to formally deny that Polish citizens were fighting as mercenaries for the Ukrainian government. It went on to warn that any Poles who go there to fight could face jail upon their return, Deutsche Welle reports.

 

Leonid Smolinski, a 49-year-old Polish citizen born in Ukraine, was killed in a rebel ambush on 12 August while serving in Ukraine’s Dnipro volunteer battalion, according to Euromaidan Press.

 

At least one Pole has also sided with the rebels. In a speech in the rebel capital Donetsk, carried by radical Polish website xportal, Bartosz Becker described himself as a representative of „Polish free people who are against Nato terrorist bases in Poland”.

 

line

 

Germany

 

Margarita Zeidler is a former nurse who moved to Ukraine in 2002 for religious reasons after converting to the Russian Orthodox Church, according to an interview with Komsomolskaya Pravda newspaper (in Russian).

 

Dismayed by events in Kiev during the Maidan uprising over the winter she moved initially to Crimea, then to Donetsk region, she said, after one of her friends was shot dead there in May. She became the rebels’ information officer in Sloviansk during its siege by government forces.

 

While she describes herself as a journalist, she told the newspaper that she always keeps an assault rifle „within reach”.

 

Speaking in Russian in a video posted on YouTube on 11 August, she said she could not „stand by and watch Ukrainian fascists kill civilians”.

 

line

 

USA

 

Despite rebel allegations to the contrary, there is little evidence of American volunteer involvement on the ground. The exception was a Ukrainian-American called Mark Gregory Paslawsky, who had taken Ukrainian citizenship.

 

Paslawsky, or Franko as he liked to be known, was killed fighting for the Ukrainian government side in the embattled town of Ilovaisk. In an interview for Vice News, the 55-year-old West Point graduate and investment banker from New York had explained he wanted ultimately to help root out corruption in Ukraine, saying „the political elite has to be destroyed here”.

 

Russian media suggest that there are US citizens fighting for the rebels too.

 

line

 

Italy

 

Francesco F, 53, enrolled in the Azov battalion to „fight a good fight against Russia”, the Italian weekly Panorama reported in an article (in Italian) in June.

 

Already doing business in Ukraine two years before the violence erupted, he said he had „found his home alongside Ukrainian nationalists” on the Maidan barricades.

 

Francesco, who also featured in a video report by Il Giornale, has a past in the far right in Italy, according to Panorama.

 

line

 

Other countries

 

Other nationalities are reportedly involved in the conflict, probably in small numbers.

 

Citizens of Georgia, Belarus, Baltic states, Finland, Norway, Canada, Croatia, Slovenia and the Czech Republic, as well as Russia, are said to be involved as volunteers on the government side.

 

Rebel leader Alexander Zakharchenko said on 17 August that his foreign volunteers also included a number of Turks and Romanians.

 

Situaţia din Ucraina: pe urmele unei „dezinformări”


În urmă cu câteva zile (mai precis vineri, 15 august) autorităţile ucrainiene acuzau intruziune unei coloane militare provenite din Rusia pe teritoriul ucrainian. Aceleaşi surse mai afirmau şi că respectiva coloană militară ar fi fost distrusă prin salve de artilerie. În acelaşi timp, autorităţile de la Moskova negau vehement acest lucru. Ştirile erau destul de contradictorii mai ales că arzătoare era şi chestiunea „convoiului umanitar”, ceea ce crea impresia că respectiva infiltrare ar fi avut loc dinspre Doneţkul rusesc înspre cel ucrainian.

O afacere numai bună să se preteze manipulărilor şi, mai ales, dezinformărilor practicate de diversele „goarne” muscăleşti. De alea de pe la noi vorbesc. Gen Cozmin Guşă ori bezmetici fără „rost”, precum o haimana ideologică precum un anume Albişteanu.

Da, într-adevăr, au fost manipulări, dar nu în sensul dorit de respectivii răspândaci. O voi demonstra pentru că eu – spre diferenţă de respectivii – încerc cât de cât să mă informez. Între altele, o unealtă despre situaţia frontului în Ucraina cu informaţii la minut este acest site pe care toată lumea îl poate accesa.

Voi porni de la situaţia actuală din zonă aşa cum este ea configurată pe hartă. Dar cer atenţie asupra zonei de sud, aceea care este subiectul postării şi al „dezinformărilor”. Observăm că cele două republici „populare” rusofone (Doneţk, colorată în oranj, şi Lugansk în roz) se unesc în partea de sud şi împreună se conexează cu Rusia.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk

Dar cum stătea situaţia în seara de joi, 14 august? Ei bine, trupele ucrainiene reuşiseră de ceva zile să rupă legătura dintre Republica „Populară” a Luganskului (RPL) şi Republica „Populară” a Doneţkului (RPD), încercuind-o cimplet pe aceasta din urmă şi tăindu-i şi culoarul spre Rusia (punctul A cu roşu). Celebrul convoi umanitar se găsea în acest timp în drum spre alt Doneţk (cel rusesc), marcat cu B de culoare albastră pe hartă. Zona aflată sub control ucrainian am haşurat-o cu verde.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 14 august

 

Pe 15 august – ziua incursiunii coloanei ruseşti („distruse de artileria ucrainiană”) – ne arată o străpungere realizată între graniţa cu Rusia şi zona de sub controlul RPD (colorată în roşu în harta de mai jos), o fâşie intrată din nou sub autoritatea separatiştilor.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 15 august

 

În câteva zile şi fâşia ce separa RPL de RPD intră sub controlul rusofonilor.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 19 august

 

Ce să înţelegem de aici? Păi că da, au fost anumite mistificări. Credem că a existat o coloană militară dinspre Rusia dar că ea NU a fost distrusă ci, dimpotrivă, aceea a dat peste cap situaţia frontului în zonă. Înţelegem şi că tot tămbălăul creat de vestitul „convoi umanitar” era o diversiune creată spre a se abate atenţia de la un Doneţk (cel ucrainian – ţinta ofensivei ruseşti) la un alt Doneţk (cel rusesc) aflat la vreo 200 km depărtare de puncul de infiltrare al ruşilor. Nu au demonstrez acest lucru. Harta însăşi vorbeşte!

Să mai adăugăm un amănunt. Cel care a anunţat primul infiltrarea convoiului rusesc a fost un membru al parlamentului ucrainian în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 august). Poroşenko l-a confirmat mai apoi,a dăugându-se şi povestea despre distrugerea sa. Apoi s-a închis subiectul. De ce? Alternativa firească ar fi dus la un conflict DIRECT şi DE DURATĂ cu Rusia. Credem că ucraina doar a amânat exacerbarea războiului.

PS: oare pe anticomuniştii de carton din specia lui Albişteanu, Karamazov & Co nu-i deranjează titulaturi, lozinci, şi însemne precum „republică populară”, „steaua roşie”, „agresiune fascistă”, „capitalism putred”? Credem că nu! Sunt monede calpe care şi-au dat arama sovieto-rusnacă pe faţă.

August, luna preferată de Rusia pentru „turism” extern


Am intrat, iată, de două zile în luna august. Şi, că tot pomenim de această lună, să ne reamintim un alt clişeu din care Rusia nu vrea să iasă cu nici un chip şi pe care, credem noi, îl va repeta. Da! Îl va relua peste câteva zile, o săptămână, două trei!

Să ne readucem aminte unele fapte:

 

-în AUGUST 1939 are loc ultima etapă (şi cea mai importantă) a bătăliei de la Halhân Gol, în care „turiştii” sovietici aflaţi în „vizită” în Mongolia fac praf o întreagă armată japoneză. Era consecinţa ultimă a unor evenimente izbucnite „primăvara”;

 

– în AUGUST 1968 tot „turiştii” sovietici ajung în „vizită” în CehoSlovacia, ocazie cu care fac praf „primăvara de la Praga”. Inutil să spunem că era consecinţa ultimă tot a unor evenimente începute „primăvara”;

 

– în AUGUST 2008 iarăşi nişte „turişti”, de data aceasta rusnaci, dar moştenitori ai necuprinsei sete de vilegiatură de tip sovietic, întreprind o excursie în Georgia (fosta Gruzie sovietică), cu intenţia de a face praf culoarea portocalie cu care se înveşmântase ţara şi, totodată, de a achiziţiona şi oarecari suveniruri. Teritoriale, că rusnacii nu se mulţumesc cu chiţibuşuri. Da, aţi ghicit! Preparativele fuseseră demarate încă din „primăvară”.

 

Suntem în AUGUST 2014, din „primăvară” s-au făcut nişte turnee exploratorii cu „euro-tankul” şi, cum atmosfera este pe placul şefului companiei de turism geopolitice „Auroasia Tour Neosovietisation”, Vladimir Vladimirovici Putin, se prevede un număr masiv de „turişti” vorbitori de rusă şi nostalgici de sovietism care vor trece masiv hotarele răsăritene ale Ucrainei cu scopul de a vizita, dacă se poate, chiar şi părţile carpatine ale vecinei lor.

 

Asta ca să ştiţi la iarnă de ce va trebui să vă puneţi o plapumă în plus când veţi dori să vă culcaţi. Dacă nu cumva va suna alarma anti-aeriană!

Că tot veni vorba, iată că deja sute de „turişti” din Moscova vor să-şi facă rezervări – detalii aici.

Alţii sunt încântaţi, se pare, să facă un turneu multinaţional, dornici să cunoască cultura başkanilor găgăuzi – detalii aici.

Ungaria virează încetişor spre coana Rusie?


Cred că mai ţineţi minte că am pronosticat cum că în Ucraina va fi război. Am precizat tot acolo că Rusia doreşte toată Ucraina şi mai mult decât atât. Ea vizează o graniţă comună cu Ungaria, prin intermediul căreia îşi va implanta adânc influenţa în Europa.

 

Iată că declaraţii din ultima vreme vin să demonstreze că Viktoraş Orban, proaspătul reales premier, se pregăteşte încetişor să o dea cotită. „Maghiarii care trăiesc în bazinul carpatic au dreptul la dublă cetăţenie, la drepturi comunitare şi la autonomie”, a spus Orban cu o zi în urmă, bătând apropoul la Transcarpatia (adică la Maramureşul istoric), după cum informa o depeşă a Mediafax.

 

Şi-a dat seama între timp că sărise calul, aşa că a doua zi (adică astăzi) ministrul său de externe, Janos Martonyi, a retractat cele afirmate, scâldând-o cu „să vezi… că n-a zis autonomie teritorială… că autonomie personală (!?)… că autonomie culturală…

 

Dar acelaşi Martonyi, tot la Bratislava, s-a trezit să remarce că ţările din est ale NATO, vecine cu Ucraina, nu ar avea nevoie de suplimentarea trupelor (!!!), după cum precizează un alt material Mediafax. O fi domnul Martonyi – ori conducerea Ungariei – puţin ranchiunos pe Polonia, România şi Ţările Baltice pentru că aici se tot aduc într-o veselie avioane, nave şi soldaţi? ori a rămas în minte cu mai vechiul slogan – pentru că ce se învaţă în tinereţe se uită mai greu – cum că „URSS – bastion al păcii e!” şi cum dânsul „luptă pentru pace” a trecut „la lupta cea mare”.

 

Sau poate, cu bătaie ceva mai lungă, s-o fi gândit că prezenţa unor terţi (americani, francezi, olandezi, canadieni) prin Transilvania ar transforma în baloane de săpun o eventuală propagandă ungară cu acuze despre „genocidul la care ar fi supuşi maghiarii în arcul carpatic” dacă nişte „turişti” veniţi de la Maskva cu viză de Budapesta ar vrea să facă nişte vizite în stil caracteristic prin Transilvania.

Ciocnirile de la Odesa: care să fie adevărul?


Despre ciocnirile violente de sâmbătă de la Odesa, cu un bilanţ al deceselor care se învârte pe la 40 de persoane, au apărut două materiale de jurnalistice de la cele două agenţii de presă româneşti, Mediafax şi Agerpres. Ciudat este că informaţiile se bat cap în cap şi, mai mult, cele difuzate de Agerpres schimbă mult perspectiva asupra celor întâmplate.

 

Mediafax: Cum a fost provocat incendiul de la Odesa. Primele rezultate ale anchetei:

 

Ancheta preliminară efectuată de Ministerul ucrainean de Interne arată că militanţii proruşi care s-au baricadat vineri în Casa Sindicatelor din Odesa au dat foc clădirii cu sticlele incendiare pe care le aruncau spre manifestanţi naţionalişti şi proeuropeni, scrie Kyiv Post.

 

Conform anchetatorilor Ministerului ucrainean de Interne, zeci de insurgenţi proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor din Odesa şi au încercat să arunce sticle incendiare spre „cetăţeni paşnici”, o referire la manifestanţi care susţineau Administraţia proeuropeană de la Kiev.

 

Unele dintre dispozitivele incendiare artizanale aruncate de militanţii proruşi din clădire au provocat incendiul, precizează Ministerul ucrainean de Interne.

 

Incendiul a izbucnit după ce sute de militanţi proruşi au atacat cu pietre, bâte şi lanţuri un grup de aproximativ 1.500 de manifestanţi proeuropeni, în centrul oraşului Odesa. Activiştii proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor, care a luat foc în timp ce era asediată de naţionalişti. Premierul interimar al Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, a acuzat serviciile de securitate că nu au luat suficiente măsuri pentru evitarea violenţelor de la Odesa, soldate cu peste 40 de morţi, promiţând tragerea la răspundere a celor responsabili.

 

Potrivit Serviciului ucrainean de securitate (SBU), apropiaţi ai fostului preşedinte Viktor Ianukovici au orchestrat şi finanţat violenţele din Odesa, soldate cu aproximativ 40 de morţi şi sute de răniţi. În incidente sunt implicate grupări paramilitare din regiunea separatistă moldoveană Transnistria şi grupuri ruse, precizează SBU. Cinci locuitori ai regiunii separatiste moldovene Transnistria se numără printre cele 38 de persoane decedate în incendiul produs vineri seară în Casa Sindicatelor din Odesa, a comunicat Poliţia regională.

 

Conform unor surse ruse, incendiul a fost declanşat de activişti naţionalişti ucraineni, majoritatea membri ai organizaţiilor extremiste Sectorul Dreapta şi Autoapărare.

 

de Mihai Draghici – Mediafax

 

 

Agerpres: Tragedia de la Odesa: Incendiul de la Casa Sindicatelor, răzbunare a proucrainenilor

Moartea a zeci de proruși vineri, într-un incendiu la Odesa, a avut drept cauză răzbunarea miilor de microbiști și manifestanți proucraineni, după ce aceștia fuseseră atacați în timp ce defilau pe străzile orașului, susțin surse concordante citate de agenția France Presse.

Un meci de fotbal din campionatul Ucrainei era prevăzut vineri, pentru ora 17:00, la Odesa. Ca de obicei, suporterii clubului oaspete ‘Metalist’, veniți din orașul Harkov, și cei ai clubului local ‘Cernomoreț’ s-au adunat în centrul orașului la începutul după-amiezii pentru a merge în coloană la stadion.

‘Nu ne-am planificat nicio manifestație politică, nu noi suntem la originea acestei adunări’, a dat asigurări pentru AFP Natalia Petropavlovska, unul dintre liderii mișcării pro-Maidan din acest mare oraș portuar din sudul Ucrainei, care neagă orice implicare a mișcării sale în evenimentele de la Odesa. ‘Aceștia sunt microbiști, tineri, și în această țară tinerii sunt în mod natural mai mult susținători ai unei Ucraine unitare decât ai Rusiei’, afirmă ea, pe fondul radicalizării în ultimul timp a mișcărilor de extremă-dreapta, inclusiv a microbiștilor.

Coloana, cu manifestanți purtând steaguri în galben și albastru, culorile drapelului ucrainean, dar și cu mulți microbiști purtând tricouri ale jucătorilor ‘Metalist’, a fost atacată pe un mare bulevard de sute de manifestanți proruși bine echipați, unii înarmați, purtând căști și cagule. Cel puțin patru persoane au fost ucise de gloanțe, iar 12 au fost rănite.

Suporterii au ajuns însă la stadion, dar, în pauza de joc, mai mulți dintre aceștia și-au părăsit locurile din tribune și s-au îndreptat spre esplanada unde prorușii și-au organizat de la mijlocul lunii martie o tabără de corturi, aceasta fiind situată în fața clădirii din piatră a sindicatelor.

Mulțimea furioasă a ‘început’ să distrugă, să dea foc la corturi. Prorușii ar fi putut pleca, dar ei au ales să se refugieze în Casa Sindicatelor, susține lidera mișcării pro-Maidan din Odesa.

Pentru Natalia Petropavlovska, ‘prorușii au comis o mare greșeală că s-au luat de suporteri’, mai ales că erau mai mulți și știau cum să se apere.

De aici, lucrurile au degenerat și imobilul a fost incendiat cu cocktailuri Molotov. Petropavlovska recunoaște că în clădire au fost aruncate sticle incendiare, ceea ce se vede clar și în numeroase înregistrări video făcute de amatori. Dar, ea susține, la fel ca autoritățile de la Kiev, că prorușii au recurs la lunetiști și aceștia trăgeau în mulțime de pe acoperișuri.

Responsabilitatea inițială a incendiului nu va fi stabilită, probabil, în mod clar niciodată, dar ceea ce este sigur este că zeci de tineri au murit, majoritatea din cauza asfixierii cu fum.

‘Este îngrozitor. Nu am vrut asta, ne pare rău pentru morți’, mai spune Natalia Petropavlovska.’Sunt tineri care au fost manipulați. Am sunat de mai multe ori la pompieri și nu înțeleg de ce au intervenit cu atâta întărziere’, adaugă interlocutoarea France Presse. Pompierii au avut nevoie de mai mult de o oră pentru a ajunge.

Potrivit unui ultim bilanț al Ministerului ucrainean de Interne, preluat duminică de RIA Novosti, 46 de persoane, în majoritate tineri, au murit, cei mai mulți asfixiați cu fum, iar peste 125 au fost rănite, între care 21 de polițiști. Imagini cutremurătoare cu ceea ce s-a petrecut în Casa Sindicatelor, cuprinsă de flăcări, au fost postate pe site-ul visti.ks.ua.

AGERPRES/(AS — autor: Lilia Traci, editor: Flori Tiulea)