Ce chestie tulburătoare!


Ce chestie! Săptămâna trecută am citit un prim volum din seria „Left behind” („Supravieţuitorii”), un ciclu de romane cu tema scrisă în cheie sectantă a Apocalipsei. Azi am mai împrumutat două volume. Chiar îi arătasem unui amic cartea şi făcusem mişto de nişte chestii de acolo. Între care şi personajul negativ Nicolae Carpathia – „Antichristul de la Cluj”, o lucrătură imagologică spre a se crea o „legendă neagră” privitoare la români. Dar asta e altă poveste. Treaba e că, ajuns acasă şi punându-mă în faţa calculatorului, aflu că autorul seriei – Tim LaHaye – tocmai ce a murit în urmă cu două zile!

 

http://edition.cnn.com/2016/07/25/us/left-behind-author-timothy-lahaye-dies/

 

sursa foto: CNN

Bookfest 2016: Pedro Monferrer Sala – „Creştinătatea arabă orientală”


Editura Vremea a lansat, pe 2 iunie 2016, la Salonul internaţional de carte „Bookfest 2016”, lucrarea „Creştinătatea arabă orientală” de Pedro Monferrer Sala. La prezentarea moderată de Silvia Colfescu au participat Anca-Irina Ionescu, traducătoarea volumului, şi editorul coordonator Ioana Feodorov.

 

Ioana Feodorov, Anca-Irina Ionescu & Silvia ColfescuI

Ioana Feodorov, Anca-Irina Ionescu & Silvia Colfescu

Dar ce preferă Dumnezeu?


Uite că Dumnezeu preferă să-şi pogoare Sfânta Lumină în bisericuţa Sfântului Mormânt aflată în mijlocul impozantei Catedrale a Sfântului Mormânt. Şi preferă s-şi trimită lumina harică NUMAI în faţa rugăciunilor Patriarhului ORTODOX al Ierusalimului, patriarh care vine până la intrarea Sfântului Mormânt îmbrăcat în odăjdii sfinte, lucrate cu aur şi argint. Şi uite că Dumnezeu preferă, în acelaşi timp, să nu impună în mod absolut, lăsând spaţiu fiecărui om de a decide liber de crede sau nu în natura miraculoasă a focului ce se răspândeşte, rapid, de la o lumânare la alta.

Imaginea de mai sus provine de pe site-ul unei publicaţii israeliene, Haaretz, de la un articol ce se ocupă de reprezentarea artistică a miracolului (aşa îl numeşte chiar autorul!) ce se produce la Ierusalim de cel puţin 1200 ani.

„La Sagrada Familia”, instrumentalizată ideologic de extremiştii de stânga


În ultimul timp pe stângiştii noştri scumpi (liberalo progresişti, s-avem pardon!) îi aflăm în gură numai cu Sagrada Familia din Barcelona, pe care o contra-propun Catedralei Neamului Românesc. Cică, cât de hidoasă ar fi Catedrala din Capitala României. Şi cât de super aceea din Barcelona. Şi cum ar fi ea la fel de slută ca şi Palatul Parlamentului (Casa Poporului) şi ar reprezenta aceleaşi tendinţe spre megalomanie ca pomenita clădire guvernamentală.
Să lăsăm de-o parte chestiunea casei Poporului – obiectiv inclus OBLIGATORIU în cicuitele turistice bucureştene – şi să revenim la Sagrada Familia. Pe care un anarhist celebru ar fi vrut-o… demolată! La George Orwell mă refer, care în „Omagiu Cataloniei” se referă în aceste cuvinte la vestita catedrală:
„For the first time since I had been in Barcelona I went to have a look at the cathedral [La Sagrada Familia] – a modern cathedral, and one of the most hideous buildings in the world… Unlike most of the churches in Barcelona it was not damaged during the revolution – it was spared because of its ‘artistic value’, people said. I think the Anarchists showed bad taste in not blowing it up when they had the chance.”
Aş fi dat extrasul în limba română dar, ca un făcut, nu găsesc acum volumul în bibliotecă. Dar e bine şi aşa.
Observăm două lucruri. În primul rând, că în Catalonia dictaturii anarho-bolşevice cele mai multe biserici fuseseră distruse – „Spre deosebire de cele mai multe biserici, ea (Catedrala) nu fusese distrusă în timpul revoluţiei”. Anarho-bolşevicii aplicaseră, pesemne, avant la lettre, sloganul binecunoscut „Vrem spitale, nu catedrale”, dar la modul ciuntit. Că de credinţa că „Dumnezeu preferă lucrurile mici” nu putem să-i credităm. Spre diferenţă de ipocriţii mioritici, anarho-bolşevicii catalani erau sinceri: atei (şi asasini) până-n pânzele albe. Ştim însă sigur că, deşi aveau spitale şi nu mai aveau catedrale (biserici, mă rog) spaiolii republicani nu mai aveau… mâncare. Aşa cum nu avea să mai fie mâncare în tot lagărul socialist.
Atunci de ce nu s-o fi apucat să distrugă „una din cele mai hidoase clădiri din lume”. Aici cred că ne aflăm în plină dispută estetică. Locuitorii din Peninsula Iberică aveau, pur şi simplu, alte preferinţe estetice, conform tiparului înscris în mentalul colectiv forjat din împreunarea stilului maur cu acela creştin, şi, de aici, preferinţa pentru formele gândite de Gaudi. Ceea ce se opunea vederilor „internaţionaliste” ale unui tovarăş precum Orwell.
Dar vie întrebarea noastră. Nu cumva ideile estetice ale contestatarilor Catedralei româneşti sunt calate pe acelaşi tipar internaţionalist precum fuseseră şi cele ale lui Orwell la vremea sa? Eu cred că da! Iar noul internaţionalism „estetic” (şi nu numai) are în spate un finanţator: Soros. Atunci de ce i-am credita pe aceşti cu monopolul adevărului, inclusiv în plan artistic?
PS: nu faceţi din Orwell un sfânt. Abia după ce a cunoscut ipocrizia bolşevicilor în sensul cel mai brutal şi criminal a început să realizeze hidoşenia din spatele stângii.

Manipulările săptămânii – Ce îl apropie pe Bernie Sanders de BOR? Doar două cuvinte.


Săptămâna ce tocmai trece a furnizat presei zise „româneşti” un nou subiect de pretins scandal. Totul a plecat de la declaraţiile pretins ofensatoare la adresa României ale unui candidat democrat la preşedinţia SUA. E vorba de Bernie Sanders care, într-un tweet, a afirmat: „Today, people living in Bucharest, Romania have access to much faster Internet than most of the US. That’s unacceptable and must change.”

Un traducător onest ar fi spus astfel în română: „Astăzi, locuitorii din Bucureşti, România, au acces la un internet cu o viteză mai mare decât a celor mai multe state ale Americii. Acest lucru e inacceptabil şi trebuie schimbat”. Dar, în loc de o traducere onestă, publicaţiile de aici au preferat să introducă o sintagmă buclucaşă, care denatura grav mesajul. Redau ce au difuzat cei de la Digi24: „În ziua de azi CHIAR ŞI locuitorii din Bucureşti, România au acces la internet mult mai rapid decât multe oraşe din Statele Unite. Este inacceptabil, trebuie schimbat ceva”.

 

Problema e că acest soi de stâlcire a unui mesaj originar se încadrează în practicile de dezinformare prin care se urmăreşte crearea unei perspective greşite asupra unor persoane, ţări, companii. O practică ce pare opiată din manualele sovietice de profil şi asta pentru că în rândul massei de manevră se crează un sentiment de inferioritate (pentru că sursa primară ar fi trebuit să fie subiect de mândrie naţională, un fapt POZITIV remarcat de Sanders) – asta o dată; apoi induce idee că am fi priviţi ca societate de mâna a doua sau chiar a treia într-o pretinsă competiţie a dominaţiei mondiale; de aici – şi acesta e scopul principal – stârnirea unei reacţii ANTI-AMERICANE prin inducerea de false mesaje.

Ca o paranteză, se remarcăm că asemenea procedee au fost folosite şi pentru discreditarea lui Ceauşescu ŞI A ROMÂNIEI în 1989 în privinţa problemei poloneze inventându-se pretinse apeluri ale lui Ceauşescu pentru invadarea Poloniei şi „salvarea”, astfel, a „socialismului în Polonia”.

Revenind în zilele noastre, nu putem să nu observăm abaterile din ce în ce mai frecvente de la deontologia jurnalitică în cadrul postului Digi24, situaţii ce se petrec – coincidenţă – odată cu încadrarea lui Cristian Tudor Popescu în colectivul redacţional.

Şi, ca un făcut, tot săptămâna ce a trecut acelaşi post de televiziune a difuzat cifre false privitoare la bugetul municipalităţii bucureştene conform aceluiaş manual de dezinformare la care am făcut referire, spre a se crea false percepţii, de data aceasta în vizor fiind Biserica lui Hristos. „10 milioane pentru biserici şi doar 6 pentru spitale!” – mesajul rostogolit de la o publicaţie „românească” la alta. Şi observă aici ÎNCĂ O DATĂ că două cuvinţele mititele induc mistificări masive: ŞI DOAR. Pretinsa ştire a fiost preluată şi ea de acelaşi post Digi24 fără a se verifica măcar sursele – care nus erau NICI MĂCAR trei, conform codului de bune practici al BBC, CI DOAR una singură – indicaţiile primite de la agitatorii din umbră.

 

Nu contează că manipularea era evidentă. Sărea în ochii oricui verifica situaţia. Banii respectivi erau o ALOCARE ÎN PLUS faţă de bugetele iniţiale destinate cultelor, respectiv sănătăţii dintr-un buget general de 4,2 miliarde lei. Adică, dintr-o prăjitură DE UN MILIARD DE DOLARI să abătea atenţia spre subiecte minore (bugetar) dar pe agenda ideologică a extremiştilor anti-naţionali de genul CTP.

Că e vorba de o agendă ideologică în cazul lui Cristian Tudor popescu, e suficient să vedem că la fosta publicaţie Gândul.info (pe care a falimentat-o) acelaşi CTP a impus campania „Godporaţia” titulatură reluată şi pe sticla celor de la Digi24.

O lămurire


În articolul trecut am etichetat acel „Club Colectiv” drept „clubul-templu satanist”. Nu îmi retrag cuvintele. În continuare îl voi considera la fel, în rând cu alte stabilimente dubioase unde porcăriile sunt la ele acasă. Dar nicăieri nu am afirmat că cei de acolo, spectatorii, participanţii ar fi fost satanişti. Nu! Au fost însă nuişte „înşelaţi”, nişte „amăgiţi”, nişte „păcăliţi”. Aşa cum suntem toţi în cea mai mare parte a vieţii, pentru că Nefârtatul întinde continuu capcane. Chiar şi cei ce se consideră ei înşişi drept „satanişti” în realitate tot nişte înşelaţi sunt şi, până la cel din urmă moment al vieţii lor, au posibilitatea de a realiza marea păcăleală în care au vieţuit.

Dar tot „înşelaţi” sunt şi toată acea massă de copii ŞI PĂRINŢI care, de ceva timp încoace, participă într-o veselie la tot soiul de petreceri halloween-istice. Sunt satanişti aceştia? Evident că nu. Dar înşelaţi sunt şi ei. Pentru că respectiva „sărbătoare” este o CARICATURIZARE a unor ceremonii creştine – rugăciunile pentru mântuirea celor răposaţi. Nu, stimaţi părinţi, pentru mine moşii şi strămoşii mei nu sunt şi nu vor fi vreodată acei monştrii însetaţi de sânge, acei strigoi şi zombi în care vă îmbrăcaţi copii. Dumneavoastră aveţi libertatea să faceţi tot ceea ce vreţi cu odraslele dumneavoastră dar gândi-ţi vă la consecinţele nu numai spirituale la care vă expuneţi copiii. Pentru că şi copiilor dumneavoastră de la grădiniţă, din şcoala primară sau gimnaziu – deci nu prin cluburi sau prin baruri – li se putea întâmpla, prin cine ştie ce asociere de evenimente, acelaşi lucru. Şi ar fi fost hilar să se strige în acel posibil caz: „uite sataniştii!”

Există în seria Poirot – cu remarcabilul David Suchet ca interpret, o ecranizare a unui roman – „Petrecere de Halloween” (seria 12) – în care detectivul ficţional al Agathei Christie se arată oripilat, în dialog cu valetul său, George, de poveştilor sinistre vehiculate în media într-o zi dedicată în fapt comemorării morţilor. Nişte vorbe mai actuale ca oricând:

 

„- Vă displace, domnule?

– Este din cauza temei, George. Este dezgustătoare. Poirot a văzut atât de mult rău. N-ar trebui să fie subiect de bătaie de joc. 

– Este doar un pic de distracţie, domnule. Îmi place puţină vărsare de sânge. Şi este potrivit pentru
acest moment din an.

– George, în acest timp al anului, în Belgia este obiceiul sã se aprindă lumânări în memoria celor dispăruţi. Şi nu să se spună poveşti macabre.”