Gaudeamus 2016 – Ramona Ursu şi volumul ei securistic


Ramona Ursu, „jurnalistă” la trustul Adevărul, a lansat, în prezenţa lui Stere Gulea şi Grigore Cartianu, volumul pe care îl voia bombă, „Dosarele Securitaţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma vs Piaţa Universităţii”. Oricât s-ar fi aşteptat directorul Editurii Integral, Costel Postolache, la un succes comercial, cartea cu pricina nu s-a constituit decât un fâs cu pretenţii.

Mai jos puteţi vedea  INTEGRAL lansarea cu pricina, spre diferenţă de ceea ce găsiţi pe platforma publicaţiei „Adevărul”, unde înregistrarea a fost serios amputată. Din motive de… Burci, aşa după cum veţi putea constata.

PS: despre talentele de „deontoloagă” ale Ramonei Ursu, vă reamintesc un scandal din 2011: http://www.ciutacu.ro/articol/pornopresa-petroliera-la-ora-adevarului/

PPS: poate preciza domnul Cartianu unde anume este prezentat public dosarul lui Marian Munteanu de către CNSAS?

PPPS: între timp am aflat cine e păpuşarul care o dijijează pe domnişoara Ramona. Germina Nagâţ, o politrucă la rândul ei dirijată de finanţările domnului Soros: http://www.curentul.info/dezvaluiri/16098-marian-munteanu-a-depus-plangere-penala-impotriva-germinei-nagat-si-actiune-civila-fata-de-monica-macovei

Deontologu’ şi arborele lui securisto-genealogic


Jivina asta de Tolo s-a simţit imediat atinsă la familion. Spune deontologul Tolo: „Radu Moraru anunță că va dezvălui cum un jurnalist ”considerat cool și deontolog” are drept tată un fost general de Securitate și, prin urmare, este ”măciuca Sistemului”. De cînd cu ancheta Colectiv și cu filajul de ieri, am așa o presimțire. Poate că Radu Moraru nu se referă la mine, și atunci îmi cer scuze, dar dacă se referă, iacă răspunsul, pe care l-am mai dat, de altfel, în interviuri de-a lungul timpului.
Nu mă consider cool și deontolog. Totuși, deși pe mama mea o cheamă Maria, am un tată biologic.
 
Mă deontoloage, da’ manipulările cu iz securistic prin care acuzai Biserica, alea cum se numesc? „Cea mai bună lecţie de manipulare am primit-o la o emisiune televizată, unde am fost invitat în calitate de martor direct al evenimentelor şi lăsat să vorbesc foarte puţin. Printre alţii, în studio se afla Cătălin Tolontan. Cătălin Tolontan ştie foarte bine cum se poate „îmbrăca” o ştire astfel încât să pară că spune adevărul, dar să inducă o percepţie gata făcută. Şi exact de această ştiinţă s-a folosit, atunci când a spus că „Biserica a făcut declaraţii inacceptabile”. Când i-am atras atenţia că nu e vorba despre Biserică, ci despre anumiţi preoţi, a reformulat: „Biserica, prin anumiţi reprezentanţi ai ei…” Dar la fel de bine se putea spune că, prin alţi reprezentanţi, a făcut mult bine. Numai că sămânţa era deja sădită.” (Sursa http://paulslayer.blogspot.ro/2015/11/incendiul-din-colectiv-o-marturie-si-o.html)

Totul pentru Front(ul neofesenist), totul pentru general Izmană


De ce a început să guiţe brusc jagardelul de avocat (traseistul care l-a săpat temeinic pe Vadim, jivina care s-a asigurat temeinic, în calitate de avocat al apărării – sic! – că Adrian Năstase va ajunge la puşcărie), tovarăşul Lucian Bolcaş, că nu vede el BOR la clubul-templu satanist? De ce, după ce TVR – instituţie naţională întreţinută din banii tuturor românilor – nu a intrat în noaptea de vineri spre sâmbătă nici un minut în emisie spre a acoperi evenimentul tragic, a doua zi Titi Dincă era prezentat mai ceva ca un erou pentru faptul că „ar fi cedat imagini televiziunilor străine” şi, în acelaşi timp, acelaşi Titi Dincă se arăta extaziat de reacţia promptă a serviciilor de intervenţie? Ei, răspunsul mi l-a dat un intervenient la un articol al lui Radu Moraru şi pe care îl voi reda mai jos. Cei care au urechi de înţeles vor înţelege.

 

radu • 9 ore în urmă 

 

Ordin pe unitate in Sistem:Biserica este de vina,pentru ca nu au venit preotii sa tina slujba la locul tragediei!Unde s-a mai vazut asa ceva?Nici la atentatele de la New York,sau la tragediile aviatice nu a venit vreun sobor de preoti,episcopi,rabini,muftii sau ce vreti voi sa tina slujbe!Preotii nostri se roaga in biserici,ca asa e crestineste! Despre Ponta,Arafat,Piedone,Gen Izmana,ISU si toate organele statului mai putin! Daca ne prostesc astia in halul asta atunci ne meritam soarta!”

Securistul biblic ce şi-a ratat misiunea


AVERTISMENT! Textul de mai jos să fie luat doar cu valoare de presupunere. Sunt doar nişte păreri personale fără o bază documentară certă, asigurată pe documente.

 

M-am întrebat la un moment dat: ce meserie o fi avut Iuda Iscariotenul? ştim despre cutare apostol că a fost pescar, despre altul că era agent fiscal, altul doctor. Dar Iuda? Se lasă impresia despre el că ar fi fost un soi de contabil, dar sarcina de „casier” o avea doar în cadrul grupului de ucenici, nu era o „meserie”. Aşa că tot rămâne întrebarea.

 

Apelativului de „Iscarioteanul” i se dă mai ales o conotaţie legată de originea geografică, cum că s-ar referi la localitatea Skarioti. Dar alţii îl leagă de o mişcare extremistă ieşită din rândul zeloţilor, aceea a „sicarilor”, adică a purătorilor (şi utilizatorilor) de pumnale. Aceşti sicari cam aveau năravul să producă acte teroristice care vizau mai ales înalta ierarhie iudaică. Iar „Noul Testament” se desfăşoară într-un context politic şi social foarte complicat. Irod cel Mare – aliat al Romei – regele cunoscut în Biblie drept ucigător de prunci, se manifestase şi ca un tiran ce eliminase elite evreieşti, ăşi ucisese membri ai propriei familii. Regatul său se destrămase prin împărţire între copii săi dar „inima” teritorială din jurul Ierusalimului se constituia într-o provincie romană în care preoţimea evreiască avea cuvântul cel mai greu de spus. Ori slujitorii Templului aveau tot interesul să limiteze posibilitatea ca alt tiran regal să se ridice şi să-i persecute. Pe de altă parte, tocmai de aceea mişcările naţionaliste şi mesianice evreieşti îi puteau considera drept „colaboratori” ai romanilor, de unde acţiunile teroriste de care am pomenit.

Şi acum să ne punem în pielea arhiereilor din Ierusalim. Cum ar fi contracarat ei toate mişcările ce îi vizaau, atât din cadrul grupurilor teroriste, cât şi ale rivalilor politici princiari dar şi romani? Prin infiltrare de spioni, prin agenţi acoperiţi, care aveau misiunea să informeze când se preconizau noi atentate. Să fie Iuda Iscarioteanul un asemenea „acoperit” al vremii? Eu cred că da. Mai întâi infiltrat în sânul sicarilor, de unde apoi a fost „pescuit” de Iisus Hristos. Un oma care ar fi putut, prin calităţile ce se cer unui spion, unui „analist de informaţii”, să dea cea mai importantă mărturie  despre hristos şi Înviere, ca şi despre puterea iertării dumnezeieşti.

 

Deci, Iuda ar fi putut să perceapă corect toate faptele lui Iisus. Să înţeleagă măcar şi din vindecările miraculoase la care era martor că se află în faţa unui personaj istoric fără pereche. Dar el, cred eu, a dat o semnificaţie cu totul strâmbă a ceea ce observa şi nota. „Aha! Iisus a spus că o să dărâme Templu! Deci se pregăteşte de un 11 Septembrie avant la lettre! Aha! I-a turnat mironosiţa mir foarte scump pe cap. Asta înseamnă că se consideră rege! Ia să-l întreb eu şi dacă nu era mai bine să facă acte de adevărată caritate cu preţul mirului. Deci îmi confirmă ceea ce gândeam. Aha! Şi le spune celorlalţi din celulă că în curând se vor petrece lucruri importante. Ba uite, câţiva se şi vâd deja mininştri în guvern! Şi ia uite ce-i spune lui Petru, că trebuie să-şi ia sabia! Gata, Iisus vrea să dea o lovitură de stat!” Cam aşa cred eu că a gândit Iuda şi şi-a întocmit rapoartele către Sinedriu.

 

Şi ca să vedem cât de nerealist gândea, în Evanghelii se spune că Iuda a fost însoţit în Grădina Ghetsimani de aproximativ o mie de slujitori înarmaţi, cam 90 de miliţieni pe cap de om. Iar cei 30 de arginţi erau nu numai „preţ de vânzare” ci şi salariul pe care-l căpăta.

 

Doar că după arestarea, procesul şi execuţia lui Hristos, toate datele judecate eronat de către Iuda au fost percepute brusc în adevărata lor lumină şi au căpătat o greutate atât de copleşitoare încât securistul Iuda a fost copleşit de perspectiva deicidului în care fusese rotiţă conştientă. O vină atât de mare încât a ajuns să-şi ia singur viaţa. Dar şi aici a uitat să ia în calcul toate datele. A pierdut din vedere o informaţie pe care o transmisese sanhedrinilor, cum că „a treia zi va învia”. Mai marii Sinedriului au ţinut cont de ea şi i-au cerut lui Pilat să se pună gardă înarmată la mormânt. Iuda în schimb nu şi-a mai reamintit. A preferat să se condamne pe veci fără putinţă de a remedia, prin convertire, trădarea la care fusese părtaş.

E un episod la cre ar avea de reflectat toată securiştimea de oriunde ar fi ea.

Replică la fantezia băsistă a lui Radu Moraru


 Găsiţi mai jos replica dată unui articol publicat de „Naşul” Radu Moraru în care acesta cosntruieşte un scenariu cu bunul Băsescu şi răii care i se împotriveau – în stilul maniheic abordat de băsişti atunci când era cazul să-şi suţină idolul – scenariu brodat în urma evenimentelor din ultima vreme care i-au avut protagonişti principali pe Elena Udrea şi George Maior. Dacă veţi citi mai cu atenţie articolul lui Radu Moraru (aici), veţi observa că acesta nu observă (sau se face că nu observă) marile şperţuri care se desfăşurau în cele două mandate Băsescu.

 

Dom’ Moraru, da’ ce memorie SCURTĂ ai dumneata! Şi cum le mai înfloreşti! De exemplu, ai uitat că Guvernul Boc 1 (PD-L – PSD) fusese antamat cu jumătate de an ÎNAINTE de alegerile din 2008. Personaj principal: un anume Hrebenciuc. Era acel guvern pe care Băsescu al dumitale îl declarase „visul său împlinit”. Apoi, pentru că Geoană nu a fost ascultător şi era cât pe ce să câştige alegerile (pe care le şi câştigase dacă securiştii nu ar fi furat un fleac de 50.000 voturi) răzbunarea asupra aliaţilor ce erau să-i scuture tronul nu s-a lăsat aşteptată. Naşul 1 (Maior) a lucrat la alungarea lui Geoană de la şefia PSD şi instalarea finului Ponta; Naşul 2 (dom’ Gabi) a luat imediat poziţia de drepţi şi a instalat guvernul Boc 2. Care guvern era în realitate guvernul Băse FULL. În 2012 parte din trădători au redevenit „trădători” – dar la ordin! Au avut inclusiv ordinul să se prefacă a llupta cu Băse şi, de aceea, au înscenat acel Referendum în condiţii IMPOSIBILE de realizare a lui. Şi cu toate acestea, peste 8 milioane au participat la el; apoi aceiaşi votanţi au adus o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare în favoarea USL şi în crearea guvernului Ponta 2. Care guvern Ponta 2 A UITAT a doua zi în întregime cu ce program câştigase alegerile, preferând să practice prostituţia numită COABITARE. Iar această coabitare sunt personificate de aceste personaje: Băsescu – Udrea – Ponta – Naşu 1 – Naşu 2 şi potlogăriile lor aferente, adică programul băsist de distrugere a României. Între altele, şi acel proiect RMGC pe care Boc, spre cinstea lui, măcar îi sabotase punerea în aplicare. Şi ca să vedem şi mai mult cum acţiona în practica actul coabitării, a ieşit la suprafaţă înţelegerea dintre candidatul la preşedinţie Ponta (care se vedea preşedinte) şi candidata Elena, prin care acesteia din urmă (dar oare numai ei?) i se promitea IMUNITATE! Dar preşedintele dumneavoastră mult iubit (Băse adică) mai avea o problemă. Una de imagine! El trebuia să se înfăţişeze boborului drept „marele cărmaci luptător cu PSD-ul”. O fi crezut că Lenuţa lui va cîştiga alegerile şi în acel caz ar fi ajuns premier; problema e că nu s-a întâmplat aşa iar în turul doi a ajuns Iohannis. Şi atunci ce era mai fioresc decât să-l susţină – în ceasul al doisprezecelea – pe cel creditat FĂRĂ NICI O ŞANSĂ. După înfrângerea preconizată a candidatului dreptei, Băsescu – revenit în PMP – putea pretinde că al este luptătorul care poate face opoziţie, spre diferenţă de „looserii” (preconizaţi a fi aşa) de la PNL-PDL. Surpriza a fost şi pentru el imensă! Şi a dat peste cap toate aranjamentele. Spre binele JUSTIŢIEI şi al poporului român.

AU MINŢIT! Rezultatele erau previzibile!


Cât de mare le e tupeul de vreme ce, cu doar două zile înainte de tutul doi, fluturau acele cifre care dădeau o victorie detaşată a lui Ponta (55 contra 45 procente)? Cât de enormă obrăznicie pot avea ca să afirme ei, a doua zi după duşul rece al alegerilor să afirme senini (toţi aceşti, sociologi, politologi, antropologi şi alţi …ologi) că „mica” eroare a fost cauzată doar de prezenţa neaşteptat de mare de la urne? „Mica” eroare o constituia, ca în „Două loturi”, că era vorba de „viţeversa”. Că Iohannis a căştigat la aproape 10 procente diferenţă. Păi doamnelor şi domnilor diverşi „…ologi”, eroarea dumneavoastră nu era de 2,5-3%, ci ajungea la aproape 20 (DOUĂZECi) la sută, DE OPT ORI MAI MARE, aproape, decât marja de eroare. Cum puteţi pretinde pentruvoi, ăştia de sunteţi „…ologi”, că nu aţi prevăzut, că aţi fost surprinşi, că v-a luat pe nepregătite? Eu nu vă cred! Ba mai mult, vă acuz de minciună. Şi iată de ce:

Pe programele Televiziunii naţionale (nu mai ştiu dacă e vorva de TVR1 sau TVR2) s-a făcut o analiză a structurii votanţilor celor două personaje din tutul doi pe baza sodajului CURS. În cazul lui Iohannis, 22% (douăzecişidouă procente) din alegători se hotărîseră în ultima clipă să-l voteze, adică în chiar ziua scrutinului. „Aha!”, veţi spune, „iată de unde vine surpriza”. Numai că în cazul lui Ponta, 28% (DO-UĂ-ZECI-ŞI-OPT procente) au făcut acelaşi lucru în legătură cu candidatul lor. În schimb, în cazul lui Iohannis, peste 30% decisese să-l voteze între cele două tururi – adică au fost influenţaţi fie de scandalul din primul tur, fie de prestaţia acestuia de la dezbateri (sic!). În cazul lui Ponta, între cele două tururi mult mai puţini se convinseseră să-l voteze. ceva peste 20%. Şi acum, să stăm cu cifrele în faţă!

Iohannis, după numărarea a 99% la BEC, obţinuse 6.242.825 voturi. Din acestea, dacă scădem aproximativ 340.000 cât a luat în diaspora (pentru că nu erau luate în calcul la sondaje), obţinem undeva la 5.900.000 alegători. Din aceştia scădem cele 22 procente care s-au decis abia duminică să-l voteze şi obţinem aproximativ 4.600.000 alegători decişi ÎNAINTE de urul doi să-l aleagă. Cu 1.800.000 mai multe intenţii de vot decât în primul tur.

Facem acelaşi lucru cu Ponta. Din 5.211.097 anunţate de BEC scădem cele aproximativ 40.000 obţinute în străinătate şi ajungem la aproximativ 5.170.000 votanţi în ţară. Din aceştia extragem cele 28 procente de votanţi luminaţi în ziua votului şi obţinem – ghiciţi? – aproximativ 3.730.000 alegători decişi să-l voteze înainte cu cel puţin o zi înaintea scrutinului. Adică Ponta reuşise să atragă doar vreo 900.000 de votanţi faţă de primul tur.

Punem în balanţă: 4.600.000 (Iohannis) contra 3.750.000 (ca să rotunjesc). Diferenţa apare EVIDENTĂ oricui. Mai mult, putea fi observată prin analiza redistribuirii perdanţilor din turul întâi. Şi cu toate acestea, ni se livrau numai şi numai sondaje mincinoase. Cu diferenţe aberante. Încă un şir de minciunele la ctiv, încă o decredibilizare…

Doi acoperiţi se legănau pe o pânză de păianjen


Prin toamna lui 2011 am urmat şi eu un curs de formare profesională. Unul organizat de o fundaţie din jurul Mediafax şi din care m-am ales cu o hârtie (care nu foloseşte la nimic) de reporter. Pentru că ne găsem în plin regim discreţionar Băsescu, una din frământările mele – ce se manifestau prin întrebări – era legată de evitarea în presa independentă a ingerinţelor diverşilor „acoperiţi” care s-ar fi străduit să abată orice demers jurnalistic într-o direcţie favorabilă „stăpânilor” acelor infiltraţi. În capul meu era întipărită o persoană la care tot băteam apropouri (tov. colonel Rodica Culcer).

Într-una din zile, pe când ne găseam nu numai în prezenţa formatoarelor care se ocupau de cursuri, ci şi a unui grangure din fruntea Mediafax, am tot presat asupra problemei independenţei presei faţă de ingerinţa „serviciilor”, încât nu numai că mi s-a confirmat chestiunea cu madam colonel la care am făcut trimitere (cam cu jumătate de gură, e drept), dar m-am mai pomenit cu alte două. Primul, făcea referire la o prezenţă mediatică tot feminină – şi îi cam scăpase fără voie, crezând că eu mă referisem la aceea. Trecând timpul, nu mai reţinusem despre cine e vorba, dar voi reveni.

Al doilea nume era însă al unui bărbat, tot activ în presă. Ca şi persoana feminină, făcea parte din cei numiţi „anti-băsişti” şi poate de aceea plăcerea de a-i aminti. Un individ care încercase să se infiltreze şi să ofere informaţii ca „insider” către serviciile pe care le slujea. Cei de la Mediafax l-au dibuit că „sifona” şi l-au trimis pe uşiţă afară. În zilele noastre se prezintă ca mare „analist în probleme militare şi de siguranţă”. Ca un făcut, pentru că înainte de a scrie această postare am vrut să văd cam pe unde se mai aciuase, a petrecut şi el tot prin aceeaşi „Şcoală Superioară de Jurnalism” pe unde îl găsim şi pe Turcescu. Într-un moment, era propus ca şef al Colegiului Naţional de Apărare (pentru ce merite?); mai nou, prin toamna acestui an i s-a propus- dar el a refuzat vehement, nu-i aşa? – şefia SIE! Şi tipul tot combate, şi tot se bate în piept cu lupta pe care o duce cu fiorosul regim securistic băsist (el, securistul!) dar, ce nimereală!, exact în perioada în care românilor le mergea extrem de prost – adică în 2010, el, „specialistul”, o ducea foarte bine (într-o presă care trăgea obloanele de la o zi la alta), cu câte 6000 de euro pe lună. C-aşa spunea declaraţia de avere a soţiei sale, şi dânsa tot într-o funcţie mai „specială”, de vreme ce lucrează în Ministerul de Externe. Da, în acel minister pe care, de ochii lumii, îl tot înjura. Sau mai bine zis, înjura titularii portofoliilor.

Celui de-al doilea personaj îi uitasem numele. Mă tot chinuiam să mi-l reamintesc până când mi-a revenit brusc în minte cam cu vreo săptămână în urmă. Duduia respectivă. O femeie fatală a presei româneşti care, dacă îi urmăreşti parcursul profesional, te întrebi ce proptele a avut? De la o fiţuică de provincie (la 18 ani), reporter la ditamai publicaţia FE-SE-NIS-TĂ (la 19 ani). De aici, ţup!, ca o găinuşă ce era, ajunge la Radio Contact (la 20 de ani), iarăşi un ţup şi, la 23 de ani, cariera în TVR! Apoi, la 25 de ani, prezentatoare la Jurnalul TVR, după care moderatoare de „Ediţii speciale”, pentru ca, în 1999 – an de mari frământări şi în care trebuia să se cenzureze  cât mai vârtos la respectiva TVR – ajunge să aibe o emisiune („Ştirea zilei”) ce o va propulsa peste numai un an direct pe scaunul de purtătoare de cuvânt (o sintagmă ce cosmetizează mai româneştile cuvinte: propagandist, lingău, răspândac) al premierului „ţărănist” (curu’, pardon de expresie) Mugur Isărescu. Cu rang de Secretar de Stat, că doamna se respectă! Başca una bucată „ofiţer al Ordinului Naţional Steaua României” (la 28 de ani – şi ne mai mirăm de lingăii lui Băsescu!) cu care s-a procopsit individa de la cel care se plângea mai apoi că „a fost învins de sistem” (Emil Constantinescu). Păi cum să nu fii învins, dom’ preşedinte, dacă tot pe loaze de-astea te bazezi!? Şi ariviste, şi securiste, şi grabnic săritoare de la un pat la altul. Şi de la o televiziune (TVR) la o alta, mai „securistă” şi ea (Antena 1). Detalii despre carieră găsiţi aici sau aici. Mai nou, a ajuns şefă de campanie a unui prezidenţiabil, şi acesta cu talente de acoperit înăscut, după cum afirmă preşedintele Traian Băsescu (alt acoperit şi el), în care calitate s-a preocupat să unmple curtea rivalilor politici cu găini mai mult sau mai puţin moarte. Pesemne vreun complex lăsat de porecla cu care o apela isărescu: Găinuşa.

Pe scurt, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, două nume arhicunoscute, care poate vor avea şi bună-voinţa de a se demasca ele însele într-un sfârşit: RADU TUDOR şi GABRIELA VRÂNCEANU-FIREA-PANDELE