FC Steaua Bucureşti şi Uriaşii care i-au dat strălucirea (Constantin Olteanu, Ion Alecsandrescu, Valentin Ceausescu, Emerich Jenei)


Pesemne din invidie (dar în cazul altora credem că este vorba de pură răutate) apar tot felul de materiale prin presă sau aiurea care ţintesc mereu doar în imaginea Clubului de fotbal FC Steaua Bucureşti. Discursul acestora poate fi rezumat în câteva fraze: cei mai buni jucători din camionat erau forţaţi,din cauza lui Nicoale Ceauşescu, să îmbrace tricoul cu culorile roş-albastre ale Stelei şi din acest motiv a a juns Steaua bucureşti să cucerească Cupa Campionilor Europeni. Elucubraţii ieftine dar în care putem găsi şi un grăunte de bine! Pentru că avem prilejul, din răspunsurile date, să ajungem şi al astfel de articole (pe care le redăm mai jos) care nu numai că dărâmă o serie întreagă de minciuni (aceasta-i adevărata demitizare), dar ajung să şteargă pe jos cu toţi adversarii Stelei de pe gazon, din media sau din tribune.

 

„Ceausescu a castigat CCE” sau „Hai sictir, sobolane!”

Sobolanii arunca cate un zvon in eter, asteptand sa fie preluat, insusit si multiplicat de cei care se simt solidari cu efectul si mesajul, iar nu cu realitatea pe care, chipurile, intentioneaza sa o exprime.

In mod repetat, ciclic, straveziu si palid, dar foarte-foarte insistent, dam peste niste personaje – amuzante in idiotenia lor – parca trase la indigo, prin prapastiile pe care le indruga atat de senin si atat de convinsi.

Clubul Steaua si-a impus o dominatie cvasi-totala, la toate nivelurile de exprimare, in fotbalul romanesc, fiind un etalon la care se raporteaza toti cei care se invart in fenomen.

Principala acuza a sobolanilor (pe langa cunoscute lozinci, precum ciuma rosie, cancerul bolsevic, etc) este legata de teza multiplicata pana la un periculos nivel de asumare al constiintei publice, conform careia „Steaua a fost clubul dictatorului Ceausescu, care dadea o comanda si se executa. A castigat prin abuz si teroare.

Normal c-au luat CCE, in 1986, doar ii ajuta tiranul Ceausescu, care dadea circ poporului, prin Steaua, luau cu forta cei mai buni jucatori! Daca nu era Nicolae Ceausescu, nu mai pupau ei Cupa Campionilor!” 

 

O sa ne oprim la un singur aspect adus in discutie, ca argument recurent, de catre sobolanime. Deci, datorita lui N. Ceausescu (direct sau prin fiul sau), Steaua a avut avantaje (fata de Dinamo sau U.Craiova, spre exemplu), pentru ca:

1. Luau cei mai buni jucatori din Romania.
2. Ii luau prin forta.

Astfel se explica MINUNEA castigarii CCE si a parcursului care a mai adus o finala si o semifinala de CCE, in urmatorii ani. Ceausescu ii forta pe cei mai buni jucatori din Romania sa vina la Steaua

XXX

Helmuth Duckadam: A debutat in A la 19 ani, pentru UTA, la finalul unui sezon in care aradenii picau in B, de pe locul 17. Urmatoarele 2 sezoane avea sa le joace in B, pentru ca sezonul 1981-1982 sa insemne un an in A, la finele caruia UTA avea sa retrogradeze din nou, tot de pe locul 17. Revenit in B, Duckadam a jucat turul pentru UTA, fiind transferat in pauza dintre tur si retur la Steaua, ochit fiind de Ion Alecsandrescu.

Avea 24 de ani, 2 sezoane in care echipa lui retrogradase din A de pe locul 17 si 3 sezoane in divizia B, de unde a fost transferat la Steaua. Vasile Iordache era titular de drept, dar macinat de accidentari si afectiuni, iar Nitu si Lovas nu erau de Steaua.

A fost adus, astfel, ca un concurent pentru rezerva lui Iordache, un portar de B, Helmuth Duckadam.

Stefan Iovan: A debutat la Resita in 1977, la 17 ani. La finele acestui sezon, Resita retrogradat in B, Iovan jucand urmatoarele 2 sezoane in divizia secunda, avand clasari mediocre, locurile 8 si 6. In toamna lui 1980, Costica Toma l-a recomandat „Profesorului” Gheorghe Constantin, care s-a convins de oportunitatea transferului in urma unui amical intre Steaua si nationala de tineret.

Dupa ce Iovan si-a dat acceptul in fata lui Constantin, dupa ce si-a dat acceptul in fata oficialilor Stelei si dupa ce Steaua s-a inteles cu Resita pentru ca, in schimbul lui Fane, Matefi si Aelenei sa se transfere in Valea Domanului, Iovan s-a urcat in tren si-a venit la Bucuresti sa semneze actele.

In acel moment, cei de la Dinamo, care controlau informativ clubul Steaua, au aflat, in urma ascultarii discutiilor din birourile din Plevnei, si si-au trimis omul lor, care l-a asteptat pe Iovan pe peron (in timp ce omul Stelei astepta la intrarea in gara). Acesta nu i-a spus ca este de la Dinamo si l-a deturnat, ducandu-l direct in birourile din Stefan cel Mare. Acolo a fost santajat cu un dosar pentru o inventata nerespectare a termenelor de pensie alimentara pentru un copil nelegitim, pentru a semna cu Dinamo. A promis ca se gandeste pana a doua zi si a taiat-o direct in Ghencea, unde a povestit tot ce s-a intamplat, a semnat actele pe loc si a devenit jucatorul Stelei.

Avea 20 de ani, 7 meciuri in A, venea din B, fusese sechestrat de clubul Dinamo, prin omul care-l luase de la gara si care avea sa ridice fanionul la finala Cupei din 1988, cand Steaua s-a retras din teren. Cel care era angajatul clubului, practic, arbitrul George Ionescu. Acestea sunt fapte!

Miodrag Belodedici: Belo a debutat in B la 16 ani, la Moldova Noua. A fost plimbat pe la Pitesti si Olt, de Ianovschi si Halagian, n-a fost legitimat, insa, la niciuna dintre cele doua echipe si a fost transferat la Steaua, la recomandarea lui Costica Toma si initiativa lui Alecsandrescu. Primul sau antrenor, Olimp Mateescu, avea actele lui Belo. Intre debutul din B din 1980 si legitimarea la Steaua, din 1982, Belo a jucat la Luceafarul, fiind singurul dintre tricolori care nu s-a reintors la clubul de origine, Mateescu (conducatorul clubului) sfatuindu-l sa accepte oferta Stelei.

Astfel, Steaua lua un jucator de 18, care doar ce terminase junioratul, nu fusese retinut nici de Halagian la Olt, nici de Ianovschi la Arges, si jucase cateva meciuri in B. Ca veni vorba de Halagian, cand a ajuns antrenor la Steaua, una din primele masuri pe care a avrut sa o ia acest mare tehnician a fost sa-l imprumute pe Belodedici la Scornicesti. Noroc cu Sfinxul, care i-a spus ca doar peste cadavrul lui se va intampla asa ceva.

Adrian Bumbescu: A debutat la 18 ani, pentru Universitatea Craiova, in A. Intre 1978-1980 a jucat pentru olteni, cucerind eventul (era rezerva de baza, jucand 25 de meciuri in 2 ani). Intre 1980-1982 a jucat la Dinamo, cucerind si aici eventul, jucand 36 de meciuri.

In 1982, la doar 22 de ani, dupa ce castigase 2 eventuri cu 2 echipe echipe diferite, a fost dat afara de Dinamo si trimis la Scornicesti, unde a jucat 2 ani, intre 1982-1984, fiind un fundas de duzina, pentru prima divizie, intr-o echipa mediocra, care termina pe locurile 7 si 10.

De la Scornicesti a fost transferat de Steaua, la recomandarea lui Victor Piturca. Cei de la Dinamo au aflat, si aici, de intentiile Stelei (ascultand, prin tehnica informativa, tot ce se intampla in Ghencea) si, fiindu-le ciuda ca un jucator pe care l-au dat afara va ajunge la Steaua, i-au informat pe cei de la Scornicesti, care-l tineau ascuns. In cele din urma, dupa cateva saptamani de joc de-a soarecele si pisica, Alecsandrescu l-a trimis pe Piturca la Scornicesti, cu o masina particulara, reusind sa-l ia pe Bumbi din praful comunal.

Referitor la Bumbescu, se spune ca a fost adus la Steaua la cererea lui Halgian. Fals!

In mijlocul returului sezonului 1983-1984, Alecsandrescu i-a convocat pe Piturca, Tudorel Stoica si Iordache la o mini-sedinta, cerandu-le sa-i recomande un stoper remarcat de ei. Solicitarea venea in sensul in care, la Pinter se vroia sa se renunte, Florin Marin era batran, iar Tataran era fluctuant. Asadar, decizia de a-l aduce pe Bumbescu a avut loc in aprilie 1984, in urma pledoariei super-convingatoare facuta de Piturca, care-l prezentase ca cel mai bun stoper din fotbalul nostru. E adevarat ca, prin mai-iunie, Halagian l-a inclus pe Bumbi printre cei 4 jucatori pe care ii vroia, dar operatiunea era deja facuta cu o luna inainte, fara nicio contributie a marelui tehnician Armeanu`. De fapt, cand a auzit cine va fi antrenor, Bumbi a vrut sa paraseasca echipa.

Ilie Barbulescu: A debutat la 17 ani si jumatate, in A, pentru Pitesti. Intre 1974 si 1982 joaca la Arges, avand 1 selectie in nationala, in 1979.

La sfarsitul sezonului 1981-1982, cand avea 25 de ani, a fost dat afara de antrenorul Argesului, Nicolae Dobrin, pe motiv ca era expirat, ca fotbalist. Deci, la 25 de ani, a fost dat afara de o echipa aflata pe locul 10, la finele campionatului.

Intre 1982-1984 a jucat la Olt Scornicesti, fiind dat afara si de-acolo, dupa un conflict cu Halagian. Deci, a fost dat afara, la finele turului, de la o echipa care terminase campionatul `83-`84 pe locul 10.

In returul sezonului 1983-1984 a jucat la Petrolul, care a retrogradat in B, de pe locul 17.

Steaua l-a transferat, imediat dupa finalul campionatului, pe Ilie Barbulescu, 27 de ani, de la o echipa de divizia B, cum era retrogradata Petrolul Ploiesti, un jucator care fusese dat afara de la Pitesti, de Dobrin, pentru ca era considerat „terminat” si care fusese fortat sa plece de la Olt dupa un conflict cu Halagian, care-l trimisese la tineret.

Lucian Balan: „Piticul” a fost remarcat de Emerich Jenei si Ion Alecsandrescu, la Baia Mare. Debutase la 19 ani in A, in 1978, pentru baimareni, si jucase doar pentru ei, pana in 1985. Dupa primii 2 ani (`79, `80), cu clasari pe locurile 4 si 5, Baia Mare a terminat pe 17 (in `81), picand in B, stand 2 ani acolo (`82 si `83), promovand si salvandu-se greu de la alta retrogradare, in 1983-1984 (locul 15) si retrogradand, din nou, in sezonul 1984-1985, de pe locul 17.

Cel care l-a convins sa vina la Steaua a fost Victor Stanculescu, fostul sau antrenor de la Baia Mare si secundul lui Jenei. Balan a semnat in iarna lui 1985, dar urma sa vina la Steaua la finele sezonului, in vara. Fusese abordat si de cei de la Dinamo, dar alesese Steaua pentru ca „fusese diferenta mare intre Diaconescu (de la Dinamo n.n. ) si astia”.

Deci, Steaua luase un mijlocas de 27 de ani, care jucase 5 sezoane in A si 2 in B si venea de la o echipa care retrogradase, adica venea de la o echipa de B.

Tudorel Stoica: A debutat in `74, la 20 de ani, in A, la FCM Galati. Pana atunci, jucase 3 ani in B, la CSU si Politehnica Galati. In sezonul 1974-1975, in care a debutat in divizia A, a jucat doar 4 meciuri, FCM Galati retrogadand in divizia B de pe locul 17.

Dupa 4 meciuri in prima divizie, a fost transferat la Steaua, unde a jucat incepand cu sezonul 1975-1976 (16 meciuri si 2 goluri in acest prim an, incununat cu laurii de campion).

Deci, un jucator de 20 ani, cu 4 meciuri in A, cu 3 ani in B, transferat de la o echipa care retrogradase in B de pe locul 17.

Loti Boloni: Un exemplu ideal despre modul in care lucra Steaua. Boloni a fost dorit in repetate randuri de Steaua, dar nu a vrut sa vina in Ghencea. Avea meseria lui, de stomatolog, nu voia sa paraseasca Targu Mures si a refuzat, fara sa i se intample nimic, fara a se incerca sa fie obligat in nici un fel. „Uite la bozgorul asta, n-a vrut sa vina, n-a venit. Si mai zice lumea ca-i luam cu forta”, ii spunea Olteanu lui Halagian, cand acesta l-a nominalizat pe targ-muresean intre cei 4 jucatori pe care-i vroia la Steaua.

Aici este, in realitate, singurul merit al lui Halagian, la crearea marii echipe: ca l-a convins pe Boloni sa vina la Steaua. Halagian a stiut cum sa-l abordeze, din aproape in aproape, si l-a facut pe Boloni sa semneze. Era un jucator urias, avea 31 de ani, 79 de selectii si 18 goluri la nationala. La ASA Targu Mures jucase 14 sezoane, dar, in afara unui loc 2 si unui loc 3, clasarile au fost submediocre si proaste (locul 8, locul 9, 3 locuri 12, locul 13, locul 14, 2 locuri 15). In ultimul sezon, ASA terminase pe 14, salvandu-se greu de la retrogradare.

Pe langa argumentul sportiv, Boloni a venit la Steaua, pentru ca i se acceptasera niste conditii absolut exceptionale, nemaintalnite pana atunci:

1. sa i se amenajeze un cabinet stomatologic de ultima generatie, la stadion, si sa fie detasat ca medic in Bucuresti.
2. sa i se dea un ARO (adica 300 de mii de lei)
3. sa i se rezolve un transfer al sotiei, care era actrita la Teatrul Maghiar din Cluj.
4. si cel mai important: intelegerea sa fie valabila doar pentru un an, la finele caruia sa i se elibereze actele pentru plecarea definitiva in Ungaria.

Mihai Majearu: In divizia A a debutat la 19 de ani, in 1979, dupa ce jucase 2 sezoane in B. In sezonul 1979-1980 termina pe 14, cu FCM Galati, iar in sezonul urmator, 1981-1982, retrogradeaza in B, de pe ultimul loc, 18.

Este transferat la Steaua din postura de jucator de divizia B. Avea 21 de ani, 2 sezoane in A, 2 glorioase in B si perspectiva inca unui an la matineu.

Fusese debutat, in B, la Galati, pe cand avea 17 ani, de catre „Profesorul” Constantin, care era antrenor la galateni si care-l recomandase. Pisti Kovacs i-a pus, si el, o vorba buna, dupa evolutia dintr-un amical disputat intre selectionata de tineret si cea de seniori.

Majearu ramasese la Galati, cu perspectiva chinului din B, in conditiile in care, in aceeasi vara, Dinamo alesese pe spranceana din lotul galatean si ii transferase pe colegii sai „mai buni”, Orac si Vlad.

Gabi Balint: A fost transferat de Steaua in iarna lui 1981. A debutat in divizia A la 18 ani si jumatate, la Steaua, in 7 iunie 1981.

Balint era din Sangeorz-Bai, tatal sau fiind fermentul care tinea echipa in divizia C. Astfel, Gabi a debutat la 15 ani neimpliniti in C, la seniori. Intre timp, ajunsese la Gloria Bistrita, in B si fusese remarcat la Luceafarul, unde facea parte din generatia terminala in 1981.

Balint a fost transferat de catre Ion Alecsandrescu, care are unica paternitate pe descoperire. Initial, contractase un amical Steaua-Luceafarul pentru a-l urmari pe fundasul stanga Curtean (la recomandarea insistenta a lui Costica Toma), dar Balint i-a sarit in ochi Sfinxului, care, prin Gheorghe Constantin, l-a convins imediat pe tatal lui Balint (mare admirator al CCA-ului) sa-l lase la Steaua. In iarna lui 1981 s-au semnat actele, iar Gabi s-a prezentat in vara la echipa, Padureanu intelegandu-se cu Alecsandrescu pentru transfer.

Deci, alt jucator de divizia B.

Marius Lacatus: A debutat la 18 ani neimpliniti, in A, pentru Brasov. In sezonul 1981-1982, a jucat 11 meciuri, terminand pe 11, iar in sezonul 1982-1983 a jucat 34 de meciuri, Brasovul retrogradand in B, de pe locul 15.

Mai mult, cand Laca avea 17 ani, Dinamo comandase un amical cu „Stegarii”, doar pentru a-l vedea pe Marius. Atunci, generalul Diaconescu a spus ca žjucatorii ca asta nu vor juca niciodata la Dinamo. Dupa ce ca nu stie nimic, mai e si nesimtit.

Deci, Marius Lacatus, jucator de echipa retrogradata si refuzat de Dinamo.

Si transferat cu mari peripetii, tupeul lui Mitica Dragomir manifestandu-se puternic in fata unora care, chipurile, comandau tot. Generalul Victor Stanculescu a fost unul dintre cei care a negociat cu Dragomir transferul lui Laca, fiind dovada vie a metodelor folosite de Steaua.

Victor Piturca: A debutat la 19 ani, in 1975 in A, la U. Craiova, unde-si facuse junioratul. Intre `75-`77 a jucat 8 meciuri pentru Universitatea, fara a marca. Intre 1977-1978 joaca la Pandurii, in B, retrogradand in C. Intre 1978-1979 joaca la Turnu-Severin, in B, retrogradand, si aici, in C. Revine in A la 24 de ani, jucand intre 1979-1983 la Olt Scornicesti, inscriind 28 de goluri in 4 sezoane, terminand pe locul 4, 7 (in doua randuri) si 13.

Nu a jucat la vreun lot national, de juniori, tineret, olimpic sau de seniori. Era un jucator mediu de prima divizie, in varsta de 27 de ani impliniti, in momentul in care a fost a transferat la Steaua. Transferul lui Piti a fost facut la recomandarea si insistenta lui Jenei, care aprecia calitatile tehnice si tactice ale varfului oltean, spre indoiala lui Alecsandrescu, care nu era convins, prin faptul ca nouarul ochit de Jenei nu prea avea viteza.

Transferul a fost fortat de Victor Piturca, care vroia cu orice pret sa joace la o echipa mare, replicandu-i lui Halagian ca nu-l intereseaza banii, cand acesta ii spuse ca nu va mai castiga in Ghencea banii de la Scornicesti.

Deci, Piturca, un jucator mediu de A, cu 8 meciuri in prima divizie la 23 de ani, cu 28 de goluri in cariera, trecut de 27 de ani, dat afara de Craiova si neremarcat de nimeni.

Marin Radu II: A fost unul din cele doar 2 transferuri „mari” ale Stelei. „Sarpele” era un jucator consacrat la nivelul primei divizii. Campion cu Argesul, de 2 ori golgheter al primei divizii, de 5 ori participant in cupele europene. Avea 155 de goluri in 276 de meciuri, in acel moment.

Intre 1974-1983 jucase la Arges, in aceasta perioada consumandu-si gloria personala maxima, punctata de doar 7 meciuri in 7 ani, la nationala, ultimul in `82, penultimul in `79. Radu II nu era jucator de nationala, ci doar un excelent speculant, la nivelul primei divizii. De la Pitesti a plecat la Olt, marcand 8 goluri in 16 meciuri in sezonul 1983-1984. A venit de la Scornicesti la inceputul sezonului 1984-1985, la varsta de 29 de ani neimpliniti, la cererea expresa a lui Halagian, care avea dezlegarea lui in alb.

Radu II era un nume mare la nivel de prima divizie, dar era aflat in regres. A ajuns la Steaua la initiativa lui Halagian, care avea dezlegarea in alb, dupa multe peripetii reusind sa evadeze din Scornicesti. Cei de la Olt l-au primit pe Viorel Turcu la schimb.

De remarcat ca, si in acest caz, Dinamo a facut mari nenorociri. Dupa ce-a aflat de intentia Stelei, i-a anuntat pe cei de la Olt, care nu vroiau in ruptul capului sa-i dea drumul lui Radu II. Dupa ce transferul s-a perfectat, cu mari greutati, jegurile dinamoviste i-au fabricat lui Radu II un dosar, cum ca ar avea rude in strainatate si intentioneaza sa rama acolo, dupa unele informatii. Familia lui Radu II era una de tarani cooperatisti, nici gand sa aiba pe cineva afara si nici gand ca Marin sa ramana peste granite, mai ales ca avea un copil mic.

Dosarul fusese fabricat de Dinamo, pentru ca Securitatea dadea avizul pentru deplasarile in strainatate, pentru obtinerea vizei si eliberarea pasaportului. Daca erau informatii ca nu respectivul nu e in regula, nu se dadea avizul. Tocmai pentru ca Dinamo erau speriati de „lovitura” data de Steaua, au lucrat cu armele lor mizerabile, pentru a crea probleme prin faptul ca „Sarpele” nu putea participa la turneul de pregatire din strainatate, in Olanda de data asta. Pana la urma, Radu II a fost facut capitan de armata si, astfel, a scapat de manevrele specifice facute de securistii si militienii din „Groapa”.

Stefan Petcu: a venit la Steaua la inceputul sezonului 1983-1984, de la FC Constanta, care retrograde in B, de pe ultimul loc. Avea 28 de ani impliniti, debutase in `75 in prima divizie, jucase 3 ani in B, nu jucase pe la nici un lot national, niciodata. Avea sa joace 2 sezoane pline, la Steaua, 1983-1985, in care si-a adus o contributie importanta (50 meciuri, 10 goluri), in sezonul 1985-1986 jucand doar 4 meciuri (1 gol), parasind Steaua, in urma unui scandal-monstru.

Ar fi fost in lotul Sevilla si a fost inca un jucator transferat de la o retrogradata.

Dumitru Stangaciu: Dupa ce a debutat in A la 19 ani, in martie 1983, aparand in 5 meciuri, in sezonul in care Brasov a retrogradat, a fost transferat la Steaua in urma evolutiilor avute in divizia B in sezonul 1983-1984.

Incepand cu sezonul 1984-1985, a fost portarul Stelei, timp de 11 sezoane. A venit la Steaua ca urmare a recomanadarii facute de Costica Toma lui Alecsandrescu. In plus, la transferul lui Lacatus la Steaua, clubul militar se angajase sa-l dea la schimb pe Iordache, la o data nedeterminata, in urma evenimtelor de atunci. Ca urmare a epurarii lui Halagian, Iordache a fost trimis la Brasov, de unde a fost adus Dan Stangaciu, din B.

Anton Weissenbacher: A debutat in 1983, la 18 ani, in A, la Baia Mare. La sfarsitul lui 1984-1985, Baia Mare retrogradeaza in B, de pe locul 17, Toni fiind transferat la Steaua, la varsta de 20 de ani de la o retrogradata. A jucat doar 2 sezoane, fiind cedat la Craiova la finele lui 1986-1987. A ars foarte repede.

Constantin Pistol: a fost adus imprumut sa suplineasca numeric subtirimea lotului, de la Oradea, in iarna lui 1986. Era tanar, avand 19-20 de ani. A fost introdus pe finalul a 4 partide, in campionat, fara a se impune. Imediat dupa Sevilla a fost cedat, avand o cariera mediocra la nivelul primei divizii, la echipe ca Farul, Oradea, National.

XXX

Tragand linie, din analiza lotului pentru meciul cu Barcelona, din 7 mai 1986, incluzandu-l pe suspendatul Tudorel Stoica, reies urmatoarele concluzii:

Deci, Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balan, Boloni, Balint, Majearu – Lacatus, Piturca, cu rezervele Stangaciu, Weissenbacher, Radu II, Pistol si Iordanescu. In total au fost 16 jucatori, excluzandu-l pe Iordanescu si incluzandu-l pe Stoica. Mai poate intra in argumentatie Fane Petcu, care a inceput campania, dar n-a terminat-o.

Din acesti 16 jucatori care au format lotul Stelei la cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc, se naste urmatoare realitate:

5 jucatori au fost transferati de la echipe din divizia B: Duckadam, Stangaciu, Iovan, Belodedici si Balint.

8 jucatori au fost transferati de la echipe care, in acel sezon, au retrogradat in divizia B: Barbulescu, Balan, Stoica, Lacatus, Petcu, Majearu, Weissenbacher, Balan.

2 jucatori au fost nume importante: Radu II si (mai ales) Boloni.

3 jucatori au fost dati afara de altii: Bumbescu (de Dinamo), Barbulescu (de Arges) si Piturca (de U. Craiova)

1 jucator de la Sevilla nu mai jucase fotbal de 3 ani: Iordanescu

XXX

In concluzie, cei care spun ca Steaua nu merita gloria castigarii CCE pentru ca N. Ceausescu era un dictator care a provocat performanta discretionar, prin metode tiranice, prin faptul ca ii forta pe cei mai buni jucatori din Romania sa semneze cu echipa militara, au dreptate.

Atata doar ca pe Nicolae Ceausescu nu-l interesa sportul, nu s-a implicat niciodata, dupa `60, si a permis ca generatia anilor `70 a Stelei sa se iroseasca in mize mici, precum vanzarea meciurilor, pentru bani, motiv pentru care s-au pierdut 2 campionate si s-au ratat vreo 4.

Steaua era atat de favorizata incat Dinamo stia tot ce se intampla in Ghencea, Bumbescu, Radu II si Iovan suferind incercari directe de deturnare. Mai mult, faptul ca tatal lui Stoica era retinut inaintea fiecarui meci, pana prin `84, spune totul despre raportul de forte.

In final, argumentatia suprema a sobolanilor: Luau cei mai buni jucatori cu forta, de-aia au castigat, este corecta in totalitate, atat doar ca nu erau cei mai buni jucatori si nici nu erau luati cu forta. Niciunul!

Steaua a dominat fotbalul european in urma rezultatelor venite ca o consecinta directa a unor principii care au dirijat activitatea clubului.

Patru oameni – Constantin Olteanu, Ion Alecsandrescu, Valentin Ceausescu si Emerich Jenei – sunt principalii exponenti (la nivelul si domeniul lor de competenta) ai modului de a intelege fotbalul, care a produs Marea Steaua, adica rezultatul din 7 mai 1986, de la Sevilla.

Precedati de membrii notorii ai CCA si urmati de Iordanescu, Gavrila, Gatu sau Otelea, cei patru uriasi au creat stralucirea Stelei Moderne, ca o consecinta nemijlocita a unor principii de viata, exprimate prin Oameni si tutelate prin Institutie.

Restul sunt minciuni, falsuri si calomnii.

Metode prin care sobolanimea incearca a exista in fata unei MINUNI, prin unica legatura ce se poate lega: Un scuipat in ochi si un hai sictir, sobolane - – dinspre noi spre ei, de fiecare data cand isi mai ridica raturile naclaite de frustrare si neputinta, spre a spurca, sub orice pretext, perfectiunea unei Pasari Maiastre.

Mythbusters

 

SURSA: http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/23118/

 

Papa de la Roma, suspectat de terorism financiar!


O depeşă Mediafax zice următoarele:

 

NSA l-a spionat pe viitorul Papă Francisc înainte şi în timpul conclavului în care acesta a fost ales ca succesor al lui Benedict XVI, scrie The Telegraph, citând revista italiană Panorama.

 

 Agenţia americană de spionaj a monitorizat apelurile telefonice din şi către reşedinţa clericală din Roma, unde pe atunci Arhiepiscopul Jorge Mario Bergoglio a stat în timpul conclavului. Afirmaţiile au fost făcute de săptămânalul italian Panorama, care a spus că NSA a monitorizat convorbirile telefonice ale mai multor episcopi şi cardinali de la Vatican în preajma conclavului.

 

Informaţiile astfel colectate au fost separate în patru categorii – „planuri de leadership”, „ameninţări pentru sistemul financiar”, „obiective de politică externă” şi „drepturile omului”.

 

Potrivit unui raport, SUA au interceptat 46 de milioane de apeluri telefonice în Italia în intervalul 10 decembrie 2012 – 8 ianuarie 2013. La acea vreme, Benedict al XVI-lea era papă, ceea ce înseamnă că Vaticanul ar fi fost monitorizat în ultimele câteva săptămâni ale pontificatului său.

 

Există temeri că NSA a continuat să asculte conversaţiile prelaţilor până în ajunul conclavului din 12 martie 2013, scrie Panorama, adăugând că există suspiciuni că şi convorbirile viitorului papă ar fi putut fi monitorizate.

 

Sursa citată aminteşte că, potrivit Wikileaks, serviciile secrete americane ar fi fost interesate de arhiepiscopul Bergoglio încă din 2005.

 

Panorama mai relatează şi că agenţia americană a spionat convorbirile dintre personaje marcante de la Vatican referitor la alegerea unui nou şef al Băncii Vaticanului.

 

Întrebat în legătură cu aceste informaţii purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a declarat că nu are informaţii pe acest subiect şi că nu este îngrijorat.

Un set de întrebări care aşteaptă încă răspunsuri de la Emil Constantinescu


Pe 20 Octombrie i-am trimis fostului preşedinte Emil Constantinescu, pe adresa de mail publicată pe site-ul oficial – http://www.emilconstantinescu.ro , mai multe întrebări legate de chestiuni arzătoare aflate pe ordinea de zi a României. Am sperat că poate voi primi un răspuns dar, deşi au trecut mai bine de o săptămână de zile, nu am aflat decât… tăcerea. De altminteri puteţi observa că „presa” în marea ei parte (dar există şi excepţii) evită pe cât posibil să deranjeze cu întrebări stânjenitoare pe foştii înalţi demnitari ai statului. Asta deşi implicarea lor cel puţin în dosarul „Roşia Montană” pare a fi probabilă. Redau mai jos cuprinsul emailului cu speranţa că poate se va găsi măcar un jurnalist de vârf să se folosească de ele.

 

Bună ziua, domnule Preşedinte Emil Constantinescu!

Mă numesc Marian Hociung, sunt blogger şi v-aş ruga, dacă aveţi amabilitatea şi dispoziţia, să răspundeţi la câteva întrebări.

1. Recent destituitul director al Institutului Geologic al României, Ştefan Marincea, a declarat că a acceptat în urmă cu ani să peia acest post la cererea dumneavoastră. Este reală această informaţie?

2. Demiterea domnului Ştefan Marincea a survenit, oficial, în urma unor acuze ce îi puneau la îndoială integritatea ştiinţifică şi morală (lipsa certificatului ORNIS). Eu nu sunt specialist în acest domeniu dar dumneavoastră, în calitate de Profesor Universitar în domeniul geologic, puteţi comenta în vreun fel cele întâmplate?

3. Atât ca şef de stat cât şi ca specialist am dori să aflăm părerea dumneavoastră în ceea ce priveşte cele trei puncte fierbinţi majore ale momentului (Roşia Montana şi extragerea aurului, Pungeşti şi extragerea prin fracturare, Izvoarele şi seria de seisme cu explicaţii neplauzibile din partea oficialilor).

4. Aţi declarat la finalul mandatului că „aţi fost înfrânt de servicii”. Este adevărat că domnul Ciuvică era însărcinat cu dirijarea serviciilor reunite de securitate ale ţării? Cum comentaţi atitudinea făţiş partizană a fostului dumneavoastră consilier, domnul Mugur Ciuvică, în ceea ce-i priveşte pe protestatarii anti-RGMC şi contra gazelor de şist?

5. Cum vedeţi dumneavoastră această schimbare de 180 grade între declaraţiile USL din campania electorală şi deciziile efectiv luate după preluarea puterii? Este morală din punct de vedere politic şi naţional?

Cu deosebit respect, al dumneavoastră,

Marian Hociung aka Donkeypapuas

Băiatul lui Tata SAU Ce a uitat să mai spună domnul George Maior


Am aflat de pe la televizor că astăzi a fost audiat la Parlament domnul George Maior, şeful Serviciului Român de Informaţii (SRI), pentru că membri comisiei însărcinate cu studierea Legii Ponta pentru cedarea resurselor aurifere de la Roşia-Montană să aibe informaţii şi de la serviciile secrete. Am auzit astfel că SRI a înaintat peste 500 de informări şi că domnul Maior are informaţii precise despre „eco-anarhiştii care ar fi încercat să deturneze cererile legitime ale protestatarilor din Piaţa Universităţii” (sic!).

Nu ştim însă dacă această comisie parlamentară a fost informată şi că domnul George Maior se află oarecum într-un… conflict de interese şi că declaraţiile sale ar trebui preluate cu un mare semn de întrebare. Iar acest lucru porneşte de la faptul că domnul George este în acelaşi timp şi băiatul domnului Liviu Maior. Adică al fostului ambasador al României în Canada în perioada 2002 – 2005, post în care s-au mai aflat şi Tudorel Postolache (iubie 1996 – august 1997), Gabriel Gafiţa (iunie 1998 – 2002), Elena Ştefoi  (decembrie 2005 – 2012) şi Maria Ligor, actualmente în funcţie. (Surse: aici, aici, aici, aici). Dar mai ales aici, într-un articol scris de Valer Marian.

Ori compania Rosia Montana Gold Corporation este o societate CA-NA-DI-A-NĂ şi implicarea „diplomaţilor” români în această mare escrocherie pe seama ţării pare a fi foarte probabilă. Ne punem pune întrebarea dacă ofiţerii de informaţii de la SRI ar îndrăzni să-i prezinte şefului direct probe care să-i incrimineze familia, adică pe tatăl domniei sale. Sau, ca să ducem şi mai în profunzime lucrurile, dacă nu cumva domnul George Maior a fost înfipt în acel scaun tocmai pentru ca eventualele complicităţi la vârf să nu răsufle. Adică a fost pus lupul paznic la oi.

Dar dacă privim cu atenţie lista ambasadorilor vom observa că eventualele implicaţii pot lovi în mult mai multe direcţii. De exemplu, actualul academician Postolache este autorul celebrului „Plan Postolache” pe care l-a avut FSN-ul ca program economic. Urmele le vedem şi astăzi. despre Gabriel Gafiţa în afară de acuzele de turnătorie politică aduse de CNSAS nu am găsit mare lucru. Doar că şi dânsul se înscrie în tiparul băiatul lui tata, care ajunge în diplomaţie. Aplecarea spre literatură îl aduce foarte aproape de doamna Elena Ştefoi, iar aici cazul devine foarte interesant pentru că Elena Ştefoi a fost redactor la principala publicaţie culturală apropiată de FSN-ul lui Petre Roman, „Contrapunct”, o publicaţie finanţată de Uniunea Scriitorilor. ÎN 1993 ajunge redactor-şef la vestita revistă „Dilema”, la propunerea lui Andrei Pleşu, directorul publicaţiei. Numai că revista era editată de către „Fundaţia Culturală Română”. Mai ştiţi cine era în acea vreme directorul instituţiei ce avea să se transforme în actualul „Institut Cultural Român”? Dacă nu mai ştiţi, vă reamintesc. Domnul Augustin Buzura! SOCRUL domnului George Maior.

Aşa că reluăm: tatăl lui George Maior – ambasador în Canada; favorita lui Buzura (tata socru), Elena Ştefoi – ambasadoare şi ea în Canada.

Dar mai este ceva legat de Elena Ştefoi. Făcea parte din cercul de literaţi ce se înârteau în preajma lui Nicolae Manolescu. Adică ambasadorul actual la UNESCO, om care se arată iritat de pretenţiile conaţionalilor săi ca Roşia-Montană să fie inclusă în patrimoniul universal.

Încă nu am terminat cu rubedeniile. Să presupunem – după cum a replicat chiar Traian Băsescu într-un ping-pong verbal cu premierul României – că Victor Ponta ar fi putut ajunge şi el în vizorul SRI. Dar ar fi avut curajul vreun subordonat să prezinte informări domnului George Maior. Iarăşi NU! Pentru că s-ar fi aflat faţă în faţă cu NAŞUL de cununie al lui Victoraş şi al Dacianei! Daciana, fata lui Ilie Sârbu, alt mare doritor să vadă Roşia-Montană măritată cu peţitorul canadian.

Un autentic clan mafiot! Sau, ca să parafrazăm titlul filmului care a câştigat premiile Gopo şi UCIN de anul acesta, „Toată lumea din familia noastră are treabă cu Canada”.

PS: sunt sigur că şi studierea celorlalte nume din diplomaţie legate de Canada (ambasadori, consuli etc.) va duce la concluzii neaşteptate. Îi lăsăm pe cei care au acces la baze de date mai fiabile să se ocupe.

Cenzură la TVR! Iar la Digi24 Tontacul cade în plasa întrebărilor puse de Elena Vijulie


Ştiaţi că Monica Ghiurco a fost iarăşi interzsă de pe sticla TVR1? Iată o nouă copie la indigo a măsurilor pontace de cenzurare a presei. În seara aceasta (eu am văzut în reluare pentru că am fost la miting) manifestaţiile din Bucureşti au ocupat vreo 30 de secunde, timp în care au fost arătaţi nişte… biciclişti. Comenatorul din studio – pentru că pe fătuca aia din teren o pot considera puţin spus penibilă – era Mircea Radu, care astfel dovedeşte că are talent de a trece de l emisiunea „Din dragoste” (Antena 1 – hop!) la „Din dragoste de bani”, plătiţi peşin de securiştii Elvis şi Lucaci.

Vă recomand să căutaţi şi întrebările pe care le-a pus Elena Vijulie acestui impostor numit Ponta la emisiunea sa de pe Digi24. Sunt stupefiante aroganţa şi imporstura dovedite de cel ce se crede, pesemne, premier salvator, dar în realitate este un corupt cinic. Sper să fie încărcată emisiunea cât mai repede pe site-ul postului de ştiri.

De la Siria la Secu prin Paris


Cine se mai găseşte (găsea?) în Siria, alături de „luptătorii pentru libertate”?  Florence Aubenas, care – după cum spun unii şi alţii – suferă de un soi de orbire pentru că la Alep nu reuşeşte să vadă nici un picior de islamist şi nici o barbă aferentă. Pentru cei care au uitat, această „jurnalistă” a fost colega de „cantonament” a „răpiţilor din Irak”. Mai acu’ vreo două zile îi fusese propus şi un post de ambasadoare a Franţei.

Dar săpând după urmele acestei Florence, am dat de un alt articol preluat (şi îmbogăţit) după o sursă românească, în care se afirmă că „răpirea” lui Aubernas a fost în realitate o operaţiune a CIA sau a serviciilor secrete militare americane. http://avicennesy.wordpress.com/2013/04/16/le-chef-de-la-cia-responsable-de-lenlevement-de-la-journaliste-florence-aubenas/

Ceea ce duce şi la anumite întrebări incomode în ce priveşte cazul „răpiţilor din Baghdad”. Cu atât mai mult cu cât în respectivul articol pomenit mai sus se precizează că doar unul singur din echipa românească de „jurnalişti” nu avea tangenţă cu călugării de la mânăstirea Secu sau cu omologii lor de la alte aşezăminte „laice”.

 

Mai ţineţi minte că cel mai securist om în stat a fost vizitat cu puţină vreme în urmă de alţi mari securişti dar de anvergură mondială? Şi dacă în joc s-a aflat altceva decât s-a vehiculat prin presă? Să spunem aşa, la întâmplare, că li s-au oferit aproape gratis reţelele din Levant – din Siria mai precis. Cu o clauză mică: să îi fie returnat personajului de la Cotroceni partenerul de afaceri din vremea în care era doar primar general al Bucureştilor şi, ca un nevinovat ce era, trebuia să-i suporte prezenţa în preajmă şi acestui dubios Hayssam Omar.

 

Doar preţul nu este mare. În 2005, pentru nişte fapte similare, a cedat pe loc, spre mulţumirea licuriciului, datoria de miliarde a Irakului, care a fost ştearsă aproape în întregime. Că trebuie să fim miloşi… cu americanii.

Surveiller, Intercepter, Egalite!


Şi Franţa are un sistem de interceptări ilegale, aflat în custodia DGSE (Direcţia Generală pentru Securitate Externă), prin care toate convorbirile sunt supravegheate, informează „Le Monde” într-o ştire preluată via Presseurope şi BBC. Politicienii din Franţa – ăia de li se umflă tărtiţa când vorbesc de „Republique” şi „secularisme”, ăia de s-au zburlit cu totul când au aflat că bulangii din Franţa nu sunt „dans l’egalite” cu majoritatea normală, aşa că dă-i repede cu o lege pentru aprobarea mariajelor între pârţari – deci acei politicieni erau la curent cu procedurile ilegale.

 

Şi pentru că pe tanti Franţa o doare atât de mult soarta celor oropsiţi, mai deunăzi, marţi mai precis, avionul oficial în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei, a trebuit să aştepte 10 ore în Elveţia pentru că guvernele din Franţa, Italia, Spania şi Portugalia nu i-au acordat drept de survol. Motivul? „Dom’le Morales, păi noi avem bănuiala că avionul lui matale îl transportă pe Snowden de la Moscova. Aşa că facem ceva pe ea de imunitate diplomatică”.

 

Vorba lui Pristanda: „Curat anticonstituţional da’ interceptaţi-l!”