Cum a fost la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer despre acordul secret RFG – RSR privind emigrarea germanilor


Joia ce a trecut (adică pe 8 mai) m-am prezentat şi eu la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer cu tema „Acordurile secrete – istoria emigraţiei asistate a etnicilor germani din România”. Punctul de interse l-a reprezentat prezenţa la manifestare a NEGOCIATORULUI din partea RFG, doctor Heinz-Günther Hüsch.

 

doctor Heinz-Günther Hüsch

 

Am şi filmat bună parte din discursurile celor prezenţi (Ovidiu Ganţ, Vasile Dâncu, Germina Nagâţ, Heinz Günther Hüsch, Radu Preda si Sven-Joachim Irmer) dar cum traducerea se făcea la cască iar cea mai mare parte a discuţiei a avut loc în germană, nu am mai găsit rostul urcării acestora pe Youtube.

 

Scopul principal pentr care am vrut să asist la ceea ce spunea acest domn din Germania a fost acela că nu am mai vrut să depind de VICIEREA produsă de mediile româneşti şi, în principal, de aşa-zise instituţii din România gen CNSAS. Cum e cazul acestei Germina Nagâţ, director de investigaţii la CNSAS (Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii) şi cadru de nădejde al GDS. Vom reveni.

 

Ce am aflat de la domnul Hüsch (iar presa românească nu prea subliiază)?

– că operaţiunea strict secretă dintre RFG şi România ocupă în arhivele germane 55 de volume, cu 25.000 de file şi că aceste dosare sunt încă RESTRICŢIONATE ACCESULUI! Prin urmare, şi declaraţiile publice ale domniei sale pe tema dată sunt supuse… autocenzurii.

– după cum reiese şi din titlul conferinţei, domnul Hüsch a evitat să folosească vreodată cuvintele „cumpărare” ori „vânzare” în ceea ce priveşte termenii acordului secret RFG-RSR.

– că operaţiunile cuprinse în respectivul acord au continuat ÎNCĂ DOI ANI după căderea lui Ceauşescu, perioadă post-revoluţionară în care aproape că minoritatea germană a dispărut de la noi. Remarc că nimeni de pe la noi nu-şi pune problema acestui exod girat de FSN.

– că preliminariile au avut loc în 1968, după stabilirea relaţiilor diplomatice cu RFG în 1967. Treptat s-a ajuns la un acord între cele două părţi prin care s-au stabilit condiţii reciproce contractuale. RSR trebuia să permită emigrarea a cel puţin 20.000 – Mergând până la 40.000 de etnici germani într-o perioadă de 4 ani de zile, urmând ca partea germană să recompenseze financiar această oportunitate. Sumele variau în funcţie de nivelul de educaţie al celor ce primeau paşaportul (între un minim de 1700 mărci şi un maxim de 11.000 de mărci). Şi atunci de ce minte presa „românească” în stil dezinformativ când extinde acest maxim (11.000 mărci) asupra tuturor germanilor emigraţi? or fi avut cu toţii studii superioare?

Treptat, s-au mai adăugat, ici şi colo, diverse cereri sau… oferte. Partea română a dorit achiziţionarea la un moment dat de auto-utilitare şi cererea a fost îndeplinită, cu toate că aceste utilitare (maşini de pompieri) intrau sub embargou NATO, România făcând parte din Tratatul de la varşovia. La rândul ei, partea germană se oferise să dăruiască nişte automobile Mercedes dar acestea au rămas în Germania pentru că PREŞEDINTELE Ceauşescu a preferat să folosească o maşină naţională în călătoriile sale. Şi iarăşi observăm cum presa „românească” dezinformează, precizând doar cuvântul „maşini” atunci când se referă la pretenţiile României, ca şi cum partea română ar fi dorit achiziţionarea de automobile de lux, că la acestea se gândeşte imediat mintea omului comun.

– că acest tratat secret a fost în conexiune şi cu un acord privind obţinerea unui împrumut cu dobândă avantajoasă pentru partea română, statul romând accesând astfel din băncile germane 800 milioane de mărci. Ceea ce înseamnă că această operaţiune germano-română (emigrarea asistată a minorităţii germane în RFG) se înscria într-un aranjament complex, fiind doar o faţetă a întregului mecanism.

 

Domnul Hüsch a mai prezentat modul în care să făceau negocierile, unde anume se desfăşurau. Din păcate (pentru ei) unii n-au înţeles că anumite lucruri povestite mai cu umor de către AVOCATUL german – că asta îi este profesia – se înscriu la capitolul „tactici de negociere”.

 

Din păcate nu am avut când să mai strecor şi eu întrebări. Moderatorul Radu Preda selecţionând pe unii care-i erau mai pe plac (bănuiesc eu). Bun, unii au pus întrebări clare şi răspicate, la obiect – aşa cum a fost cazul cu Herbert Grünwald, Liviu Ţăranu sau Adrian. Dar nu se poate să-l laşi pe un Dan Tabalabă Tapalagă să debiteze vreo cinci minute despre cum jucau la el îl localitate fotbal saşii cu românii! Ăsta-i cică jurnalist şi ditamai ştabul de Hotnews şi nu posedă nici simţul măsurii şi nici al ridicolului. Cât despre concizie, m-am lămurit.

 

Şi aş fi avut ce să întreb!

– Ce reacţii au avut RDG şi URSS faţă de emigrarea evidentă a etnicilor germani din RSR?

– De ce s-a implicat în operaţiune DOAR o ţară germanică? În fond, saşii şi cu şvabii fuseseră câteva secole supuşi habsburgici şi nicidecum ai Germaniei.

– Ce sume s-au plătit DUPĂ 1989? Cui şi pe ce dată? Plata s-a făcut tot cash?

Un scenariu, două ţări şi o desincronizare


Ceea ce se petrece în ultima vreme la confinele ţării noastre dovedeşte (a câta oară?) că măreaţa Rusie ştie doar să se repete. Este şablonardă, fără imaginaţie şi, pentru cineva care este cât de cât familiarizat cu procedeele aplicate de-a lungul istoriei, paternurile folosite apar în toată goliciunea lor. Cât de stupidă ne apare, de exemplu, aceste pretexte pe care le agită Rusia pentru a-şi acoperi ocupaţia militară din Ucraina. Nu mai este vorba de „protejarea creştinilor din Orient”, „nici de protejarea slavilor din occident” ori de „protejarea proletariatului din Univers”. Acum avem de-a face cu „protejarea rusofonilor”. Aceeaşi Mărie, altă pălărie.

 

Altceva mi se pare ciudat, când lucrurile sunt asemănătoare, dar nu produc aceleaşi efecte deşi scenariul urmat indică aceiaşi „păpuşari” de la Moscova. Iar ceea ce propun acum este să privim evenimentele de acum mai bine de 24 de ani dintr-o altă perspectivă pentru a face lumină întro problemă care a făcut să curgă multă cerneală şi pe care „emanaţii” nu se grăbesc ei să o elucideze: TERORIŞTII!

 

Ce am avut în decembrie 1989? Pe fondul nemulţumirilor populaţiei, în contextul internaţional al reformelor lui Gorbaciov şi impunerii în ţările lagărului socialist al unor echipe noi de conducere, în ţară izbucnesc manifestaţii deschise împotriva regimului Ceauşescu. Declanşatorul, nu mai este un secret astăzi, Laszlo Tokes, agent al serviciilor secrete străine „prietene”. În ciuda represiunii armate ordonate de Ceauşescu, revolta timişorenilor se menţine şi Ceauşescu, trăind cu iluzia că este acelaşi fiu mult iubit al poporului din 1968, decide organizarea unui miting de susţinere în centrul Bucureştilor. Gravă eroare! Mitingul se sparge prin grija unor profesionişti ai diversiunii – facilitat şi prin mesajele alarmiste ajunse la urechile populaţiei prin emisiunile Europei Libere; mai mult, apar protestatari chiar în buricul Bucureştilor şi, la nici 24 de ore de la „nefasta” (pentru Ceauşescu) manifestaţie de susţinere, regimul se face fărâme sub presiunea sutelor de mii de oameni adunaţi în Piaţa Palatului. Fugarul preşedinte Ceauşescu împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu, ajung la Târgovişte unde sunt ucişi după un proces tipi stalinist.

 

Şi acum să vedem câteva amănunte. Nemulţumirea românilor, oricât ar spune mulţi acuma, era profundă cauzate de condiţiile de viaţă extreme. Dar lipsea o opoziţie care să-şi facă auzit glasul. Cei mai aprigi duşmani ai lui Ceauşescu erau, paradoxal, sovieticii. Aceştia au infiltrat, în zilele lui decembrie 1989, masiv România cu agenţi, aşa-ziii „turişti”. Se vehiculează un număr de 50 sau 60000 de asemenea amatori de voiaj. Costin Gerogescu afirmă existenţa a 2000 de asemenea agenţi pregătiţi să deschidă calea trupelor masate pe Prut. Câţi din aceştia au participat la declanşarea protestelor la Timişoara? Nu ştim sau nu ni se spune. Au fost oare şi la Bucureşti pe 21 decembrie? Există şi informaţii conform cărora în Timişoara s-ar fi folosit arme de foc împotriva forţelor armate sau că moartea anumitro civili protestatari nu poate fi explicată altfel decât prin acţiunea unor alte forţe armate decât Armata, Securitatea şi Miliţia. Nu există însă o certitudine. Dar ce ştim sigue este că din seara lui 22 decembrie chiar ne-am lovit de un fenomen denumit „teroriştii printre noi”. Ulterior s-a căutat să se spună că cele peste 1000 de victime produse după fuga lui Ceauşescu ar fi fost cauzate fie de acţiunea pripită a celor înarmaţi (Armată, gărzi patriotice, Miliţie), de acţiunea nebunească sau interesată a unor comandanţi militari sau comandanţi „emanaţi” ori de erori de comunicare. Dar lipsesc victimele cauzate de „terorişti”! Acum 24 de ani puterea emanată agita cât se poate de mult „fenomenul terorist” pus în legătură directă cu cadrele Securităţii pentru ca mai apoi, prin grija diferitelor comitete şi comţii, „acţiunea teroriştilro să dispară cu totul.

 

Ori, iată că în confruntările de pe Maidanul kievean am avut parte în afară de represiunea ordonată de Ianukovici şi de contrareacţiile manifestanţilor, de acţiunea unor trăgători misterioşi care, prin pierderile provocate, au incitat şi mai mult spiritele şi au radicalizat părţile. Să fie vorba tot de „turişti” şi în cazul Maidanului? Zeci de morţi civili dar şi zeci de morţi din cadrul forţelor de „represiune” (că nu li se poate spune „de ordine”) a fost bilanţul ciocnirilor care au dus la presiuni ale UE, de aici la încheierea unui acord Ianukovici – opoziţie pentru ca imediat mai apoi puterea „legală” să se prăbuşească şi ea tot într-o singură zi. Spre diferenţă de Ceauşescu, fugarul Ianukovici nu şi-a găsit adăpostul într-o unitate militară care să-i pregătescă ceremonia funebră, ci pe teritoriul ţării vecine, Rusia, care se pregătea să-i cânte prohodul ţării căreia pretindea că-i este apărătorul.

 

La câteva zile, alţi „turişti” înarmaţi până-n dinţi patrulau pe străzile Crimeei ca să îi „protejeze” pe rusofoni de „fasciştii criminali”, de „puciştii violenţi” de la Kiev. Şi de aici, pretextul cel mai bun pentru Rusia ca să invadeze militar Ucraina.

 

Să reluăm foarte simplificat:

 

proteste – lunetişti – violenţe – fugă – intervenţie de protecţie

 

O sublinire foarte importantă: „lunetiştii” în cauză acţionau când Ianukovici era încă în funcţie. Victimele erau civili. Poate şi militari? Nu ştim. Civili ştim sigur. Efectul direct l-a constituit căderea regimului legal şi instaurarea uneia revoluţionare. O putere revoluţionară „demonizată” mediatic cu abilitate de către ruşi ceea ce duce la al doilea efect mai curând teatral: reacţiile rusofonilor. Iar de aici, la apariţia „eliberatorilor şi pacificatorilor soldaţi ruşi”.

 

Ne reîntoarcem la România lui decembrie 1989. Nu ştim sigur dacă până în 22 acţionaseră criminal acei „turişti”. Dar ştim sigur că din seara lui 22 ne-am lovit direct de „fenomenul terorist”. Atenţie însă! Regimul Ceauşescu deja căzuse. Se prăbuşise în doar câteva ore ca un castel de cărţi de joc.

 

Să reluîm şi aici foarte simplificat:

 

proteste – fugă – lunetişti şi… autoinvitaţii ale sovieticilor de a-i proteja pe români

 

Ceva este schimbat în schemă. „Fuga” se produce ÎNAINTE de acţiunea „oficială” a „teroriştilor”. Iar „deznodământul” – acţiunea de „protecţie” – nu se mai derulează. Ce să se fi petrecut?

 

Părerea mea este că a avut loc un eveniment neprevăzut pentru „păpuşari”: căderea foarte rapidă, ieşită din grafic, a regimului Ceauşescu, ceea ce a dus la un decalaj între operaţiunile preconizate şi teatrul de acţiune real.

 

Şi anume:

Conform planului, agitatorii au iniţiat declanşarea în rândul românilor a protestelor la Timişoara. Pe 21 decembrie agenţi de acest fel au contribuit şi la destabilizarea mitingului organizat de Ceauşescu. Păpuşarii se aşteptau ca românii să protesteze dar regimul să nu cadă imediat. Pentru destabilizarea şi mai puternică a lui Ceauşescu se intra în etapa de activare a „lunetiştilor” în Bucureşti începând cu seara lui 22 decembrie. Fuga lui ceauşescu s-a produs însă neaşteptat de repede iar ordinele primite la trimiterea agenţilor sovietici în misiune nu au fost contramandate. Puterea ajunge în ziua de 22 în mâna „emanaţilor”. Aceştia nu aveau pretextul pntru eliberarea din funcţie a cadrelor militare de pe posturile de conducere. Prin urmare acestea se menţin la ora la care „teroriştii” îşi intră în rol. Imediat după aceea, conform scenariului, plouă cu telefoane dinspre Moscova spre centrul de comandă al Armatei cu oferte generoase de ajutor „frăţesc”. Aşijderea la frontieră, unde ofiţeri binevoitori sovietici erau nerăbdători să-şi dea ajutorul în combaterea „terorismului”. Conducerea militară legală refuză. Acţiunea de protecţie eşuează. Mai mult, cu toate eforturile „emanaţilor”, pensionarii cu trese kaghebiste cocoţaţi de emanaţie sunt retrimişi, treptat-treptat, să-şi savureze pensia la domiciliul conjugal. Mâna lungă a Moscovei se face simţită şi câţiva generali ajung la cimitir în urma unor boli declanşate suspect de repede.

 

Asta este ceea ce aş numi „degetul lui Dumnezeu în istorie”!

 

 

 

Gaudeamus 2013: Aurel I. Rogojan şi „Apusul Agorei”


Pe 21 noiembrie 2013, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, a fost lansat volumul „Apusul Agorei. Românii sub al şaselea… ESCU”, în prezenţa autorului (generalul Aurel I. Rogojan) şi a invitaţilor săi: academicianul Dinu C. Giurescu, Teodor Ardelean, dar şi Ion Coja, generalul Iulian Vlad, Victor Roncea, Ovidiu Ohanesian, Valer Marian, Petru Romoşan, remarcaţi în public.

Câteva extrase din cuvântul generalului Aurel I. Rogojan:

„Democraţia în lume şi-a atins limitele”, pentru că referendumul din 2012 „nu a însemnat nimic într-o lume care se proclamă democratică; nu a însemnat nimic pentru că aşa au decis forţe externe”.

„Blestemul României este politica marilor trădări naţionale”.

„În ultimele decenii, serviciile secrete au devenit mari jucători la vedere – subliniez: LA VEDERE – pe scena evenimentelor cruciale ale schimbării ordinii mondiale.”

Iar din cele spuse de Ion Coja:

„Am identificat imediat după ’90 o stratagemă foarte subtilă în presa românească, aceea de a evita cuvântul „şovin” şi a folosi în loc de cuvântul „şovin”, cuvântul „naţionalist”. Prin dispariţia cuvântului „şovin”, cuvântul „naţionalist” capătă şi această semnificaţie cu totul aberantă.”

Târgul de Carte Gaudeamus 2013, ziua a doua


Şi senzaţia stranie atunci când, după ce depăşeşti stranietatea ceţei de afară şi pătrunzi în incinta Romexpo, pici de-odată în mijloc de…

 

… politicieni, cu cuvinte de apreciere reciprocă; asta pentru că „e ciudat să vezi într-o republică pe premier stând la masă cu un rege, şi îl felicit pentru asta pe Victor Ponta” (Theodor Paleologu la lansarea albumului „Regele Mihai”, autoare Diana Mandache)…

 

… securişti şi ziarişti, şi cu un iz suprarealist când observi că îl ai în faţă pe şeful temutei Securităţi de odinioară (da, despre Iulian Vlad este vorba!), alături de alte două duzini de subordonaţi, azi pensionaţi (oare?), şi stând cuminţi la coada pentru autograful altui general de Secu, Aurel I. Rogojan („Apusul Agorei. Românii sub al şaselea… ESCU”)…

 

… artişti, cu Chef Horia Vârlan stând cuminte în faţa şefei Stela Popescu („Găteşte moldoveneşte cu Stela Popescu”); iar peste drum, analiza mitologică ce i-a stat ca direcţie lui George Lucas, motiv pentru a face apel la miturile româneşti în preconizatul prim film de fantasy românesc. „Ultimul zburător”, şi trilogie proiectată pe de-asupra („Eroul cu o mie de feţe”)…

 

… organizatori şi rememorările lor asupra începuturilor Târgului Gaudeamus, cu nostalgii dar şi cu critici, la Cafeneaua Critică din incintă…

 

Iar, pe măsură ce-mi va permite timpul (dar şi Youtube-ul), o veţi afla şi dumneavoastră în viitoarele postări cu conţinut video. Până atunci, doar instantanee:

 

 

De la Siria la Secu prin Paris


Cine se mai găseşte (găsea?) în Siria, alături de „luptătorii pentru libertate”?  Florence Aubenas, care – după cum spun unii şi alţii – suferă de un soi de orbire pentru că la Alep nu reuşeşte să vadă nici un picior de islamist şi nici o barbă aferentă. Pentru cei care au uitat, această „jurnalistă” a fost colega de „cantonament” a „răpiţilor din Irak”. Mai acu’ vreo două zile îi fusese propus şi un post de ambasadoare a Franţei.

Dar săpând după urmele acestei Florence, am dat de un alt articol preluat (şi îmbogăţit) după o sursă românească, în care se afirmă că „răpirea” lui Aubernas a fost în realitate o operaţiune a CIA sau a serviciilor secrete militare americane. http://avicennesy.wordpress.com/2013/04/16/le-chef-de-la-cia-responsable-de-lenlevement-de-la-journaliste-florence-aubenas/

Ceea ce duce şi la anumite întrebări incomode în ce priveşte cazul „răpiţilor din Baghdad”. Cu atât mai mult cu cât în respectivul articol pomenit mai sus se precizează că doar unul singur din echipa românească de „jurnalişti” nu avea tangenţă cu călugării de la mânăstirea Secu sau cu omologii lor de la alte aşezăminte „laice”.

 

Mai ţineţi minte că cel mai securist om în stat a fost vizitat cu puţină vreme în urmă de alţi mari securişti dar de anvergură mondială? Şi dacă în joc s-a aflat altceva decât s-a vehiculat prin presă? Să spunem aşa, la întâmplare, că li s-au oferit aproape gratis reţelele din Levant – din Siria mai precis. Cu o clauză mică: să îi fie returnat personajului de la Cotroceni partenerul de afaceri din vremea în care era doar primar general al Bucureştilor şi, ca un nevinovat ce era, trebuia să-i suporte prezenţa în preajmă şi acestui dubios Hayssam Omar.

 

Doar preţul nu este mare. În 2005, pentru nişte fapte similare, a cedat pe loc, spre mulţumirea licuriciului, datoria de miliarde a Irakului, care a fost ştearsă aproape în întregime. Că trebuie să fim miloşi… cu americanii.

Iulian Capsali: Casus Becali


Din tot excesul de cuvinte pe tema Becali, am retinut o interventie a lui Adrian Dumitrescu, care explica succint cum sta problema:
„Cap – coada, situatia este cam asa: iese circ cu SRS care tipa cu securistii acoperiti din Parlament plus cireașa, scandalul Barsan ..chestie serioasa … hop ca de obicei pica o chestie de care sa vorbeasca toata lumea … si să uite … de subiectele serioase … miroase rau a manevra.
Becali este un fel de „vinovat de serviciu”, numai bun de aruncat cu pietre in el ! ”

Ce s-a reusit prin condamnarea lui Gigi Becali este, intr-adevar, mutarea completa a discutiei de la subiecte foarte dure, cum ar fi compromiterea printr-o actiune fara precedent a trimisului nostru la CEDO, prof. Birsan si pregatirea unei propagandiste a homosexualitatii, Iulia Motoc, din aceeasi stirpe ca si Monica Macovei, prima fiind o sprijinitoare, a doua chiar membra de onoare in ACCEPT, organizatia de lobby homosexual stipendiata de magnatii financiari, implicit si de Soros. Conspiratie incredibilă: asupra unui judecator de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (culmea ironiei!), s-a produs o campanie de ascultare a convorbirilor si compromitere care, in mod normal, ar fi declansat un imens scandal international.

 
De ce se musamalizeaza acest caz monstruos acum, cand avem nu un MRU ori Boc, ci un Ponta premier? Pentru ca intre elementele serviciilor de informatii care au batut palma cu fortele externe globaliste s-a facut transferul de la Basescu spre Ponta. Sunt multi ofiteri de informatii cumparati cu bani grei in afaceri care le merg „unse”. Generalul r. Aurel I Rogojan, care a lucrat in servicii din 70 pana in 2006, face afirmatia prea putin sibilinica: „Liderul social-democrat se află sub o multiplă tutelă politică extrem de toxică, prin antecedentele colaboraţioniste, unele şi de poliţie politică criminală, ale tutorilor. Celor care trebuiau să-l informeze şi nu au făcut-o ori nu li s-a permis, ori nu-l iubesc şi nu-l doresc. Culmea ar fi ca aceştia să nici nu ştie, ceea ce nu ar fi de mirare. Nu pot fi trecute neobservate vulnerabilităţile implicate şi conexiunile de anturaj, mai mult sau mai puţin politic, ale liderului social-democrat.” – foarte importante fiind prima fraza si ultima.

 
Aceleasi forte vor sa-l scoata din joc pe Antonescu, pentru ca este indezirabil cu filozofia lor asupra lumii, ca sa zicem asa. Asupra lui se desfasoara o lupta dura, si numai naivii mai cred ca Antonescu va conduce Romania cu sprijinul PSD. Poate in pofida acestuia. In fine, prin lovitura data lui Becali se realizeaza si o compromitere a PNL, al carui membru este, si departarea unui sponsor important pentru viitoarele campanii, mai ales cea prezidentiala, si, prin ricoseu, compromiterea unei voci fruste, a „boborului”, care are pareri nete si incorect politice inclusiv in chestiunea homosexuala, fiind si un sustinator fervent (chiar daca mai „colorat”) al traditiei, familiei si nu in ultimul rand, al Bisericii, adica tocmai acele puncte in care liderii PNL sunt destul de inconsistenți si care calca pe bombeurile noii ordini mondiale. Sa nu uitam ca cea mai importanta este perdeaua de fum pe care tandemul Basescu- Ponta o face in fata imensului scandal Birsan, pe care l-a ridicat SRS in discutie, dar care, el insusi, este cel mai putin in masura sa-l reanimeze. Nu trebuie uitata miza: Presedintele numeste sefii de servicii secrete, chestiune care produce spaime in serviciile noastre fesenizate si departate de problematica națională.

 
Bietul Becali, a cazut in acest front ca nebunul de pe tabla de sah. Langa el si „tura” Babiuc, un om de foarte buna calitate umana – asta o spun toti cei care l-au cunoscut. S-a rezolvat si problema marii coruptii, care iata, consta într-un schimb de terenuri…

 
Mama lui, Alexandra Becali (in foto) i-a prezis de dimineață ca o sa fie trimis după gratii.
„Eu mai mult sunt îngrijorat pentru familia mea: pentru fete, soţie şi pentru mama. Dar mama mea este mai puternică. Ea este convinsă că ceva rău mi se va întâmpla, adică să fiu jertfit pentru ţară, că eu sunt cu credinţa, cu faptele bune…”

 

 


 

sursa foto: ziare.com

 

Remarcile lui Iulian Capsali au fost postate pe Facebook de unde le-am preluat via Mihai Ene.