Răspundem ascultătorilor: numire la SRI


– Noi, un grup de paşnici acoperiţi/descoperiţi, am dori să ştim care sunt motivele alegerii lui Hellvig drept viitor şef al nostru?

– Dragi acoperiţi/descoperiţi, după cum ştiţi, normele euro-atlantice ne cer să repectăm anumite indicaţii. Între altele, ca viitorul şef să semene cu ceilalţi foşti şefi de pe la servicii. Şi cum candidatul propus seamănă la chip cu fostul Maior, iar la nume cu fostul Helvis…

Anunțuri

Afacerea Udrea: memorie scurtă


Cum se face că memoria noastră este atât de scurtă? Am uitat cu toţii scandalul legat de punerea sub ascultare a „Comisiei Udrea”? Să vă reamintesc: la Parlament se constituise o comisie parlamentară care a audiat-o pe ministreasa Udrea. Era prin 2009. Şi imediat după ce s-a prezentat la respectiva comisie (şi a făcut circ) ministreasa de atunci a făcut alt circ după ce, „pe surse”, s-a publicat stenograma discuţiilor interceptate ILEGAL cu membri respectivei comisii. Cine din servicii a acţionat în acele zile ILEGAL şi cine s-a pus ILEGAL (din aceleaşi servicii) în slujba unei individe profund nocive pentru un sistem de guvrenare? Că o fi fost microfoanele mustăciosului Opriş de la STS, că or fi fost ceva „flori” sau „scrumiere” plantate de acest Codlea Coldea de la SRI, treaba este că tot de serviciile secrete vorbim. Despre acelea care s-au făcut părtaşe la corupţia politică în care ne aflăm.

Supravegherea celei mai importante instituţii a statului, Parlamentul – reprezentând Naţiunea – de către anumiţi indivizi cu grade mai mici sau mai mari reprezenta un fapt atât de grav încât lămurirea şi reinstaurarea legalităţii în aceast scandal ar fi trebuit să fie una din primele măsuri pe care ar fi trebuit să le fi luat aleşii USL după 20121. Nu s-a întâmplat aşa. Şi iată că nici în ce privete foarte recent scandalul legat de alegaţiile aceleiaşi Elena Udrea stimabilii reprezentanţi ai naţiunii nu se grăbesc să acţioneze şi să îşi intre în atribuţii.

Replică la fantezia băsistă a lui Radu Moraru


 Găsiţi mai jos replica dată unui articol publicat de „Naşul” Radu Moraru în care acesta cosntruieşte un scenariu cu bunul Băsescu şi răii care i se împotriveau – în stilul maniheic abordat de băsişti atunci când era cazul să-şi suţină idolul – scenariu brodat în urma evenimentelor din ultima vreme care i-au avut protagonişti principali pe Elena Udrea şi George Maior. Dacă veţi citi mai cu atenţie articolul lui Radu Moraru (aici), veţi observa că acesta nu observă (sau se face că nu observă) marile şperţuri care se desfăşurau în cele două mandate Băsescu.

 

Dom’ Moraru, da’ ce memorie SCURTĂ ai dumneata! Şi cum le mai înfloreşti! De exemplu, ai uitat că Guvernul Boc 1 (PD-L – PSD) fusese antamat cu jumătate de an ÎNAINTE de alegerile din 2008. Personaj principal: un anume Hrebenciuc. Era acel guvern pe care Băsescu al dumitale îl declarase „visul său împlinit”. Apoi, pentru că Geoană nu a fost ascultător şi era cât pe ce să câştige alegerile (pe care le şi câştigase dacă securiştii nu ar fi furat un fleac de 50.000 voturi) răzbunarea asupra aliaţilor ce erau să-i scuture tronul nu s-a lăsat aşteptată. Naşul 1 (Maior) a lucrat la alungarea lui Geoană de la şefia PSD şi instalarea finului Ponta; Naşul 2 (dom’ Gabi) a luat imediat poziţia de drepţi şi a instalat guvernul Boc 2. Care guvern era în realitate guvernul Băse FULL. În 2012 parte din trădători au redevenit „trădători” – dar la ordin! Au avut inclusiv ordinul să se prefacă a llupta cu Băse şi, de aceea, au înscenat acel Referendum în condiţii IMPOSIBILE de realizare a lui. Şi cu toate acestea, peste 8 milioane au participat la el; apoi aceiaşi votanţi au adus o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare în favoarea USL şi în crearea guvernului Ponta 2. Care guvern Ponta 2 A UITAT a doua zi în întregime cu ce program câştigase alegerile, preferând să practice prostituţia numită COABITARE. Iar această coabitare sunt personificate de aceste personaje: Băsescu – Udrea – Ponta – Naşu 1 – Naşu 2 şi potlogăriile lor aferente, adică programul băsist de distrugere a României. Între altele, şi acel proiect RMGC pe care Boc, spre cinstea lui, măcar îi sabotase punerea în aplicare. Şi ca să vedem şi mai mult cum acţiona în practica actul coabitării, a ieşit la suprafaţă înţelegerea dintre candidatul la preşedinţie Ponta (care se vedea preşedinte) şi candidata Elena, prin care acesteia din urmă (dar oare numai ei?) i se promitea IMUNITATE! Dar preşedintele dumneavoastră mult iubit (Băse adică) mai avea o problemă. Una de imagine! El trebuia să se înfăţişeze boborului drept „marele cărmaci luptător cu PSD-ul”. O fi crezut că Lenuţa lui va cîştiga alegerile şi în acel caz ar fi ajuns premier; problema e că nu s-a întâmplat aşa iar în turul doi a ajuns Iohannis. Şi atunci ce era mai fioresc decât să-l susţină – în ceasul al doisprezecelea – pe cel creditat FĂRĂ NICI O ŞANSĂ. După înfrângerea preconizată a candidatului dreptei, Băsescu – revenit în PMP – putea pretinde că al este luptătorul care poate face opoziţie, spre diferenţă de „looserii” (preconizaţi a fi aşa) de la PNL-PDL. Surpriza a fost şi pentru el imensă! Şi a dat peste cap toate aranjamentele. Spre binele JUSTIŢIEI şi al poporului român.

Tata Omidu are o nouă intuiţie: numele viitorilor şefi de la „servicii”


Pe cin’ să punem la SRI? Pe cin’ să punem… A-la ba-la por-to-ca-la ioc boc treci la…. IOAN MIRCEA PAŞCU! Că prea era vesel la Antena 3 în seara asta. Şi a fost şi printre cei ce au pregătit terenul în promovraeea noului preşedinte.

Dar la SIE? Să vedem… să vedem… Mele a mai fost, MRU a fost şi el… Să mă corectez, amândoi AU FOST şefi la MAE, aşa că trage, bre, tot unu’ de acolo că şi-aşa se ştie ce sunt!

Deşi ar fi fost de preferat – pentru vremurile de astăzi şi, mai ales, pentru cele ce vor fi să vină – un ciobănesc mioritic în stare să se ia în colţi cu moş ursu’.

Propunerea României pentru Oscar: NAŞU’ MIORITIC


În filmul nostru dâmboviţean, vasăzică, căpitanu’ îl pune pe naşu’ lu finu’ ca naş al tuturor acoperiţilor din interior. Acest naş al lu’ finu devine propunerea lu finu’ (fără număr! fără număr! să ne trăiască) pentru scaunul pe care stă finu’ acum, fin care visează să stea pe scaunul pe care se află acum căpitanu’ lu naşu’. De-a dreapta lu’ finu’ stă celălalt Godfather al acoperiţilor (din lumea-ntragă, eu vă dau un singur sfat/ nu lăsaţi pontac parizian pe stradă…), la rândul lui şi el pus ca Godfather tot de căpitanu’ (de judeţ/ să nu mă bagi la coteţ) care e frate de sânge tipografic cu finu’ lu’ naşu’, ca singur din istoria mondială căpitan care are tratat de coabitare scris cu un fin al lu’ naşu’.

Coloana sonoră e diegetică, provenind de la tromboanele mediatice. Premiul Oscar garantat! Pentru îmbârligătură.

Cazul Turcescu: răspândaci şi intoxicări


Nu a fost chestie mai hilară – în tot acest „caz Turcescu – precum s-au prezentat lucrurile în legătură cu tot felul de dezvăluiri asigurate de „specialiştii netului”, care mai de care „profesionist” făcute. Şi înghiţite – la fel de „profesionist” – de alţi măreţi „specilişti”, de astă dată ai presei. Nume celebre ale „presei” au căzut în plasă luând de bune aceste mari descoperiri asigurate de „specialiştii” lui peşte, fără ca măcar să aibe minima grijă de A VERIFICA sursele şi de A CERCETA CRITIC aceste măreţe dezvăluiri. Ba chiar, pentru ca totul să se transforme într-un bâlci de doi bani, argumentaţii bazate pe zisele „dovezi” au fost îmbrăţişate, în funcţie de interese, când de adulatorii lui Turcescu, când de pretinşii adversari ai lui.

Două chestiuni am în vedere când fac aceste afirmaţii: pretinsul Cod Numeric Personal „fals” şi pretinsul stagiu militar neefectuat. Puteam să scriu mai de mult cele ce vă înfăţişez mai jos dar am avut curiozitatea să observ care persoane dintre măreţii analişti se vor arunca în continuare cu capul înainte fără să încerce să cerceteze mai amănunţit cum stau lucrurile. Dar nu! Zgomotul a continuat să propage aceleaşi diversiuni: că CNP-ul ar fi un fals şi că Turcescu nu ar fi făcut armata. De aici concluzia indusă că documentele ar fi false.

Să ne reamintim, pentru început, câteva lucruri. În după-amiaza duminicii de 21 Septembrie a apărut, pe site-ul lui Robert Turcescu, un material în care acesta se desconspira ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret din România. Postarea cu pricina era însoţită de câteva documente scanate şi înfăţişate cititorilor. Imediat avocaţii din oficiu ai respectivului angajat de la B1TV au sărit ca arşi şi, crezând ei că au de-a face cu rodul activităţii vreunui hacker, au căutat indicii care să dea de gol „minciuna”. Ba că documentele sunt făcute cu Photoshop-ul; ba – mai interesant – că falsificatorul ar fi utilizat un CNP la mişto. „Bei, nu vezi că cifrele care indică locul naşterii sunt falce. Turcescu e născut, bei, în Argeş iar CNP-ul arată oraşul Bucureşti. E un fals, bei, că ştim noi care suntem dăştepţi, bei”. Cam aşa sunau textele martorilor lui Turcescu.

 

Peste câteva ore, spre seară, Turcescu însuşi a recunoaşte că documentele sunt cât se poate de autentice, că materialul îi aparţine şi, deci, nu fusese nici un pirat care să-i fi violat spaţiul virtual. Dar şi că acele scanări ar fi dovezi sigure că numitul Turcescu, cel cuprins de remuşcări, ar fi fost agent acoperit în lumea presei. Prin urmare, partizanii de până mai adineauri îşi vedeau argumetaţiile spulberate! Numai că, stupoare! Aceeaşi argumentaţie este reluată de cei care să combată imaginea unui „Turcescu, spionu’ lu’ peşte”. Tot cu CNP-ul fals, tot cu cele două cifre care – nu-i aşa? – indică alt teritoriu decât Argeşul (adică Bucureştii). Şi, în plus, mai îl vedem şi pe combativul adversar Mircea Badea cum ÎI IA APĂRAREA lui Robert Turcescu (da! îi ia apărarea,, ştiu ce tastez) tunând şi fulgerând că Turcescu nu a făcut niciodată armata, precum nici el, Mircică, nu a făcut-o.

Şi acum, după ce am revăzut tabloul, să trecem la scormonirea „dovezilor”. Nu atât fluturaşii de salarizare sunt interesanţi aici, cât „Livrettul militar” prezentat ca atare pe site-ul lui Turcescu. Iată-l mai jos, unde aflaţi evidenţiat şi câmpul ce indică zona geografică:

 

CNP Turcescu

 

Se observă clar acel 40 – indicaţie pentru Bucureşti – în locul căruia ar fi trebuit să fie, conform „specialiştilor entuziaşti”, 03 (indicativul pentru Argeş. Numai că eu am făcut altceva. Un lucru ce ar fi trebuit să-l fi făcut toate loazele din presă înainte de a difuza dezinformări: mi-am luat la puricat propria Carte de identitate. Şi… ce să vezi! Mare surpriză! Eu, care sunt născut în Roman, judeţul Neamţ, în loc să găsesc în respectiva poziţie indicativul 27, aflu un… 45 – adică Bucureşti, sector 5. Aoleo! Oi fi şi eu un agent atât de bine acoperit încât nici eu însumi nu mi-am dat seama de acest lucru? Ia să verific CNP-urile mamei şi surorii mele, ambele născute în acelaşi judeţ Neamţ. 40!!! Acelaşi Bucureşti prezent şi în livretul lui dom’ locotenent-colonel Turcescu. De fapt, nu avem în faţă nici o surpriză şi nci un fals ci o situaţie foarte simplă, dacă măreţii jurnaşlişti şi-ar fi făcut treaba.

Soluţia o dă site-ul Wikipedia, la articolul dedicat temei. Aflăm acolo că CNP-ul a fost introdus în România abia în martie 1978 iar secţiunea privind judeţul „este un număr format din două cifre și este reprezentat de codul județului sau sectorului (în cazul municipiului București) în care s-a născut persoana ori în care avea domiciliul sau reședința în momentul acordării C.N.P.-ului.” Eu m-am născut în 1970; sora mea în 1960; mama – în 1941 iar Turcescu… în 1975. Cu trei ani ÎNAINTE de a se introduce în uz respectivul cod numeric. Nu, domnii ziarişti nu au avut curiozitatea să verifice acurateţea informaţiilor din care se inspirau atunci când emiteau elucubraţii! Nu au avut şi nici nu au măcar minima curiozitate de a-i cere lui Turcescu… să le prezinte documentul de identitate. Partea bună, pentru mine, e că am reuşit, într-un sfârşit, să reţin în memorie propriul CNP.

Să trecem la al doilea aspect – cel al stagiului militar nesatisfăcut de către Robert Turcescu. O coincidenţă face ca Turcescu să fi terminat Facultatea în acelaşi an ca mine – 1998. În ce mă priveşte, în tot timpul cât am urmat studiile universitare am fost nevoit ca, în fiecare an, să mă prezint la comisariatul militar cu adeverinţă de la Teologie că urmez studiile. În 1998 lucrurile s-au prezentat ceva mai delicat. A trebuit să defilez în faţa comisiei medicale (la centrul de pe lângă Piaţa Galaţi) şi să dau testele de inteligenţă şi psihologic în spaţiul de pe Şoseaua Panduri. Am scăpat anul acela de la încoprorare pentru că le-am spus că vreau să urmez o a doua facultate, altfel mă încălţau. Dar nu am intrat atunci, ci abia după un an – la Facultatea de Istorie şi apoi, timp de 5 ani de zile, am tot făcut drumuri anuale cu adeverinţele pomenite. Şi asta pentru că până prin 2004 ARMATA ERA OBLIGATORIE! Bun, eu am arătat cum am scăpat de ea. Dar ce aranjamente o fi făcut Turcescu? Despre Mircea Badea am aflat cum, din propriile-i spuse (a reuşit să-şi finalizeze studiile în 10 ani), dacă e să-i dăm crezare. Dar Turcescu? Cum o fi reuşit el să scape de respectivul stagiu în perioada 1998-2004 (aproximativ)?

Nicăieri nu aflăm că Turcescu ar fi urmat studiile altei unităţi de învăţământ. Ba dimpotrivă, îl aflăm ca amre profesor de jurnalism pentru tâmpirea altor studenţi. În mod normal Turcescu trebuia să stea 6 luni cu uniforma pe el. S-a petrecut acest lucru sau nu? În ce unitate, la ce armă? Sau or fi la fel de secrete aceste informaţii precum cele asemănătoare ale idolului său, Traian Băsescu, în a cărui biografie constatăm lipsa unui întreg an dintre finalizarea studiilor liceale şi începerea celor de la Institutul de Marină?

Şi de ce este atât de virulent Mircea Badea atunci când susţine câ Turcescu nu ar fi făcut armata?  Să avem de-a face în cazul Turcescu cu o întreagă coloană de specialişti în construirea de piste false şi de răspândaci ai intoxicării mediatice? Avem de-a face cu o operaţiune de abatere a atenţiei? Nimeni nu s-a referit la celelalte indicative (sau cum naiba s-or chema) prezente în celebrul de acum Livret militar al lui Turcescu. Oare de ce? De ce în încercarea de a se spulbera nişte informaţii false (pretinsa calitate de „acoperit”) se folosesc alte informaţii false?

Chiar ne iau de proşti?

Cristian Diaconescu: „a sosit momentul ca România să demonstreze că îi poate apăra pe românii de peste Prut”


Atenţie la aceste afirmaţii! Nu au fost scoase aşa, la întâmplare, din gura lui Cristian Diaconescu. Prin el vorbesc de fapt serviciile (părerea mea). Şi sunt o dovadă (iarăşi părerea mea) că s-a renunţat la acea Unire de carton în interiorul Uniunii Europene, adică la sfântu-aşteaptă. Vom vedea oare o accelerare adeciziilor politice în cadrul unui proiect unionist accelerat?

„Astăzi, datorită dezvoltărilor la Est şi datorită abuzurilor împotriva dreptului internaţional pe care le-a făcut Federaţia Rusă în Ucraina, Republica Moldova este ameninţată. Acum este momentul în care România trebuie să arate dacă ştie să-i apere pe românii de dincolo de Prut. Nu este simplu, dar acum se separă între oameni de stat şi politicieni de duzină”, a spus  Cristian Diaconescu, fost consilier prezidenţial, la Izvoru Mureşului, citat de Mediafax.