Registrul spaniol al nevaccinaților și chestiunile pe care le declanșează


Spania a anunțat că cei ce vor refuza vaccinarea vor fi înscriși într-un registru. Acest registru, conf9rm declarațiilor oficialilor spaniolilor, va fi pus la dispoziția UE. România este parte a UE. Și de aici întrebările!
La ce naiba are nevoie România de numele spaniolilor care refuză vaccinarea?
Care este poziția oficială a României față de acest „document” pus la dispoziție întregii UE de către Spania?
Nu cumva e vorba de o măsură comună la nivelul UE iar Spania a devoalat-o?
Deci, i s-a impus și României crearea unui asemenea registru?
Și cum rămâne atunci cu confidențialitatea datelor medicale inclusiv față de autoritățile statale?

Războiul din Ucraina: „voluntari” şi „internaţionalişti”


Prin Românica noastră se cam poartă memoria de scurtă durată. Atât de scurtă încât nu mai vrea (aproape) nimeni să-şi mai amintească de trecut. Poate şi pentru faptul că mediile zise „româneşti” se fac preş în faţa cauzelor susţinute de „corectitudinea politică” la putere prin unele cercuri „progresiste” (sic!) din Vest. De exemplu, nu de mult comentariile la un articol de pe Mediafax postate cu un ton favorabil Spaniei naţionaliste şi lui Franco au fost pur şi simplu eliminate – un banal „Arriba Espana! Arriba Franco” din partea mea. Deranja foarte, probabil, şi or fi avut tentă „fascistă” (?!).

Dar de ce am adus vorbă de Spania şi conflictul desfăşurat acolo între 1936-1939? Pentru că lucrurile par a fi ciudat de asemănătoare în unele privinţe cu ceea ce se petrece în zilele noastre în ţara de la extrema cealaltă a Europei, în Ucraina. Ne lovim, de exemplu, de acţiunea URSS – prin trupele trimise ca „voluntari” în ţara iberică –  spre a construi acolo societatea comunistă; în Ucraina vedem cât se poate de clar că Rusia, moştenitoare declarată a URSS, şi-a trimis trupele, tot sub formă de voluntari, pentru a-i sprijini pe secesioniştii din – atenţie la termeni! – „Republicile POPULARE ale Luganskului şi ale Doneţkului”, amândouă afişând simbolistică de extremă stângă. În retorica folosită se face mult caz de „pericolu faşist” ce îşi află cuibul la Kiev şi nu numai. Ca o paranteză, câţiva din cei cocoţaţi în frunte respectivelor entităţi din estul ucrainei afirmau acelaşi pericol „faşist” din partea României în vremea în care asasinau români în Transnistria.

Şi acum ajungem la un alt punct foarte asemănător: prezenţa unităţilor de adevăraţi voluntari veniţi cam din toate părţile spre a susţine o cauză ori alta. Unii, poate, pot fi încadraţi la categoria mercenari; alţii poate că sunt doar detaşaţi ca un sprijin neoficial din partea unor state. Dar grosul este constituit, totuşi, din material uman împărtăşind vederi IDEOLOGICE care îi stimulează să participe la un conflict străin patriilor lor. Practic, parcă vedem în faţă „brigăzile de internaţionalişti” care se confruntau cu diversele falange de naţionalişti la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut.

Un material realizat de BBC credem că este edificator în această privinţă:. Remarcăm că, spre diferenţă de Mediafax, instituţia britanică de presă nu are parti-pris-uri ideologice.

Ukraine war pulls in foreign fighters

Spanish volunteer Rafa Munoz Perez practising with a rifle in Donetsk, 7 August Rafa Munoz Perez, a Spaniard serving with the rebels in Donetsk, wears a Spanish Republic wristband

 French, Spanish, Swedish or Serb, the foreigners fighting for both sides in east Ukraine’s bloody conflict hail from across Europe and come with a bewildering array of agendas.

The non-mercenaries among them are motivated by causes which can stretch back to the wars in the former Yugoslavia – and even further still, to the Spanish Civil War of the 1930s.

 

Russia is the elephant in the room, dwarfing any other foreign nationality, although it is increasingly hard to disentangle Russians fighting as volunteers from regular soldiers allegedly deployed on covert missions.

 

Ukraine’s pro-Russian rebels like to talk up their foreign volunteer fighters, presenting them as latter-day International Brigades fighting „fascism”. Meanwhile there has been some debate in Kiev on the wisdom of creating a Ukrainian „Foreign Legion”.

 

Here we look at some of the foreign fighters by country of origin, in a phenomenon which, in a small way, mirrors that of young Muslims from Britain and other parts of Europe travelling to the Middle East to fight in its wars.

 

line

 

Russia

It is no secret that Russian citizens have occupied senior posts among the rebels, the most famous of them being Igor „Strelkov” Girkin, who reportedly held the rank of reserve colonel in Russia’s Federal Security Service as late as last year.

 

There is strong evidence that rank-and-file Russian fighters have entered east Ukraine to join the rebels, but whether they are volunteers making common cause with ethnic Russians in Luhansk and Donetsk, or mercenaries, is a grey area.

 

Rebel leader Alexander Zakharchenko has stated publicly that between 3.000 and 4,000 Russian „volunteers” have fought for the rebels since the start of the uprising in April.

 

„There are also many in the current Russian military that prefer to spend their leave among us, brothers who are fighting for their freedom, rather than on a beach,” he said on 28 August.

 

Chechen fighter Ruslan ArsayevChechen fighter Ruslan Arsayev

 

Evidence has mounted that regular Russian soldiers are involved, with 10 paratroopers captured inside Ukraine and indirect evidence of military casualties at home in Russia.

 

Chechens, both from Russia’s Republic of Chechnya and from the anti-Russian diaspora living in exile, are believed to be involved on both sides of the conflict, but predominantly fighting for the rebels.

 

A gunman who presented himself as a Chechen called Ruslan Arsayev told the Mashable news website in an interview he was fighting for Ukraine because he wouldn’t „bend over for Putin”.

 

line

 

At the scene: Oliver Carroll, journalist working in Ukraine

 

A number of foreign fighters serve in the Aidar volunteer battalion currently fighting in east Ukraine. Chechen Ruslan Arsayev is perhaps the most colourful example. An army veteran of six military campaigns, Ruslan came to Ukraine to fight during the Maidan revolution. He was injured twice, once seriously, when a bullet punctured his lung.

 

He comes from a well-known family of warriors. One of his brothers was security minister in Aslan Maskhadov’s rebel government. Another was convicted of hijacking a plane en route to Moscow in 2001, an action that resulted in the loss of three lives.

 

At the Aidar base near Luhansk, Ruslan explained he had come to Ukraine because of Putin. „Putin has turned my home into Stalin’s Russia, with a dozen informants on every street,” he said. He wasn’t prepared to accept Putin’s rule, and predicted an uprising in Chechnya in the „very, very near” future.

 

line

France

 

Some 20 French citizens have gone to Ukraine to fight on both sides, French public radio station France Info said in a report (in French) on 11 August.

 

Four of them, including two former soldiers, went to Donetsk to fight for the rebels. They were filmed by Russian newspaper Komsomolskaya Pravda posing with guns.

 

Their spokesman is Victor Lenta, 25, who earlier told France’s Le Monde newspaper (article in French) he had been a corporal in the Third Marine Infantry Paratroop Regiment and had served in Afghanistan, Ivory Coast and Chad. Another member of the group is Nikola Perovic, also 25 and with Serbian ancestry, who likewise reportedly fought in Afghanistan as a corporal in France’s 13th Mountain Infantry Battalion.

 

Former soldier Nikola Perovic holds up a French flag in southern Donetsk region, 11 August (photo given to journalist Pierre Sautreil)
The French group gave Le Monde journalist Pierre Sautreil a photo of Nikola Perovic holding up a French flag in the southern Donetsk region on 11 August

They told Le Monde they were the founders of an ultra-nationalist movement called Continental Unity, which has organised demonstrations in France and Serbia in support of Syrian President Bashar al-Assad and Serbian war crimes suspect Vojislav Seselj.

 

In their view, according to Le Monde, Russia is the final bulwark against liberal globalisation which they consider „responsible for the decline in national values and loss of French sovereignty”.

 

Their main role among the rebels, apparently, is to provide combat training for recruits from West European countries.

 

Gaston Besson, on the other hand, has been fighting for the Ukrainian government as a member of its Azov volunteer battalion, a unit known for its far-right associations.

 

Aged 47, he nonetheless describes himself as a „leftwing revolutionary”, according to France Info. Reported to be a former paratrooper, he is said to have fought in previous conflicts ranging from Croatia to Colombia

 

He is known for his efforts to recruit other foreigners and, according to a Eurasianet article, wrote in June: „Every day I receive dozens of requests to join us by email, especially from countries like Finland, Norway and Sweden.”

 

line

 

At the scene: Pierre Sautreuil, French journalist working in Ukraine

 

I met the French volunteers for the first time on 9 July in a bar in Budapest, Hungary. Up until then, our exchanges by phone had been brief and their answers evasive.

 

The rules for this first meeting were simple: they pose the questions. They feared I might be a French intelligence agent. „We can’t trust you yet.”

 

After a long series of questions about my background, and my opinions on the Ukrainian crisis, they asked for my passport and photographed it several times.

 

„We have nothing but enemies in intelligence,” one of them told me, handing back my passport. We said our goodbyes.

 

Next day I got a phone call: „Our friends have completed their little investigation. You’re clean. We’ll meet at 19:00.” And thus began my investigation.

 

line

 

Spain

 

For two Spanish leftists, the conflict in east Ukraine represents a chance to repay what they see as a historic favour.

 

Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk, 7 August Angel Davilla-Rivas (C) and Rafa Munoz Perez (R) in Donetsk

 

Angel Davilla-Rivas told Reuters news agency he had come with his comrade Rafa Munoz Perez to fight for the rebels in recognition of the Soviet Union’s support for the Republican side in the Spanish Civil War.

 

Mr Munoz, 27, is a former social worker from Madrid who has been a member of the youth wing of the United Left political movement since 2010, Spain’s El Pais newspaper said in an article. His friend, 22, is from Murcia and belongs to the youth wing of a branch of the Spanish Communist Party, the paper added.

 

Mr Davilla-Rivas showed off tattoos of Soviet leaders Vladimir Lenin and Joseph Stalin on his torso.

„I am the only son, and it hurts my mother and father and my family a lot that I am putting myself at risk. But… I can’t sleep in my bed knowing what’s going on here,” he told Reuters.

 

There are also reports of Spaniards fighting on the government side, according to an article in the Kyiv Post.

 

line

 

Serbia

 

Dozens of Serbs are believed to be fighting for the rebels, ostensibly drawn by an ethnic and nationalist sense of solidarity with the region’s Russian Orthodox Christians and residual hostility towards Nato, regarding the Ukrainian government as its proxy.

 

However, Belgrade-based security expert Zoran Dragisic told German broadcaster Deutsche Welle in a report that Serbian fighters were primarily fighting as mercenaries and could be found on both sides in Ukraine.

 

„It’s indoctrination that draws young people – some of them almost children – to war,” he said.

Meanwhile, there are moves within Serbia to stem the flow of fighters heading east with a law that penalises participation in a foreign war.

 

line

 

Sweden

 

Mikael Skillt inside an armoured car

 

In an interview with the BBC’s Dina Newman, a Swedish sniper with far-right views, Mikael Skillt, said he was fighting for the Ukrainian government because he believed in the „survival of white people”. Like France’s Gaston Besson, he is a member of the Azov battalion.

 

„I would be an idiot if I said I did not want to see survival of white people,” he said. „After World War Two, the victors wrote their history. They decided that it’s always a bad thing to say I am white and I am proud.”

 

At the same time, he added that he planned eventually to fight for Syrian President Bashar al-Assad because he believed Mr Assad was standing up to „international Zionism”.

 

line

 

Poland

 

Reports that Poles were fighting in Ukraine prompted the government in Warsaw to formally deny that Polish citizens were fighting as mercenaries for the Ukrainian government. It went on to warn that any Poles who go there to fight could face jail upon their return, Deutsche Welle reports.

 

Leonid Smolinski, a 49-year-old Polish citizen born in Ukraine, was killed in a rebel ambush on 12 August while serving in Ukraine’s Dnipro volunteer battalion, according to Euromaidan Press.

 

At least one Pole has also sided with the rebels. In a speech in the rebel capital Donetsk, carried by radical Polish website xportal, Bartosz Becker described himself as a representative of „Polish free people who are against Nato terrorist bases in Poland”.

 

line

 

Germany

 

Margarita Zeidler is a former nurse who moved to Ukraine in 2002 for religious reasons after converting to the Russian Orthodox Church, according to an interview with Komsomolskaya Pravda newspaper (in Russian).

 

Dismayed by events in Kiev during the Maidan uprising over the winter she moved initially to Crimea, then to Donetsk region, she said, after one of her friends was shot dead there in May. She became the rebels’ information officer in Sloviansk during its siege by government forces.

 

While she describes herself as a journalist, she told the newspaper that she always keeps an assault rifle „within reach”.

 

Speaking in Russian in a video posted on YouTube on 11 August, she said she could not „stand by and watch Ukrainian fascists kill civilians”.

 

line

 

USA

 

Despite rebel allegations to the contrary, there is little evidence of American volunteer involvement on the ground. The exception was a Ukrainian-American called Mark Gregory Paslawsky, who had taken Ukrainian citizenship.

 

Paslawsky, or Franko as he liked to be known, was killed fighting for the Ukrainian government side in the embattled town of Ilovaisk. In an interview for Vice News, the 55-year-old West Point graduate and investment banker from New York had explained he wanted ultimately to help root out corruption in Ukraine, saying „the political elite has to be destroyed here”.

 

Russian media suggest that there are US citizens fighting for the rebels too.

 

line

 

Italy

 

Francesco F, 53, enrolled in the Azov battalion to „fight a good fight against Russia”, the Italian weekly Panorama reported in an article (in Italian) in June.

 

Already doing business in Ukraine two years before the violence erupted, he said he had „found his home alongside Ukrainian nationalists” on the Maidan barricades.

 

Francesco, who also featured in a video report by Il Giornale, has a past in the far right in Italy, according to Panorama.

 

line

 

Other countries

 

Other nationalities are reportedly involved in the conflict, probably in small numbers.

 

Citizens of Georgia, Belarus, Baltic states, Finland, Norway, Canada, Croatia, Slovenia and the Czech Republic, as well as Russia, are said to be involved as volunteers on the government side.

 

Rebel leader Alexander Zakharchenko said on 17 August that his foreign volunteers also included a number of Turks and Romanians.

 

Eurovision 2012: finaliştii (partea întâi)


ŢĂRILE DIRECT CALIFICATE

 

Le-am ordonat în funcţie de preferinţele personale. Filmările au fost realizate la Baku, în cadrul celei de-a doua repetiţii.

 

SPANIA: Pastora Soler – Quédate Conmigo

Frumos cântec, o voce puternică şi pune şi pasiune. Cred că va intra în top 5.

ITALIA: Nina Zilli – L’amore è femmina (Out of Love)

Prezenţă tipic italiană dar parcă melodia de anul trecut era ceva mai bună. Intră în top 10.

FRANŢA:  Anggun – Echo (You And I)

Prea modificată la sintetizator iar videoclipul este scârbos, cu d-ăia de-s pe invers. Nu prinde primele 10 locuri, părerea mea.

MAREA BRITANIE: Engelbert Humperdinck – Love Will Set You Free

El şi cu bunicuţele rusoaice sunt motivul pentru care media de vârstă a participanţilor de la această ediţie este de 120 de ani. L-a apucat nostalgia şi a început să fredoneze un vals.

GERMANIA: Roman Lob – Standing Still

La preselecţia noastră naţională au fost vreo două piese asemeni ăsteia. Nu-mi spune nimic.

AZERBAIJAN: Sabina Babayeva – When the Music Dies

Ce se întămplă când muzica moare? Te vaiţi!

Zece motive (haioase) pentru care ROMÂNIA trebuie să câştige EUROVISION-ul


Un blog spaniol dedicat Eurovision face o analiză foarte favorabilă trupei ce ne reprezintă la ediţia din anul acesta. Vă prezint mai jos textul plin de umor, tradus cu ajutorul Google Translate şi prelucrată din greu de către mine. Postarea originală o aflaţi aici: http://www.topeurovision.com/2012/05/los-10-mandamientos-por-los-que-rumania.html

Nu fac, de obicei, excepţii în acest blog ci mă refer doar la activităţile Spaniei la Eurovision, dar există întotdeauna un început (măcar în Azerbaidjan). Postarea despre Pastora Soler şi clasificarea finală a Spaniei între cele 52 de reprezentante la Eurovision după spectacolul de la Baku va veni mai târziu. Între timp, voi prezenta, în mod excepţional şi pentru moment, o psotare despre cele 10 motive pentru care România trebuie să câştige Eurovision 2012.

 

1. Tensiunea suedeză. Primul motiv este că Loreen, cantareata din Suedia, care este favorita numărul unu de luni de zile la casele de pariuri, reprezintă o presiune. Mai mult, deoarece Loreen a devenit Ventilatoreen, este insuportabil. Încearcă să fie super-mitică în tot ceea ce face. Părul său negru, mişcările ei de Tai Chi şi de peşte aflat pe drum şi lupta ei constantă împotriva vântului ventilatorului din faţă mi-au devenit foarte plictisitoare. Stimată Loreen, acasa la dumneavoastră aţi primit o mulţime de aplauze şi s-a spus spus că dansezi foarte bine, şi, în tot ceea ce faci, eşti bine văzut. De asemenea, aveţi aer de suedeză cum am eu de heterosexual, iar engleza dumitale de discotecă nu merită să aducă victoria în dulăpiorul nordic, şi după cum nu câştigaţi nici Campionatele Mondiale si Europene, aşa nu este determinant să câştigaţi Eurovisionul. Şi câtă tensiune îţi dă cântecul ţării tale! România te poate face să ieşi din piesa Suediei liniştit ca un măgar. Totuşi, mi-au plăcut mereu cântecele şi dansurile nordice. Dar nimeni să nu se simtă lezat de a o fi criticat pe Maiestatea Sa Regina Loreen.

 

2. Pentru a împiedica latentul Imperiu Rus. Putin are intenţia de dominaţie mondială, şi doreşte să înceapă prin cucerirea Eurovision-ului. Prin urmare, România trebuie să-l oprească şi se pare că doar Elena Ionescu poate. Din 1994, de când Rusia a intrat Eurovision, au existat mai multe misiuni ale serviciilor secrete ruse pentru a obtine victoria. În ultimul deceniu au intensificat presiunile (mai ales după eşecul operaţiunii T.A.T.U.) prin forţa mondială Dima Bilan, care nu a fost mulţumit de locul al doilea din2006, ci s-a întors în 2008 pentru a câştiga, având voturile tuturor fostelor republici sovietice pentru fosta ţară-mamă, de teama represaliilor din partea lui Putin. De fapt, din cele 10 ţări care au dat puncte pentru Rusia de atunci, doar Germania şi Norvegia se află în afara zonei de influenţă a ceea ce a fost URSS, dacă se poate spune că sunt în afară. Rusia le ameninţă cu pieirea pe toate. În cele din urmă, pentru că nu poţi face nimic, doar votarea României poate preveni o nouă victorie a Rusiei cu cele şase bunicuţe care au luat teren de câteva săptămâni. Bineînţeles că nu vor vedea un euro. O rubla, pardon.

 

3. Conceptul de „uşurică”. Este strâns legată de Eurovision şi lumea televiziunii, în general. Ca să fii o „uşurică”poate să fie de bine sau de rău. Elena Ionescu ştiu prea multe despre acest concept şi âl aplică în mod consecvent. Este ca un fel de „uşurică” dar care admite că aceasta este starea ei şi o trăieşte intens. Nu are nici o problemă să se deplaseze în mod constant în mod provocator, sexy si cât mai fierbinte posibil, vorbind spaniola cu un accent care face să înebunească pe bărbaţi, fie ei spanioli sau nu. În plus, este foarte decentă, cu buzele ei rujate, cu sânii ei mereu foarte ridicaţi şi valurile sale de par foarte luminoase. Pentru a înţelege diferenţa dintre Elena şi alte pseudouşurice, aveţi posibilitatea să faceţi analogie la cantareata din Grecia, cu un nivel inferior de „uşurică”, cu al ei succes intitulat „Aphrodisiac”,  cunoscut de asemenea sub numele de „Aphrouşurica”, sau de predecesarea sa, elena Paparizou, care i-a fost profesoară lui Eleftheria. Cu toate acestea, conceptul de „Uşurică” este pentru noi ceva pozitiv şi frumos, pe care nimeni nu o vede ca o insultă. De fapt, noi credem că acest concept face o fiinţă să fie  umană, oameni mai buni şi mai puţin reprimaţi, societatea conservatoare respingându-o însă în mod constant.

 

4. Planul său de economie. În vremuri de criză ni se pare inevitabil că orice cheltuieli majore la videoclipuri să fie tăiate, cum ar fi cele ale clipului lui Anggun din Franţa, cu al cărui buget s-ar putea hrăni toţi copiii din Etiopia timp de doi ani. Cu toate acestea, Franţa a fost întotdeauna foarte şovină atunci când vine vorba de a investi bani. Atât de mult, încât toţi banii au fost investiţi în producţie, şi nimic pentru Anggun, care, nefiind franţuzoaică din naştere, nici pe ei nu i-a interesat interesaţi, considerând-o, desigur, drept o oarecare „pseudouşurică”. Fapt este că în acest an reducerile au însoţit mai multe ţări: România, Cipru, Austria şi Grecia sunt cele mai importante. Aceste delegaţii au decis să nu investească în pânză, astfel încât cântăreţii săi au purtat resturi rămase de la carnaval, promovând nudismul. Românca, în fapt, a folosit în semifinală resturile de la perdeaua casei de păpuşi din vremea când era mică. Lucru ce o onorează. Spre deosebire de deşeurile textile ale Albaniei sau Rusiei care ar trebui să fie amendate cu -12 puncte dintru început. Ca să nu mai vorbim de jacheta semidiformă a fetei din Danemarca sau de cea uleioasă a Muntenegrului. O adevărată aberaţie în această criză mondială pe care o trăieşte Europa. Pentru capacitatea sa de a economisi, chiar dacă e vorba de textile, ecoRomânía merită să câştige.

 

5. Nu e somnolentă. Ce este somnul? Ceea ce provoacă alte melodii preferate, cum ar fi Serbia, care este foarte bună, numai că te adoarme. Ţi-o pui în faţă şi te adoarme buştean în două minute. Este ca o valeriană. Sau cu hiper plicticoasa Islandă, care în fiecare an trece neobservate, dar în acest an stă, de neînţeles, foarte bine la cota de pariuri, mai ales când e vorba o copie ieftina a Evanescence, grup deja depăşit, aşa cum îşi imaginează aceştia doi. Mai mult, tipa islandez a fost cît pe ce să-i sară în ochi cuva, cu vioara, în semifinale. Sunt periculoşi! România trebuie să ne facă să scăpăm de aceştia doi din Islanda, dar mai presus de toate, să facă să nu câştige extrem de plictisitoare piesă a italiencei Nina Zilli, care ar vrea să ne facă să credem că ea a inventat muzica, prin stilul ei incoerent, prin faţa ei speriată şi prin încercarea sa de a fi un soi de Amy Winehouse italiană. Noi trebuie să prevenim ca acest tip de favorite, în special Italia, să câştige Eurovision-ul în acest an.Ar fi trebuit să câştige anul trecut pentru că fusese cel mai bun cântec, dar de ce ar trebui să câştige în acest an? Pentru a evita această somnolenţă, România trebuie să câştige.

 

6. Creşte natalitatea. Când ascultaţi la Mandinga, vrei doar să sari, ajungi să dansezi, ieşi pe stradă, te duci la un club, tragi la măsea vreo cinci pahare şi socializezi cu sexul opus sau de acelasi sex, cu rezultat condiţionat reproducerea (naturală sau prin adopţie). Prin urmare, se promovează sociabilitatea umană. Din acest motiv, va merita să câştige Eurovision: pentru a promova natalitatea şi pentru ca noi generaţii de români puternici şi frumoşi să apară, pentru a veni în Spania şi a lucra şi astfelde a contribui cu o parte din salariul lor la pensiile noastre.

 

7. Cântă în limba spaniolă. Mandinga cântă în limba spaniolă! O limbă aşa de frumoasă, pe care abia de o auzi la Eurovision, deoarece toate delegaţiile preferă să cânte în limba engleză, în scopul de a încerca să aibă un impact mai bun, aşa încât în ultimii 10 ani, doar o singură castigatoare nu a fost cântat în limba engleză. Iar în această perioadă marea britanie sau Irlanda nu a câştigat deloc. Aşa că ţine partea unui cântec prestat în spaniolă decât a unuia cântat în engleză.

 

8. Nu a castigat niciodată. Toate ţările merită să câştige odată Eurovision-ul. În acest moment acest lucru este greu de împlinit, dar sunt unii încearcă de mulţi anişi sunt dince în ce mai aproape. În cazul României s-a început în 1994 şi, mai ales în ultimii ani, s-a ţinut mereu apropape cu propuneri bune. În ultimii şapte ani a fost de două ori pe locul trei şi o dată pe patru. Poate că acest an ar putea fi anul european românesc. În Spania încercăm de ani de zile şi ne-am săturat, dar, hei, nu ştii niciodată de unde sare iepurele în Europa. În fotografie, Mihai Traistariu, care a fost locul 4 în 2006, cu un alt mare cântec mare, dar cu o coregrafie oribilă, foarte românească, şi foarte puţin inovativă. Desigur, a avut o voce puternică iar aici (în poză) prietenul nostru are părul vopsit foarte mişto. Considerat cel mai bun de la Anabel Conde, şi asta ne spune ceva.

 

9. Numele grupului. Este motivul cel mai absurd dintre toate. Mandinga seamănă cu „mandanga”. Iar „mandanga”” este un cuvânt foarte amuzant. Înseamnă „porcărele”, „prostioare”, iar „porcărelele” ne încântă. În Columbia, de exemplu, înseamnă marijuana. E un nume de grup atât de amuzant încât merită să câştige Eurovision, iar nu alţii precum Secret Garden , câştigătorii din Norvegia ori Elena Paparizou, o femeie cu numele de papagal. Aşa se ajunge la delicvenţă.

 

10. Alternativa hispanică. Acesta este motivul pentru care România ar trebui să câştige, şi e mult mai trist pentru noi. Spania nu va câştiga Eurovision în acest an, oricât ne-am chinui, şi chiar dacă Pastora Soler are cea mai buna voce şi cântă ca îngerii. Este foarte dificil ca marea masă a Europei de Est să ne voteze, şiar asta este absolut necesar pentru a câştiga. Iar axa nordică ne dă cu atât mai puţin votul pentru a câştiga. Deci, dacă nu se poate câştiga reprezentantal nostru, şi cu Andora afară, este clar că România ar trebui să fie preferată de spanioli.

 

Deci, acestea sunt cele zece motive explicate şi vă trimit mesajul ca sâmbătă să votaţi pentru România. Dumnezeu, care este român, vede toate şi te va pedepsi dacă nu veţi permite Luciei Perez, lui Soraya si Lydiei să fie reprezentantele de anul viitor ale Spaniei, la Bucuresti în 2013. Imaginaţi-vă, ar fi ca un Lunae diabolic.

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a doua, 1963 – 1973)


Bum! Deodată epoca extremelor. De la mini la maxi şi înapoi. Consumism şi maoism. Pe de-o parte „jandarmii din Saint-Tropez”, pe de alta bolovanii aruncaţi asupra capetelor jandarmilor din Paris şi Saint-Tropez. Rock dezlănţuit pe aceeaşi scenă cu cântecele pastorale folk. Unii stau cu iarba-n gură. alţii se apucă să o fumeze. Ciudată epocă.

La „Cerbul de Aur” unii dintre interpreţii vor fi prezenţi. Fie cu recitaluri, fie în calitate de concurenţi.

Personal, piesa lui Gigliola Cinquetti  şi a lui Sandie Shaw îmi plac în mod deosebit.

1963 Danemarca: Grethe şi Jørgen Ingmann – Dansevise

1964 Italia: Gigliola Cinquetti – Non Ho L’Età

1965 Luxemburg: France Gall – Poupée De Cire, Poupée De Son

1966 Austria: Udo Jürgens – Merci Chérie

1967 Marea Britanie: Sandie Shaw – Puppet on a String

 

1968 Spania: Massiel – La, la, la

1969 – În anul acela cred că cine nu a vrut nu a câştigat

        Spania: Salomé – Vivo cantando

        Marea Britanie: Lulu – Boom Bang A Bang

        Olanda: Lenny Kuhr – De troubadour

        Franţa: Frida Boccara – Un jour, un enfant

1970 Irlanda: Dana – All kinds of everything

1971 Monaco: Séverine – Un banc, un arbre, une rue

1972 Luxemburg: Vicky Leandros – Après toi

1973 Luxemburg: Anne-Marie David – Tu te reconnaîtras