Cu mai bine de o lună de zile în urmă exploda scandalul interzicerii, la ordinul domnului Stelian Tănase, preşedinte interimar al TVR, seriei de documentare „Moştenirea Clandestină”, rodul activităţii omului de televiziune care este Monica Ghiurco. Pentru că de-a lungul episoadelor am întâlnit (în dese rânduri) şi opiniile domnului Cristian Troncotă, am îndrâznit să îi adresez o scurtă întrebare la o postare de pe blogul domniei sale. Am primit răsunsul! Cu întârziere, dar l-am primit, şi îl puteţi citi mai jos. Însoţit, bine-nţeles, de înrebarea aferentă.
Domnule Troncotă,
care este poziţia dumneavoastră în faţa acuzelor aduse de domnul Stelian Tănase, preşedintele interimar al TVR, la adresa serialului “Moştenirea Clandestină”, sintetizate în cuvintele: “este o provocare securistă”?
-
Dragă Marian,
Deşi nu te cunosc, mă bucur că mi te adresezi pentru a-mi exprima opinia despre atitudinea lui Stelică Tănase faţă de documentarul realizat de Monica Ghiurco.
Din punctul meu de vedere, îl cunosc bine pe Stelică Tănase si am fost invitat la multe acţiuni sau emisiuni realizate de el. Sincer să fiu nu mă aşteptam la o asemenea reactie.Îl ştiam ca pe un om tolerant şi cu multă încredere în democraţie, în libertatea de exprimare şi de gândire. Adică tot ceea ce lipsea în vechiul regim intelectualilor români. A te comporta după aproape un sfert de veac de la căderea comunismului precum vechii activişti de partid, pe care Europa liberă îi numea, pe bună dreptate culturnici este un act mai greu de înţeles şi de calificat. Sper să fie doar un accident. Dacă se va mai repeta, astfel de reacţii îl vor descalifica în faţa opiniei publice, evident nu numai pe el ci pe oricine altcineva care ar mai încerca să facă astfel de gesturi. Oamenii mai şi greşesc. Iată de ce consider că nu asta e marea problemă, ci faptul că gestul lui Stelică Tănase, în postura de director interimar al postului national de televiziune a fost aplaudat de unii, la fel de intelectuali. Asta este problema care ar trebui să ne doară cu adevărat. Aşa se naşte extremismul, din violenţele de limbaj şi reacţiile necugetate. Mă ia cu frisoane când mă gândesc că totuşi, indifferent de ce s-ar spune despre noi românii, rămânem un popor tolerant. Au mai fost şi sincope de-a lungul istoriei noastre, chiar mai recente, pe care sper că le-am depăşit.
