Un mincinos şi un ipocrit: Cătălin Tolontan


Nu ştiu de ce dar eu cred, domnule Tolontan, că sunteţi un mincinos şi UN IPOCRIT! Şi o să argumentez de ce.

 

Sunteţi un mincinos pentru că faceţi parte din cei care ani de zile au vehiculat nişte cifre mincinoase, aruncând blam – prin propagarea acestor cifre – asupra unei instituţii NAŢIONALE româneşti pe care nu aveaţi de ce să o învinuiţi. Mai ţineţi minte lozincile acelea cu ‘enşpe mii de biserici şi DOAR 425 de spitale. uite că vă daţi de gol că aţi minţit. Sunt DOAR 289. Unde sunt restul până la 425? Păi… le-a desfiinţat Băsescu. ŞI NIMENI DIN RÂNDUL SECULARO-ATEILOR NU A ZIS NICI PÂS! Pentru că cifrele mincinoase au fost promovate încă din 2010, iar dezastrul închiderii atâtor unităţi spitaliceşti s-a produs în 2011.

 

Apoi, sunteţi şi un ipocrit, domnule Tolontan, pentru că EU vă acuz (şi) pe dumneavoastră de participare la crima în massă dusă de guvernele lui Băsescu după dezastrul de la Fukuşima. Pentru că atunci aţi închis ochii la o carenţă oribilă legată de măsurile de alertare şi protejare a populaţiei în faţa iradierii cauzate de substanţele emise de centrala japoneză. În fapt, în acele zile (şi mult după aceea) NU AU FOST LUATE NICI UN FEL DE MĂSURI. Mai mult, în farmacii au lipsit cu desăvârşire pastilele cu iod – tabletele alea nenorocite pe care regimul Ceauşescu a avut bunul simţ să le administreze românilor. Aşa că v-aţi făcut complice. prin omisiune.

O tolo-replică pentru un tolo-mac


Pe blogul său, domnului Tolontan i-au dat deodată lacrimile în faţa nenorocirii aduse românilor prin jaful practicat de Videanu Oprescu şi, mai ales, de BECALI. I-am trântit o replică pe care o redau cu copy-paste mai jos:

 

Acest Tolontan nu suflă o vorbuliţă despre componenţa politică majoritară a Consiliului Municipal al Bucureştilor în perioada lui Videanu (2005-2008 – v-o spun io: PD-L) şi în primul mandat Oprescu (2008-2012 – v-o spun tot io: acelaşi PD-L). Şi ce altă furăciune s-a mai realizat în anii aceia? Păi podu’ minune. Şi cum Becali se plimbă cu maşinuţa în fiecare zi peste drum de Cotroceni. îmi pare evident (conform „logicii” tolontaniene) că Becali e de vină. De s-ar fi pus taxă special pentru Becali… eee!… sporeau finanţele bucureştenilor şi amortizarea construcţiei de la gara Basarab se făcea mai repede. În vreo 500 de ani. C-aşa-i cu strofocaţii ăştia băsişti: clienţii sunt mereu de vină. Nu puteau ei să stea cuminţi acasă, să se ocupe de oi – dar fără să deranjeze concurenţa oierilor nemţi, că deh, suntem ieuropieni şi ne gândim la viaţa jalnică a şomerilor nemţi. Deci ce i-a trebuit lui Becali să stârnească zavera asta cu Steaua? Şi să se mai chinuie atât să aducă public la stadion? Nu era mai bine să urmeze exemplul oferit de acest far radios al fotbalului românesc, echipa DI-NA-MO. Când îi aud numele toţi miliţienii ziariştii din presă se ridică în picioare şi le dau lacrimile de emoţie. Lor şi celorlalţi 327 de spectatori veniţi pe la câte un blat meci din Campionat pe Arena Naţională. Închiriată la ce preţ? Pro bono! Că faţă de echipele suferinde trebuie să te comporţi cu gingăşie.
PS: nu am nimic cu echipa, sportivii şi suporterii lui Dinamo. Am însă cu „dinamovismul” de tip secu-băsist al unor jurnalişti.