Deontologu’ şi arborele lui securisto-genealogic


Jivina asta de Tolo s-a simţit imediat atinsă la familion. Spune deontologul Tolo: „Radu Moraru anunță că va dezvălui cum un jurnalist ”considerat cool și deontolog” are drept tată un fost general de Securitate și, prin urmare, este ”măciuca Sistemului”. De cînd cu ancheta Colectiv și cu filajul de ieri, am așa o presimțire. Poate că Radu Moraru nu se referă la mine, și atunci îmi cer scuze, dar dacă se referă, iacă răspunsul, pe care l-am mai dat, de altfel, în interviuri de-a lungul timpului.
Nu mă consider cool și deontolog. Totuși, deși pe mama mea o cheamă Maria, am un tată biologic.
 
Mă deontoloage, da’ manipulările cu iz securistic prin care acuzai Biserica, alea cum se numesc? „Cea mai bună lecţie de manipulare am primit-o la o emisiune televizată, unde am fost invitat în calitate de martor direct al evenimentelor şi lăsat să vorbesc foarte puţin. Printre alţii, în studio se afla Cătălin Tolontan. Cătălin Tolontan ştie foarte bine cum se poate „îmbrăca” o ştire astfel încât să pară că spune adevărul, dar să inducă o percepţie gata făcută. Şi exact de această ştiinţă s-a folosit, atunci când a spus că „Biserica a făcut declaraţii inacceptabile”. Când i-am atras atenţia că nu e vorba despre Biserică, ci despre anumiţi preoţi, a reformulat: „Biserica, prin anumiţi reprezentanţi ai ei…” Dar la fel de bine se putea spune că, prin alţi reprezentanţi, a făcut mult bine. Numai că sămânţa era deja sădită.” (Sursa http://paulslayer.blogspot.ro/2015/11/incendiul-din-colectiv-o-marturie-si-o.html)

O tolo-replică pentru un tolo-mac


Pe blogul său, domnului Tolontan i-au dat deodată lacrimile în faţa nenorocirii aduse românilor prin jaful practicat de Videanu Oprescu şi, mai ales, de BECALI. I-am trântit o replică pe care o redau cu copy-paste mai jos:

 

Acest Tolontan nu suflă o vorbuliţă despre componenţa politică majoritară a Consiliului Municipal al Bucureştilor în perioada lui Videanu (2005-2008 – v-o spun io: PD-L) şi în primul mandat Oprescu (2008-2012 – v-o spun tot io: acelaşi PD-L). Şi ce altă furăciune s-a mai realizat în anii aceia? Păi podu’ minune. Şi cum Becali se plimbă cu maşinuţa în fiecare zi peste drum de Cotroceni. îmi pare evident (conform „logicii” tolontaniene) că Becali e de vină. De s-ar fi pus taxă special pentru Becali… eee!… sporeau finanţele bucureştenilor şi amortizarea construcţiei de la gara Basarab se făcea mai repede. În vreo 500 de ani. C-aşa-i cu strofocaţii ăştia băsişti: clienţii sunt mereu de vină. Nu puteau ei să stea cuminţi acasă, să se ocupe de oi – dar fără să deranjeze concurenţa oierilor nemţi, că deh, suntem ieuropieni şi ne gândim la viaţa jalnică a şomerilor nemţi. Deci ce i-a trebuit lui Becali să stârnească zavera asta cu Steaua? Şi să se mai chinuie atât să aducă public la stadion? Nu era mai bine să urmeze exemplul oferit de acest far radios al fotbalului românesc, echipa DI-NA-MO. Când îi aud numele toţi miliţienii ziariştii din presă se ridică în picioare şi le dau lacrimile de emoţie. Lor şi celorlalţi 327 de spectatori veniţi pe la câte un blat meci din Campionat pe Arena Naţională. Închiriată la ce preţ? Pro bono! Că faţă de echipele suferinde trebuie să te comporţi cu gingăşie.
PS: nu am nimic cu echipa, sportivii şi suporterii lui Dinamo. Am însă cu „dinamovismul” de tip secu-băsist al unor jurnalişti.