Despre vaccin


Ce conține vaccinul? O mare doză deipocrizie la care, prin injecții masive financiare provenind din surse guvernamentale, se adaugă o porție zdravănă de prostituție intelectuală.
Și ce șanse dă vaccinul? A introducerii treptate a controlului total, a sporirii rolului Leviatanului statal, la introducerea supravegherii populației prin creditul social, și el tot de proveniență chinezească. Deocamdată, sub forma „certificatului verde”.

Registrul spaniol al nevaccinaților și chestiunile pe care le declanșează


Spania a anunțat că cei ce vor refuza vaccinarea vor fi înscriși într-un registru. Acest registru, conf9rm declarațiilor oficialilor spaniolilor, va fi pus la dispoziția UE. România este parte a UE. Și de aici întrebările!
La ce naiba are nevoie România de numele spaniolilor care refuză vaccinarea?
Care este poziția oficială a României față de acest „document” pus la dispoziție întregii UE de către Spania?
Nu cumva e vorba de o măsură comună la nivelul UE iar Spania a devoalat-o?
Deci, i s-a impus și României crearea unui asemenea registru?
Și cum rămâne atunci cu confidențialitatea datelor medicale inclusiv față de autoritățile statale?

Propuneri pentru lista cu „fascişti”: astăzi, Lucreţiu Pătrăşcanu


Cum domnul (fost tovarăş) Alexandru Florian – Feinstein duce o luptă atât de „nobilă” în încercarea sa de a curăţa România de „duhoarea” fascistă, şi cum domnia sa (fost „tovărăşia sa”) este destul de singur iar Institutul „Elie Wiesel” în afara banilor (foarte mulţi, mai ales dolarii) are resurse umane destul de puţine, ne-am decis ca şi noi, cu modestele noastre puteri, să nu precupeţim nici un efort pentru a-l sprijini în lupta dârză şi „nobilă” la care s-a înhămat. Vom încerca, pe cât se poate, să contribuim la sporirea numelor care trebuie alungate din cultura română, care pângăresc acest popor muncitor şi, în special, proletar. Să stârpim fiara fascistă, tovarăşi, ca să nu mai scoată capul niciodată. Pentru că duşmanu’ nu doarme, după cum nici vigilenţii anti-fascişti nu dorm!

Aşa că începem demersul nostru prin propunerea unui nume – o bestie fascistă, după cum o dovedeşte însăşi sentinţa de condamnare. Bănuim că şi Radu Florian, tatăl lui Alexandru, a avut, în tinereţea sa, aceeaşi reacţie vehementă faţă de aceşti şerpi veninoşi, vipere antimuncitoreşti de felul lui…

LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU,

după cum ne arată însuşi documentul publicat în Historia, de unde îl reproducem şi noi mai jos.

PS: propunem ca pe listă să fie incluse şi SUA ca guvern dovedit a fi în cârdăşie fascistă cu această bestie cu chip de om.

Comunicatul oficial al Tribunalului Suprem al R.P.R. — 18 aprilie 1954: De la Tribunalul Suprem al R.P.R.
Comunicat
Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, președinte, colonel Demeter Alexandru și colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu și maior Ion Pahonțu, a judecat procesul grupului de spioni și complotiști în frunte cu L. Pătrășcanu […]
Cercetările au dovedit că încă din 1940 Pătrășcanu a întreținut legătura cu directorul general al Siguranței legionare, Al. Ghica. El a devenit unul din cei mai mârșavi agenți ai Siguranței și ulterior unul din principalii agenți ai serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste.
În timpul războiului criminal antisovietic, acești provocatori și spioni au dat pe mâna Siguranței un mare număr de luptători patrioți antifasciști, dintre care mulți au fost executați de autoritățile fasciste.
În anul 1943, L. Pătrășcanu și-a aranjat cu ajutorul subsecretarului de stat la Interne în guvernul fascist, generalul Piki Vasiliu, o internare de câteva luni în lagărul de la Tg. Jiu pentru a-și acoperi astfel legăturile cu Siguranța fascistă și pentru a desfășura acolo acțiuni provocatoare împotriva internaților antifasciști.
Acționând ca dușman al poporului român, L. Pătrășcanu s-a întâlnit, în iulie 1944, cu Ion Antonescu și a căutat prin felurite mijloace să întârzie răsturnarea clicii fasciste de către forțele patriotice.
După eliberarea țării noastre de către forțele armate ale Uniunii Sovietice, când forțele patriotice au reușit să doboare dictatura fascistă și să aresteze căpeteniile antonesciene, L. Pătrășcanu primește din partea serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste directiva de a păstra cu orice preț funcția înaltă în care se
strecurase, în vederea intensificării activității criminale împotriva statului și poporului român. El are în acest scop o serie de întrevederi secrete cu agenți ai serviciilor de spionaj ale S.U.A.
Folosind situația sa în guvern, Pătrășcanu organizează un grup complotist antistatal, având agenți atât în aparatul exterior al ministerului de Externe, cât și în Ministerul Justiției, Institutul de statistică și în alte instituții de stat.
În preajma lui 24 februarie 1945, Pătrășcanu transmite lui Rădescu, prin spionul american L. Madison, asentimentul său pentru organizarea unei lovituri militaro-fasciste. […]
Tribunalul a stabilit, de asemenea, o serie de fapte care arata totala descompunere morală a lui Pătrășcanu și a complicilor săi.
În cursul dezbaterilor procesului, a fost dovedită pe deplin vinovăția acuzațiilor prin documente originale descoperite de organele de cercetări, prin corespondența personală a acuzaților, precum și prin depozițiile unui număr de 89 martori.
În fața probelor incontestabile, acuzații au confirmat în instanță declarațiile făcute la cercetări, recunoscându-și vina pentru crimele săvârșite.
Tribunalul Suprem al R.P.R. a stabilit că acuzatul L. Pătrășcanu se face vinovat de trădare de patrie, de acțiunea de paralizare a luptei forțelor patriotice împotriva fascismului, de organizarea unui grup complotist contrarevoluționar și antistatal, în scopul acaparării puterii și restabilirii regimului burghezo-moșieresc și a dominației imperialiste asupra României. […]
Tribunalul Suprem al R.P.R. hotărâște:
Condamnă pe L. Pătrășcanu și R. Koffler la pedeapsa cu moartea; […]
Sentința este definitivă.
Sentința Tribunalului Suprem de condamnare la moarte a lui L. Pătrășcanu și R. Koffler a fost executată.
(„Scânteia“, nr. 2950, din 18 aprilie 1954, p. 3)
Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, București, Editura Corint, 2001, p. 373-374

Coabitaci din toate ţările, uniţi-vă!


Coabitacul nu este, cum am crede, un specimen politic autohton. În realitate el ne-a fost băgat pe gât (ca să nu spun mai rău: în fund) de către EUROcoabitac. Indivizi şi individe precum Barroso, Reding, Merkel sau, mai nou, Bonino sunt expresia vie a felului în care se manifestă şi se exprimă coabitacul european. În anul ce a trecut, 2012, ne-am lovit şi în România de modul de a acţiona al eurocoabitacului, prin impunerea totală şi brutală a deciziilor de la Bruxelles atunci când decizia poporului la referendumul din 29 Iulie a fost clară.

 

Ei, dar acest an 2012 la care am făcut referire devine chiar puţin mai straniu, un an în care – prin anumite acţiuni publicitare – stăpânii de la UERSS şi-au dezvăluit într-un mod care ar putea fi psihanalizabil (dacă s-ar vrea) intenţiile lor totalitare. Şi asta pentru că mediul politic natural al eurocoabitacului este cel marxist-leninist.maoist. Şi oricât s-ar strădui să se prezinte demagogic drept altceva (îndeosebi spre lozinca de mare apărător al drepturilor omului şi defensor al democraţiei şi LEGII – neapărat LEGII – tinde), el tot la vechile izvoare din care a sorbit tinde să ajungă.

 

Astfel, în acelaşi an 2012 instituţiile UE au lansat o campanie de susţinere în rândul masselor a ideii de lărgire europeană. Ceea ce a rezultat a fost un clip ce a declanşat imediat valuri de acuze de rasism şi imperialism. Iar cei ce au reacţionat chiar au dreptate! Pentru că vedem o fătucă de rasă albă care îşi crează clone absolut identice pentru a-i ţine în frâu, adică sub ameninţarea armei, pe trei periculoşi BĂRBAŢI (semn că se vrea a fi în acelaşi timp şi cu un mesaj violent feminist). Cei trei bărbaţi – un arab, un asiat şi un negru – au fost descifraţi ca simbolizând spaţiul african, musulman şi extrem-oriental pe care EUROpa le va ţine sub control. Dar o Europă a clonelor, cu o gândire şablonardă, pesemne pe placul lui Soros şi în spiritul corectitudinii politice pe placul eurobirocraţiei.

 

 

După stârnirea scandalului clipul a fost rapid înlocuit pentru ca, la câteva luni mai apoi, o altă producţie „europublicitară” să prilejuiască replici contestatare aprige. Un afiş produs conceput sub marca Europe4All, care prezenta sub formă grafică o STEA compusă din simboluri religioase diverse, avea în componenţă şi bine-cunoscuta siglă a bolşevismului (secera şi ciocanul), ca un soi de „religie politică” pesemne. Ba chiar se afla sus de tot situată, un soi de vârf al „toleranţei” promovate de către „steaua pe care o putem cu toţii împărtăşi”, după cum suna sloganul ce însoţea desenul. Prin urmare revenim la acelaşi vis bolşevic ce-i bântuie pe comanditarii europeni, în czul al doilea însoţit şi de un sincretism religios subliminal.

 

Pentru aceste campanii s-au plătit bani. nici o firmă de publicitate nu lucrează în astfel de cazuri fără să i se vireze oarecari sume în cont. Prin urmare şi eurocoabitacii din subordinea lui Barroso au plătit cuiva. Dar cât? Cei care s-au străduit să afle NU au reuşit să obţină un răspuns clar şi transparent de la oficialităţile europene. Transparente sunt idealurile care-i amână pe aceşti eurocraţi: măreţul simbol al fostei Uniuni Sovietice prin care se domina lumea.

 

 

 

 

 

 

Surveiller, Intercepter, Egalite!


Şi Franţa are un sistem de interceptări ilegale, aflat în custodia DGSE (Direcţia Generală pentru Securitate Externă), prin care toate convorbirile sunt supravegheate, informează „Le Monde” într-o ştire preluată via Presseurope şi BBC. Politicienii din Franţa – ăia de li se umflă tărtiţa când vorbesc de „Republique” şi „secularisme”, ăia de s-au zburlit cu totul când au aflat că bulangii din Franţa nu sunt „dans l’egalite” cu majoritatea normală, aşa că dă-i repede cu o lege pentru aprobarea mariajelor între pârţari – deci acei politicieni erau la curent cu procedurile ilegale.

 

Şi pentru că pe tanti Franţa o doare atât de mult soarta celor oropsiţi, mai deunăzi, marţi mai precis, avionul oficial în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei, a trebuit să aştepte 10 ore în Elveţia pentru că guvernele din Franţa, Italia, Spania şi Portugalia nu i-au acordat drept de survol. Motivul? „Dom’le Morales, păi noi avem bănuiala că avionul lui matale îl transportă pe Snowden de la Moscova. Aşa că facem ceva pe ea de imunitate diplomatică”.

 

Vorba lui Pristanda: „Curat anticonstituţional da’ interceptaţi-l!”

Noua mari companii multinaţionale implicate în supravegherea cetăţenilor


Conform Washington Post (citat prin intermediul BBC) serviciile de spionaj anglo-americane folosesc în supravegherea populaţie datele furnizate de nouă mari companii. Este vorba de Microsoft, Yahoo, Google, Facebook, PalTalk, AOL, Skype, YouTube, Apple.

Adică aveşi pe calculator sistemul de operare Windows? Hop, la tăticu’ vostru cu tot ceea ce conţine hardul respectiv. Folosiţi programele din cadrul Office (Word-ul, Excel etc.), tăticuţu vostru ştie imediat ce conţinut au documentele.

Acelaşi lucru se petrece şi în cazul în care aveţi produse Apple (Mac-uri, tablete, playere).

Folosiţi mesageria instant şi poşta electronică de la Yahoo? Să fiţi siguri că e-pistolele sunt transmise şi băieţilor cu ocii albaştri. La fel şi dacă folosiţi softurile de VoIP precum Skype, AOL, PalTalk (de aceasta din urmă aud pentru prima dată), conversaţiile sunt ascultate şi vizionate  şi de terţe perechi de ochi şi de urechi.

Google furnizează şi el datele confineţiale, s-ar zice, de poştă electronică dar vine şi cu rezulatetele căutărilor pe care e face fiecare persoană pe motorul de căutare.

Despre Facebook ce poţi să mai spui! Acolo se ştia de mult!

YouTube dă imediat informaţii cu privire la clipurile încărcate şi la profilul celor ce se folosesc de platformă.

Big Brother ajuns realitate! Şi este doar vârful aisbergului! Drepturile omului nu mai contează, o hârtie de şters windosul..