Ouă de Paşti – varianta eco


Pentru început trebuie să faceţi rost de COAJĂ DE CEAPĂ, de ceapă roşie (cam un sfert) şi galbenă. Vă duceţi la cel mai apropiat supermarket şi vă puneţi pe umplut o pungă din aceea de plastic în care se cântăresc fructele şi legumele. Cel mai adesea nici nu vă costă nimic pentru că angajaţii chiar sunt doritori să scape de nişte gunoaie în plus. Aceste coji le puneţi cu o seară înainte într-un ceaun (sau oală, sau cratiţă sau ce aveţi) cu apă şi trageţi un clocot apoi lăsaţi-le de-o parte până a două zi.

 

Iată că a sosit ziua următoare şi este necesar să culegeţi nişte FRUNZULIŢE. Este plin de ele, pe toţi pomii şi pe toate gardurile, însă preferabil este să culegeţi frunzuliţe micuţe, cu modele ale nervurilor cât mai variate.

 

Reveniţi acasă, căutaţi prin resturile ciorapilor de damă uzaţi. O să vă folosească pentru că pe fâşiile acestea veţi pune frunzuliţele culese, apoi puneţi deasupra ouăle (evident că le-aţi cumpărat) şi veţi strânge bine apoi veţi lega.

 

După ce aţi pregătit ouăle le puneţi în ceaunul pregătit cu o seară înainte cu cojile în aşa fel încât să fie bine acoperite de foile de ceapă. Mai adăugaţi apă rece. Nu-i nimic dacă sunt mai multe ouă decât încap. Puneţi doar prima tranşă acum. Adăugaţi 2 linguri de sare şi 200 ml de oţet.

 

Puneţi ceaunul la foc mic. Când vedeţi că începe să fiarbă, din acel moment le mai lăsaţi încă 9-10 minute, chiar 15, până ce vă convingeţi că vopseaua este bine fixată.

 

Scoateţi ouăle, le stropiţi cu apă, vărsaţi apa din castronul în care le-aţi pus şi repede vă puneţi pe curăţat pentru ca frunzuliţele să nu aibe timp să se usuce.

 

Ultima operaţiune este ungerea cu grăsime ca mijloc de conservare mai bună. În plus dă şi un efect estetic, de luciu. Dacă mai sunt ouă de înroşit, le vine rândul acum. Doar le puneţi în ceaun având grijă să fie bine acoperite şi le lăsaţi să fiarbă.

 

Succes!

 

Petarde şi politică


Mai acum vreo câţiva ani actualul preşedinte al ţării, vrând să-şi ţină „discursul” de Anul nou fix în Piaţa Universităţii şi fix la trecerea dintre ani, fusese vizibil deranjat de faptul că participanţii la DISTRACŢIA din stradă îndrăzneau să-i perturbe fluxul verbal prin avalanşa de petarde şi artificii. Că este sau nu este sănătos obiceiul – asta e altă poveste. Un cuvânt către naţiune – mobilizator în esenţă, cum ar trebui să-i fie rostul – nu îşi are rostul de a fi rostit oriunde şi în orice condiţii. Dar preşedintele despre care vorbim în loc să găsească un loc potrivit pentru asemenea gest oficial, a încercat să schimbe realitatea conform dorinţelor sale personale, a încercat să schimbe un obicei public pentru satisfacerea unui moft ivit din propriul ego exacerbat. Prin urmare în următorii ani, pe măsură ce se apropia vremea revelionului, începea o furibundă campanie antipetarde – cu pretextele de rigoare -, se continua cu ample măsuri contravenţionale şi penale ce se căuta a fi finalizate prin domolirea elanului ce împingea mulţimile spre satisfacerea unor nevoi pirotehnice. rezultatul a fost doar o slăbire a fenomenului, nu o desfinţare, iar orgoliul preşedintelui o fi fost satisfăcut într-o oarecare măsură. Ca o paranteză, îmi amintesc o fază de acum vreo doi ani în care, îmbătat de propriile-i vorbe, preşedintele nu s-a mai putut opri decât doar în faţa corului public ce începuse numărătoarea inversă. S-a adăugat şi dânsul într-un fel original: NOUĂ! CINCI! PATRU! etc. LOL!

Anul acesta însă… Surpriză! Campania anti-petarde – canci! Avertismentele Poliţiei din anii precedenţi – lipsă! Se vindeau articolele bubuitoare sub ochii poliţiştilor, fără jenă, chiar cu sfidare. Se vindeau articolele pirotehnice chiar în supermarketuri, de unde mi-am cumpărat chiar şi eu unele materiale de acest fel. Bănuiam de ce. Bănuiam că nu va mai ţine nici un discurs în vreo piaţă publică. Bănuiam că va evita băile de mulţime.

Iar bănuiala s-a adeverit!

Dar s-a adeverit şi minciuna care sălăşluieşte în persoana acestui personaj. Felul maladiv de a se comporta. Găsirea de alibiuri şi pretexte pentru orice. Otrava pe care încearcă să o arunce asupra altora. Minciuna cu care-şi începe anul. Iar sub imperiul acestei minciuni îşi va trăi tot cuprinsul anului ce a început.