Cazul Turcescu: răspândaci şi intoxicări


Nu a fost chestie mai hilară – în tot acest „caz Turcescu – precum s-au prezentat lucrurile în legătură cu tot felul de dezvăluiri asigurate de „specialiştii netului”, care mai de care „profesionist” făcute. Şi înghiţite – la fel de „profesionist” – de alţi măreţi „specilişti”, de astă dată ai presei. Nume celebre ale „presei” au căzut în plasă luând de bune aceste mari descoperiri asigurate de „specialiştii” lui peşte, fără ca măcar să aibe minima grijă de A VERIFICA sursele şi de A CERCETA CRITIC aceste măreţe dezvăluiri. Ba chiar, pentru ca totul să se transforme într-un bâlci de doi bani, argumentaţii bazate pe zisele „dovezi” au fost îmbrăţişate, în funcţie de interese, când de adulatorii lui Turcescu, când de pretinşii adversari ai lui.

Două chestiuni am în vedere când fac aceste afirmaţii: pretinsul Cod Numeric Personal „fals” şi pretinsul stagiu militar neefectuat. Puteam să scriu mai de mult cele ce vă înfăţişez mai jos dar am avut curiozitatea să observ care persoane dintre măreţii analişti se vor arunca în continuare cu capul înainte fără să încerce să cerceteze mai amănunţit cum stau lucrurile. Dar nu! Zgomotul a continuat să propage aceleaşi diversiuni: că CNP-ul ar fi un fals şi că Turcescu nu ar fi făcut armata. De aici concluzia indusă că documentele ar fi false.

Să ne reamintim, pentru început, câteva lucruri. În după-amiaza duminicii de 21 Septembrie a apărut, pe site-ul lui Robert Turcescu, un material în care acesta se desconspira ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret din România. Postarea cu pricina era însoţită de câteva documente scanate şi înfăţişate cititorilor. Imediat avocaţii din oficiu ai respectivului angajat de la B1TV au sărit ca arşi şi, crezând ei că au de-a face cu rodul activităţii vreunui hacker, au căutat indicii care să dea de gol „minciuna”. Ba că documentele sunt făcute cu Photoshop-ul; ba – mai interesant – că falsificatorul ar fi utilizat un CNP la mişto. „Bei, nu vezi că cifrele care indică locul naşterii sunt falce. Turcescu e născut, bei, în Argeş iar CNP-ul arată oraşul Bucureşti. E un fals, bei, că ştim noi care suntem dăştepţi, bei”. Cam aşa sunau textele martorilor lui Turcescu.

 

Peste câteva ore, spre seară, Turcescu însuşi a recunoaşte că documentele sunt cât se poate de autentice, că materialul îi aparţine şi, deci, nu fusese nici un pirat care să-i fi violat spaţiul virtual. Dar şi că acele scanări ar fi dovezi sigure că numitul Turcescu, cel cuprins de remuşcări, ar fi fost agent acoperit în lumea presei. Prin urmare, partizanii de până mai adineauri îşi vedeau argumetaţiile spulberate! Numai că, stupoare! Aceeaşi argumentaţie este reluată de cei care să combată imaginea unui „Turcescu, spionu’ lu’ peşte”. Tot cu CNP-ul fals, tot cu cele două cifre care – nu-i aşa? – indică alt teritoriu decât Argeşul (adică Bucureştii). Şi, în plus, mai îl vedem şi pe combativul adversar Mircea Badea cum ÎI IA APĂRAREA lui Robert Turcescu (da! îi ia apărarea,, ştiu ce tastez) tunând şi fulgerând că Turcescu nu a făcut niciodată armata, precum nici el, Mircică, nu a făcut-o.

Şi acum, după ce am revăzut tabloul, să trecem la scormonirea „dovezilor”. Nu atât fluturaşii de salarizare sunt interesanţi aici, cât „Livrettul militar” prezentat ca atare pe site-ul lui Turcescu. Iată-l mai jos, unde aflaţi evidenţiat şi câmpul ce indică zona geografică:

 

CNP Turcescu

 

Se observă clar acel 40 – indicaţie pentru Bucureşti – în locul căruia ar fi trebuit să fie, conform „specialiştilor entuziaşti”, 03 (indicativul pentru Argeş. Numai că eu am făcut altceva. Un lucru ce ar fi trebuit să-l fi făcut toate loazele din presă înainte de a difuza dezinformări: mi-am luat la puricat propria Carte de identitate. Şi… ce să vezi! Mare surpriză! Eu, care sunt născut în Roman, judeţul Neamţ, în loc să găsesc în respectiva poziţie indicativul 27, aflu un… 45 – adică Bucureşti, sector 5. Aoleo! Oi fi şi eu un agent atât de bine acoperit încât nici eu însumi nu mi-am dat seama de acest lucru? Ia să verific CNP-urile mamei şi surorii mele, ambele născute în acelaşi judeţ Neamţ. 40!!! Acelaşi Bucureşti prezent şi în livretul lui dom’ locotenent-colonel Turcescu. De fapt, nu avem în faţă nici o surpriză şi nci un fals ci o situaţie foarte simplă, dacă măreţii jurnaşlişti şi-ar fi făcut treaba.

Soluţia o dă site-ul Wikipedia, la articolul dedicat temei. Aflăm acolo că CNP-ul a fost introdus în România abia în martie 1978 iar secţiunea privind judeţul „este un număr format din două cifre și este reprezentat de codul județului sau sectorului (în cazul municipiului București) în care s-a născut persoana ori în care avea domiciliul sau reședința în momentul acordării C.N.P.-ului.” Eu m-am născut în 1970; sora mea în 1960; mama – în 1941 iar Turcescu… în 1975. Cu trei ani ÎNAINTE de a se introduce în uz respectivul cod numeric. Nu, domnii ziarişti nu au avut curiozitatea să verifice acurateţea informaţiilor din care se inspirau atunci când emiteau elucubraţii! Nu au avut şi nici nu au măcar minima curiozitate de a-i cere lui Turcescu… să le prezinte documentul de identitate. Partea bună, pentru mine, e că am reuşit, într-un sfârşit, să reţin în memorie propriul CNP.

Să trecem la al doilea aspect – cel al stagiului militar nesatisfăcut de către Robert Turcescu. O coincidenţă face ca Turcescu să fi terminat Facultatea în acelaşi an ca mine – 1998. În ce mă priveşte, în tot timpul cât am urmat studiile universitare am fost nevoit ca, în fiecare an, să mă prezint la comisariatul militar cu adeverinţă de la Teologie că urmez studiile. În 1998 lucrurile s-au prezentat ceva mai delicat. A trebuit să defilez în faţa comisiei medicale (la centrul de pe lângă Piaţa Galaţi) şi să dau testele de inteligenţă şi psihologic în spaţiul de pe Şoseaua Panduri. Am scăpat anul acela de la încoprorare pentru că le-am spus că vreau să urmez o a doua facultate, altfel mă încălţau. Dar nu am intrat atunci, ci abia după un an – la Facultatea de Istorie şi apoi, timp de 5 ani de zile, am tot făcut drumuri anuale cu adeverinţele pomenite. Şi asta pentru că până prin 2004 ARMATA ERA OBLIGATORIE! Bun, eu am arătat cum am scăpat de ea. Dar ce aranjamente o fi făcut Turcescu? Despre Mircea Badea am aflat cum, din propriile-i spuse (a reuşit să-şi finalizeze studiile în 10 ani), dacă e să-i dăm crezare. Dar Turcescu? Cum o fi reuşit el să scape de respectivul stagiu în perioada 1998-2004 (aproximativ)?

Nicăieri nu aflăm că Turcescu ar fi urmat studiile altei unităţi de învăţământ. Ba dimpotrivă, îl aflăm ca amre profesor de jurnalism pentru tâmpirea altor studenţi. În mod normal Turcescu trebuia să stea 6 luni cu uniforma pe el. S-a petrecut acest lucru sau nu? În ce unitate, la ce armă? Sau or fi la fel de secrete aceste informaţii precum cele asemănătoare ale idolului său, Traian Băsescu, în a cărui biografie constatăm lipsa unui întreg an dintre finalizarea studiilor liceale şi începerea celor de la Institutul de Marină?

Şi de ce este atât de virulent Mircea Badea atunci când susţine câ Turcescu nu ar fi făcut armata?  Să avem de-a face în cazul Turcescu cu o întreagă coloană de specialişti în construirea de piste false şi de răspândaci ai intoxicării mediatice? Avem de-a face cu o operaţiune de abatere a atenţiei? Nimeni nu s-a referit la celelalte indicative (sau cum naiba s-or chema) prezente în celebrul de acum Livret militar al lui Turcescu. Oare de ce? De ce în încercarea de a se spulbera nişte informaţii false (pretinsa calitate de „acoperit”) se folosesc alte informaţii false?

Chiar ne iau de proşti?

Propagandism „acoperit”?


Eu cred că în cazul Turcescu ne lovim de ceva mult mai grav! Şi tocmai prostia monumentală a celor care au conceput ceea ce credeau ei a fi o capcană dezvăluie un DOSAR DE CORUPŢIE ce ajunge la cel mai înalt nivel. Pentru că proverbele conţin adevăruri eterne: „Pasărea pre limba ei piere” şi „Cine sapă groapa altuia pică el însuşi în ea”.

Vorbim de REŢEAUA ACOPERITĂ DE RECOMPENSARE A PROPAGANDIŞTILOR PREZIDENŢIALI. Nici vorbă de ofiţeri acoperiţi în cazul de faţă! Schema, după părerea mea, este următoarea, foarte simplă şi foarte… lucrativă:

1. Pentru anumiţi prestatori din presă, spre a li se recompensa serviciile de propagandişti zeloşi, s-a găsit o formulă de… hm… recompensare bănească.

2. Spre a nu bătea la ochi, băieţii dăştepţi au căutat o soluţie prin care aceste venituri servite prestatorilor să nu poată fi observate de către „curioşii” care şi-ar fi aruncat ochii pe declaraţiile fiscale oficiale.

3. Calea de evitare: conturile care nu sunt publice ale Armatei şi Serviciilor

4. Unul dintre aceste căi de sifonare a banilor statului în interes de PARTID şi IMAGINE PREZIDENŢIALĂ: contul pe care l-a dezvăluit angajatul de laB1TV.

5. Ipoteză: pentru că s-au ivit mirări cu privire la suma atât de modestă pentru unii(30.000 lei pe an!), nu cumva există MAI MULTE CONTURI de acest fel pentru respectiva persoană, la mai multe instituţii, şi vorbim de cifre mult mai mari?

6. Este Turcescu un caz singular de propagandist plătit din bani publici?

Lanţul ierarhic al corupţiei


Periodic suntem loviţi de către media (cea audio-vizuală cu preponderenţă) cu tot felul de scandaluri şi mega-afaceri de „corupţie”. De câteva zile încoace tot felul de adolescenţi ne sunt prezentaţi drept „inamicul public numărul 1 al României” la prinderea cărora s-au străduit din răsputeri ‘jde de instituţii ale statului, în frunte cu Porcuratura (greşeala este voită) şi SRI.

Tot zgomotul acesta seamănă cu un bruiaj pentru a acoperi sau a atenua un alt subiect de presă care are drept cuvinte cheie „margarina”, „colonelul”, „Turcescu”, „Nadia Comăneci”. Pe scurt, pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, slujbaşul generalului Păunescu de la postul B1TV, Robert Turcescu, s-a apucat pe blogu-i să o facă albie de porci pe Nadia Comăneci pentru că aceasta a îndrăznit să apară într-un clip publicitar pentru margarina Rama.

Totul s-ar fi stins şi poate s-ar mai fi păstrat doar ca subiect de dispută personală între vreo câteva nume fără să mai aibe impact în audientţă. Iată însă că în scenă intră însăşi instituţia CNA-ului care, la câteva zile după derapajul colonelului Turcescu, interzice difuzarea spotului respectiv pe posturile de televiziune. Surprinzător, nu-i aşa?

Şi dă de gândit. Dacă reducem acţiunile, reiese că domnul colonel Turcescu a dat un semnal iar instituţiile statului s-au conformat. Să fie clar: este interzis DOAR spotul pentru margarina Rama. Nu la băuturi carbogazoase, nu la chipsuri sau, de ce nu, la dulciuri, nu la tot felul de medicamente care de care mai „sănătoase”. Nu la soia modificată genetic, de exemplu. Strict la produsul acela din grăsimi vegetale.

Ori, dacă este vorba aici de un „ordin” difuzat prin intermediul colonelului Turcescu ne punem întrebarea dacă acest Turcescu a acţionat cu de la sine putere sau a executat şi el o comandă indusă de un organ „ierarhic superior”. Cine ar fi acel „organ”? Cred că este lesne de dedus ştiind pentru cine prestează colonelul Turcescu la televiziunea B1TV. Dar de ce ar fi venit acea comandă politico-ziaristică?

Aici putem doar presupune. De exemplu, ca fabricanţii Rama – compania Unilever – „să iasă la interval”.

UPDATE!

Am dat o căutare, aşa, la întâmplare, pe Goagăl: Unilever  Băsescu. Ştiţi unde am ajuns? La o duduie, Alexandra Gătej, ajunsă mare grangure la Unilever între 2005-2009 pentru ca mai apoi să ajungă CONSILIER PREZIDENŢIAL la Departamentul Mediul de Afaceri Intern şi Internaţional din cadrul ADMINISTRAŢIEI PREZIDENŢIALE – între 2009-2013. Ei, şi în acest an a devenit peste noapte specialista în transporturi feroviare, de vreme ce a fost numită preşedintă al CA la CFR Călători. ori e straniu, ori se potriveşte de minune.

PS: şi ca să vedeţi cu câtă promptitudine răspunde securiştimea de la CNA la comenzi, postez mai jos două reclame pentru respectivul produs, ambele clipuri urcate pe Youtube CU TREI ANI ÎN URMĂ!