Transnistria – Avangarda Rusiei mari sau Delirul euroasiatic al lui Alexandr Dughin


Preluare de pe blogul lui Vlad Cubreacov, care este şi traducătorul în limba română. Şi nota de final îi aparţine.

 

TRANSNISTRIA – AVANGARDA RUSIEI MARI

În ultimele decenii geopolitica Rusiei trece printr-o criză. După destrămarea Tratatului de la Varșovia, liniile apărării noastre s-au prăbușit una după alta. Și pe locul rămas gol a venit imediat blocul NATO, care ne este advers. Aceasta este legea vaselor comunicante, atâta doar că aplicată geopoliticii: acolo unde Rusia-Eurasia este în scădere, atlantiștii, NATO, sunt în creștere.

URSS s-a dezintegrat, în anii 90 fiind amenințată chiar integritatea Federației Ruse. Însă în timpul lui Putin a fost oprită dezintegrarea de mai departe. Cu ce preț și cu ce eforturi s-a reușit aceasta încă urmează să conștientizăm și să apreciem.

Și iată referendumul din Transnistria. Zorii unei etape geopolitice absolut noi. Precaut, acum se poate totuși spune deja că Rusia nu numai că nu se va destrăma, ea deja nici nu se mai concentrează – ea este în ofensivă, ea revine în granițele sale. Ea se mișcă pe direcția unei Rusii Mari.

Transnistria este frontiera noastră de care suntem tăiați, este granița noastră, un avanpost al nostru. Dacă oamenii vor în Rusia și nu mai vor să fie în continuare fără Rusia, înseamnă că Rusia este din nou atractivă, dorită, înseamnă că ea reprezintă o valoare. Și acest fapt întărește nelimitat spiritul nostru, încrederea noastră în noi înșine, voința noastră. Referendumul din Transnistria nu este nici pe departe o răzbunare măruntă pe Chișinăul care face jocul Occidentului. El simbolizează o schimbare de epoci – noi trecem de la contractare la expansivitate, de la prăbușire la avânt, de la Rusia mica la Rusia Mare, a cărei imagine viitoare ne-au înfățișat-o locuitorii Transnistriei, săvârșind în felul lor un ritual geopolitic.

Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.

Există două căi de soluționare a conflictelor separatiste din spațiul post-sovietic, inclusiv din Transnistria, Oseția de Sud și Abhazia. Prima: Rusia este garant al integrității teritoriale a acestor state, temperând tendințele separatiste, – iar în acest sens Rusia dispune de toate instrumentele, atât politice, cât și militare, strategice și morale. A doua cale: Rusia încetează de a mai fi garant al integrității acestor state. Asta nu înseamnă nicidecum că noi începem a susține separatismul, ci pur și simplu că încetăm să mai susținem aspirațiile Tbilisiului oficial sau pe cele ale Chișinăului oficial de păstrare a integrității teritoriale. Iar în cazul lor, mai departe, totul va decurge de la sine. Dacă aceste țări ne șantajează efectiv cu ieșirea din CSI, întorcând spatele Rusiei, ele își pot promova politicile, numai că deja nu pe întregul lor teritoriu. Pentru că atunci Transnistria va adera la CSI deja de una singură, fără Moldova. Alegerea Moldovei nu este mare: ea trebuie fie să accepte aceasta, fie să adopte o poziție rezonabilă și să devină o punte de prietenie între Rusia și Uniunea Europeană, ceea ce noi îi dorim sincer. Ucrainenii, moldovenii, georgienii sunt frații noștri de credință și de istorie. Noi suntem fiii aceleiași civilizații, ai aceleiași credințe și ai aceleiași culturi. Și dacă micuța Transnistrie a conștientizat asta mai devreme decât alții, cinste și laudă acestei Republici, poporului ei și duhului său neînfrânt.

În anul 2003 a mai propus propriul el plan de soluționare definitivă a conflictului transnistrean. Sensul acestui plan consta în federalizarea Moldovei și recunoașterea în cazul Republicii Moldovenești Nistrene și în cel al Găgăuziei a unor drepturi largi de autonomie, a unor cote în parlamentul moldovenesc și a dreptului de a ieși din componența Moldovei în cazul deciziei acesteia de a adera la alt stat (subînțelegându-se la România). Acest plan constituia un compromis atât pentru Tiraspol, cât și pentru Chișinău, fiind susținut și de Igor Smirnov, șeful RMN, și de comunistul Voronin, pe atunci candidat la funcția de președinte al Moldovei, căruia această poziție i-a și adus atunci victoria. Din punct de vedere geopolitic, acest proiect era unul eurasiatic și propunea apropierea treptată a Moldovei de Rusia și alte state ale CSI orientate spre integrare.

Anume din acest motiv a fost torpilat de forțele atlantiste din Uniunea Europeană care aveau nevoie de o absolut altă soluție – rezolvarea problemei transnistrene altfel decât propunea Moscova și nu într-o perspectivă eurasiatică. Sub presiunea SUA, Voronin a renunțat la acest proiect care îl adusese la putere, iar apoi în general i-a și întors spatele Rusiei.

Aș putea fi contrazis cum că primind Transnistria în componența Rusiei am da lumină verde separatismului în spațiul post-sovietic, ba chiar și la noi acasă. Nu este așa. În Transnistria este democrație, acolo nu există banditism, luare de ostatici, acolo nu există naționalism, xenofobie, extremism religios, epurări etnice. Poporul acestei Republici este alcătuit in mai multe etnii – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, velicoruși. Tinzând să adere la Rusia, ei vor să revină la Patria comună, la Rusia ca idee, ca rădăcină comună a noastră. În conștiința lor această Rusie nu este pur și simplu Federația Rusă. Aceasta este o Rusie simbol, o Rusie ca imagine, o Rusie ca misiune, ca sarcină, ca proiect, ca orizont. Și să adere la o astfel de Rusie, la autentica Rusie eternă tind nu doar transnistrenii, dar trebuie să tindem și noi înșine, cetățenii ruși, rușii de neam.

Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz. De așa ceva pot fi în stare doar trădătorii propriului neam. Dar timpurile când asemenea personaje se aflau în fruntea țării au rămas în trecut. Să sperăm că pentru totdeauna.

Traducere din rusă – Vlad Cubreacov

Nota traducătorului: De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova.

Interviu în exclusivitate cu Călin Popescu-Tăriceanu


Fostul premier şi actualul preşedinte al Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, despre calitatea foarte slabă a clasei politice româneşti, despre criza ruso-ucrainiană şi perceperea imaginii lui Putin în Occident.
Realizat pe 31 Mai la „Bookfest 2014”.

 

Interviu bombă cu Ioan Mircea Paşcu


Am profitat de prezenţa domnului Ioan Mircea Paşcu la Salonul internaţional de carte „Bookfest 2014” prilejuită de lansarea unei noi ediţii a lucrării sale, „Bătălia pentru NATO”, pentru a-i pune lua un mic interviu.

 

Am aflat că:

– în campania pentru europarlamentare, temele interne au fost dominante din cauza televiziunilor

– că situaţia legată de Ucraina a fost discutată „cu rezervişti, cu foşti militari, cu cei de meserie”

– partea de răsărit a Ucrainei, crede domnul Paşcu, va deveni un fel de Transnistrie

– e mai bine să recunoaştem rolul dominant al Germaniei pe continent şi să ne adaptăm.

 

Lansarea cărţii despre care am adus vorba va avea parte de o postare aparte.

 

Ciocnirile de la Odesa: care să fie adevărul?


Despre ciocnirile violente de sâmbătă de la Odesa, cu un bilanţ al deceselor care se învârte pe la 40 de persoane, au apărut două materiale de jurnalistice de la cele două agenţii de presă româneşti, Mediafax şi Agerpres. Ciudat este că informaţiile se bat cap în cap şi, mai mult, cele difuzate de Agerpres schimbă mult perspectiva asupra celor întâmplate.

 

Mediafax: Cum a fost provocat incendiul de la Odesa. Primele rezultate ale anchetei:

 

Ancheta preliminară efectuată de Ministerul ucrainean de Interne arată că militanţii proruşi care s-au baricadat vineri în Casa Sindicatelor din Odesa au dat foc clădirii cu sticlele incendiare pe care le aruncau spre manifestanţi naţionalişti şi proeuropeni, scrie Kyiv Post.

 

Conform anchetatorilor Ministerului ucrainean de Interne, zeci de insurgenţi proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor din Odesa şi au încercat să arunce sticle incendiare spre „cetăţeni paşnici”, o referire la manifestanţi care susţineau Administraţia proeuropeană de la Kiev.

 

Unele dintre dispozitivele incendiare artizanale aruncate de militanţii proruşi din clădire au provocat incendiul, precizează Ministerul ucrainean de Interne.

 

Incendiul a izbucnit după ce sute de militanţi proruşi au atacat cu pietre, bâte şi lanţuri un grup de aproximativ 1.500 de manifestanţi proeuropeni, în centrul oraşului Odesa. Activiştii proruşi s-au baricadat în Casa Sindicatelor, care a luat foc în timp ce era asediată de naţionalişti. Premierul interimar al Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, a acuzat serviciile de securitate că nu au luat suficiente măsuri pentru evitarea violenţelor de la Odesa, soldate cu peste 40 de morţi, promiţând tragerea la răspundere a celor responsabili.

 

Potrivit Serviciului ucrainean de securitate (SBU), apropiaţi ai fostului preşedinte Viktor Ianukovici au orchestrat şi finanţat violenţele din Odesa, soldate cu aproximativ 40 de morţi şi sute de răniţi. În incidente sunt implicate grupări paramilitare din regiunea separatistă moldoveană Transnistria şi grupuri ruse, precizează SBU. Cinci locuitori ai regiunii separatiste moldovene Transnistria se numără printre cele 38 de persoane decedate în incendiul produs vineri seară în Casa Sindicatelor din Odesa, a comunicat Poliţia regională.

 

Conform unor surse ruse, incendiul a fost declanşat de activişti naţionalişti ucraineni, majoritatea membri ai organizaţiilor extremiste Sectorul Dreapta şi Autoapărare.

 

de Mihai Draghici – Mediafax

 

 

Agerpres: Tragedia de la Odesa: Incendiul de la Casa Sindicatelor, răzbunare a proucrainenilor

Moartea a zeci de proruși vineri, într-un incendiu la Odesa, a avut drept cauză răzbunarea miilor de microbiști și manifestanți proucraineni, după ce aceștia fuseseră atacați în timp ce defilau pe străzile orașului, susțin surse concordante citate de agenția France Presse.

Un meci de fotbal din campionatul Ucrainei era prevăzut vineri, pentru ora 17:00, la Odesa. Ca de obicei, suporterii clubului oaspete ‘Metalist’, veniți din orașul Harkov, și cei ai clubului local ‘Cernomoreț’ s-au adunat în centrul orașului la începutul după-amiezii pentru a merge în coloană la stadion.

‘Nu ne-am planificat nicio manifestație politică, nu noi suntem la originea acestei adunări’, a dat asigurări pentru AFP Natalia Petropavlovska, unul dintre liderii mișcării pro-Maidan din acest mare oraș portuar din sudul Ucrainei, care neagă orice implicare a mișcării sale în evenimentele de la Odesa. ‘Aceștia sunt microbiști, tineri, și în această țară tinerii sunt în mod natural mai mult susținători ai unei Ucraine unitare decât ai Rusiei’, afirmă ea, pe fondul radicalizării în ultimul timp a mișcărilor de extremă-dreapta, inclusiv a microbiștilor.

Coloana, cu manifestanți purtând steaguri în galben și albastru, culorile drapelului ucrainean, dar și cu mulți microbiști purtând tricouri ale jucătorilor ‘Metalist’, a fost atacată pe un mare bulevard de sute de manifestanți proruși bine echipați, unii înarmați, purtând căști și cagule. Cel puțin patru persoane au fost ucise de gloanțe, iar 12 au fost rănite.

Suporterii au ajuns însă la stadion, dar, în pauza de joc, mai mulți dintre aceștia și-au părăsit locurile din tribune și s-au îndreptat spre esplanada unde prorușii și-au organizat de la mijlocul lunii martie o tabără de corturi, aceasta fiind situată în fața clădirii din piatră a sindicatelor.

Mulțimea furioasă a ‘început’ să distrugă, să dea foc la corturi. Prorușii ar fi putut pleca, dar ei au ales să se refugieze în Casa Sindicatelor, susține lidera mișcării pro-Maidan din Odesa.

Pentru Natalia Petropavlovska, ‘prorușii au comis o mare greșeală că s-au luat de suporteri’, mai ales că erau mai mulți și știau cum să se apere.

De aici, lucrurile au degenerat și imobilul a fost incendiat cu cocktailuri Molotov. Petropavlovska recunoaște că în clădire au fost aruncate sticle incendiare, ceea ce se vede clar și în numeroase înregistrări video făcute de amatori. Dar, ea susține, la fel ca autoritățile de la Kiev, că prorușii au recurs la lunetiști și aceștia trăgeau în mulțime de pe acoperișuri.

Responsabilitatea inițială a incendiului nu va fi stabilită, probabil, în mod clar niciodată, dar ceea ce este sigur este că zeci de tineri au murit, majoritatea din cauza asfixierii cu fum.

‘Este îngrozitor. Nu am vrut asta, ne pare rău pentru morți’, mai spune Natalia Petropavlovska.’Sunt tineri care au fost manipulați. Am sunat de mai multe ori la pompieri și nu înțeleg de ce au intervenit cu atâta întărziere’, adaugă interlocutoarea France Presse. Pompierii au avut nevoie de mai mult de o oră pentru a ajunge.

Potrivit unui ultim bilanț al Ministerului ucrainean de Interne, preluat duminică de RIA Novosti, 46 de persoane, în majoritate tineri, au murit, cei mai mulți asfixiați cu fum, iar peste 125 au fost rănite, între care 21 de polițiști. Imagini cutremurătoare cu ceea ce s-a petrecut în Casa Sindicatelor, cuprinsă de flăcări, au fost postate pe site-ul visti.ks.ua.

AGERPRES/(AS — autor: Lilia Traci, editor: Flori Tiulea)

 

Odessa în flăcări SAU Cum nişte fetiţe te bagă în mormânt


Deci aşa! Astăzi s-a aprins vâlvătaia şi la doi paşi de graniţele noastre. La Odessa adică. Un grup de manifestanţi naţionalişti ukrainieni a fost atacat cu bâte şi cu pietre de câteva sute de „rusofoni”. S-a lăsat toată petrecerea cu vreo patru morţi. Din partea „pro-europenilor”. Nu ştim de ce li se spune „pro-europeni” şi nu se utilizează firescul „naţionalişti”? Asta-i altă problemă. Revenim la subiectul „fierbinte”. Cum văzură asta nişte piţipoance, cliente frecvente ale cluburilor din zonă, s-au ocupat cu ceea ce ştiu ele mai bine: prepararea de cocktailuri. Rezultatul? Vreo 40 de rusofoni morţi, de 10 ori mai mult decât făcuse toată armata ucrainiană de la izbucnirea crizei până acum. Periculoase fiinţe!

 

Războiul nedeclarat (II)


– Ucraina şi-a pus forţele armate în „alertă de luptă”

 

– cancelarul Angela Mekel: G8 nu mai există

 

– 72 de unităţi armate ucrainiene, trecute sub drapelul Rusiei

 

– Franţa blochează vânzarea navelor Mistral către Rusia

 

– SUA-Rusia – liste reciproce de interdicţie a unor persoane; între acestea, pe lista americanilor se află cuprins un rusnac care şi-a tras doar vreo 7 miliarde de euro din prăjitura numită JO de la Soci)

 

Surse:

http://www.repubblica.it

Mediafax

The Guardian