În Basarabia nu România şi-a luat-o peste bot, ci imbecilitatea UE-bruxelleză


Multă multă mUE, tanti Merkel şi dragi tovarăşi ioropeni! Da, tuturor ăstora care v-aţi repezit VOI să daţi indicaţţii pe la Chişinău eludând TOTAL interesele României, ţara absolut legitimă în a se implica în dezvoltarea unei provincii care îi aparţine. Aţi fost atât de tembeli în viziunea dumneavoastră „glorioasă” încât la un moment dat i-aţi însărcinat pe… unguri (sic!) să clădească viitorul ioropean al Republicii Moldova. Şi l-au clădit aşa de bine că nu mai rămâne piatră peste paitră La fel ca în Ucraina, altă victimă a imbecilismului ce domneşte la Bruxelles. Şi nu mă refer la belgieni, ci la zdenţele fără identitate care fac parte din birocratura supradimensionată a UE.
Imbecilismul vostru a fost atât de mare încât aţi impus drept candidată „ioropeană” o tovărăşică ţinută în lesa sosoşismului. O tovărăşică pe care sprâncenaţii cu trese la Liubianka au mâncat-o cu fulgi cu tot.
Dar nu-i nimic! Voi nu ştiţi dar pe cei care atentează la interesele româneşti îi atinge un blestem. Uitaţi-vă la soarta lui Hitler, Mussolini, chiar Stalin (ucis de tovarăşii lui). Vă garantez eu! Aţi trezit nişte forţe pentru care vă veţi muşca pumni. Pentru că transced omenescul
Anunțuri

BREXIT sau sfârşitul şmecheriei franco-germanice


În urmă cu câteva ceasuri poporul britanic a decis în majoritate, prin votul dat la referendum, ieşirea Regatului Unit din componenţa Uniunii Europene. Câteva lucruri îmi par că au influenţat atitudinea electoratului britanic şi acestea au o componentă comună: aşa-zisul motor frnaco-german al UE.

În primul rând, politica de austeritate impusă de Merkel tuturor ţărilor din componenţa structurii europene. O austeritate cuprinsă într-o formulă foarte simplă: DEFICIT DE MAXIMUM 3 PROCENTE din PIB. Numai că în timp ce majoritatea ţărilor se zvărcoleau sub acest pat al lui Procust economic, s-a descoperit că existau câteva ţări mai egale decât altele şi pentru care limita se întindea spre 5%. Care erau aceste ţări? Exact Germania şi Franţa, care pretindeau celorlalte plafoane stricte.

În al doilea rând, ŢEAPA DATĂ UCRAINEI. Adică statului a cărui integritate teritorială fusese garantată atât de Rusia, cât şi de SUA în rând cu Marea Britanie. Mai întâi, o invitaţie de aderare la Uniunea Europeană. Apoi – după ce acest stat devine ţinta agresiunii Rusiei – urmează un tangou politic extrem de ciudat între Rusia şi UE. Aceleaşi Germania şi Franţa îşi arogă rolul de primadonă în politica externă a UE şi impun planuri utopice de pacificare, mai curând mijloace prin care i se recunoaşte Rusiei, prin status quo-ul impus prin acordul de la Minsk, achiziţiile teritoriale. Pentru că doar naivii ar putea să creadă că Rusia ar mai restitui Crimeea sau că şi-ar retrage „voluntarii” din Donbas. În dosraul ucrainean putem vorbi fie de miopie crasă politică – ţinând cont de faptul că, prin măsurile luate, Rusia consideră UE drept inamic al ei (şi atunci de ce să cocoloşeştii o putere care te consideră aşa?) – fie vorbim de înţelegeri secrete prin care spaţiul răsăritean a fost împărţit în zone de influenţă între Rusia, pe de-o parte, şi binomul franco-german. Şi ca să ni se întărească această bănuială, iată că doar cu câteva zile înaintea referendumului din Marea Britanie, domnul Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, devine vocal faţă de politica de apărare a NATO şi cere ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei! Ciudate pretenţii faţă de o organizaţie militară susţinută în principal de efortul SUA şi britanic.

Ceea ce a pus capac (şi la care a făut referire cam orice comentator) a fost politica faţă de migrarea în massă, legată de evenimentele din toamna anului trecut, când peste un milion de persoane au trecut ca prin brânză peste frontierele UE, atraşi de mesajele doamnei Merkel, total opuse tratatelor europene. NU numai că puhoiul de oameni a înspăimântat în măsură foarte mare, dar inducerea ideii că acest şuvoi este infiltrat la greu de islamişti fanatici a făcut ca groaza să crească. Şi acest lucru în condiţiile în care Franţa (şi Belgia) erau răvăşite de atacuri teroriste, penetrate aceste ţări de reţele de insideri, de radicali neaoşi, cu cetăţenie europeană. Ca o paranteză, observăm că discursul oficial al acestor două ţări (Germania şi Franţa) e foarte deschis emigraţiei – chit că ţări precum Grecia şi, mult mai mult, Italia şi Spania sunt răvăşite şi lăsate fără sprijin real – dar evită să facă trimitere la calvarul prin care trec creştinii din Orientul Mijlociu în faţa terorii islamiste, teroare alimentată de material uman născut şi crescut în Europa, mai ales provenit din mediile stângiste şi atee.

dacă adăugăm şi birocraţia înfiorătoare şi OPACĂ controlului democratic, tabloul Uniunii Europene trebuie că s-a prezentat în mod foarte fioros participanţilor la scrutinul organizat pe 23 iunie.

Dar ce se va întâmpla după ieşirea efectivă?

Mi se pare că un efect pervers va fi că, prin ieşirea regatului Unit şi, de aici, prin pierderea accesului la resursele energetice din Marea Nordului, Germania va fi aruncată şi mai mult în braţele sirenei energetice ruseşti! Şi UE împreună cu ea!

Să sperăm că nişte capete lucide vor preîntâmpina un astfel de scenariu şi vor impune reconstituirea Uniunii Europene pe noi baze. O Europă a naţiunilor, fără acel monstru birocratic de la Bruxelles, o Europă în care motorul prosperităţii să nu duduie doar în beneficiul Germaniei, ci al tuturor partenerilor. O Europă FĂRĂ MAI MULTE VITEZE, fără aberaţiile corectitudinii politice pe care tot încearcă să le dicteze, fără „multiculturalisme”, şi în care, pentru că a fost regândită, să poate fi acceptată (de ce nu?) Marea Britanie din nou.

Bookfest 2016: „Calea Europeană a Republicii Moldova”


Prezentarea volumului „Calea europeană a Republicii Moldova”, apărut la Editura Adenium, în prezenţa coordonatorilor (Sorin Bocancea şi Radu Carp) alături de ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu şi Alexandru Radu într-o discuţie moderată de Daniel Şandru . Întâmplare petrecută vineri, 3 iunie, la Salonul internaţional de carte Bookfest 2016.

Alexandru Radu, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu, Sorin Bocancea, Radu Carp & Daniel Şandru

Alexandru Radu, Mihai Gribincea, Grigore Cartianu, Sorin Bocancea, Radu Carp & Daniel Şandru

Ştiri trecute cu vederea


În mod normal un jurnalist ar fi trebuit – atunci când s-au lovit de chestiunile pe care le voi aminti – să se pună pe săpat. Dar jurnalistul român numai jurnalist nu este. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi – agent de influenţă, agent acoperit, lingău, pupincurist, şantajist – numai jurnalist nu. Şi de ce mă pronunţ aşa sever? Păi să vedem două chestioare în care „jurnalistul” român s-a strofocat să ancheteze.

Din întâmplare am dat la un moment dat de o ştire televizată în care e vorbea de reconstituirea în anumite laboratoare a propagării focului în cazul „Colectiv”. Ei bine, au încercat în tot felul şi răspândirea viteza propagării nu reuşea să o atingă pe aceea din clubul cu pricina. Cu diverse grosimi ale spumei, cu diverse materiale – nimic! Apoi, după ce am dat, mă repet, întâmplător de ştire, nu s-a mai pomenit nimic de ea. Pesemne dădea peste cap scenariul oficial şi nu era bine pentru răspândacii din presă.

O a două ştire era legată de firma „Brădet”, acuzată că a infestat cu e-coli un copil din… Italia. Au vuit televiziunile la prânz pentru că seara să se oprească brusc şi, mai apoi, să nu se mai pomenească nimic. Nimic despre o conexiune „Italia- Brădet”. Nu că ar fi fost dar, după ce au făcut atât de mult tam-tam, aceste mijloace media ar fi trebuit să lămurească lucrurile – eventual să-şi ceară scuze – să pună ordine în informaţii, să lumineze telespectatorii. Nimic. Doar patronul de la „Brădet” care s-a apărat cum a putut mai bine. Dar de Italia aţi auzit ceva? Nimic, repet!

De ce nu s-a auzit? Pentru că prestatatorii din presă ar fi ajuns, în cazul în care s-ar fi ocupat de caz, la nişte subiecte care ar fi deranjat aranjamentele unora. Pentru că italienii au profitat de ceea ce se întâmplă în România – unde ţapul ispăşitor este deocamdată doar firma „Brădet”, spre a arunca oprobiul public asupra lactatelor provenind din ţara noastră. Pentru că se pare că în Italia se importă foarte mult lapte din Ungaria şi România cu care se fabrică produse „100% italiene”. Ceea ce dăunează producătorilor tradiţionali italieni, care au găsit acum motiv să propage ideea cum că e-coli egal România. Dar şi un motiv de atac la practicile comerciale UE, şi aici devine interesantă problema.

Pentru că ajungem la întrebarea logică: cine e interesat în internaţionalizarea crizei SHU (Sindromului Hemolitic Uremic)? Şi cine trage foloasele din iscarea unui nou punct de divergenţă în cadrul Uniunii Europene plecând de la laptele (pretins?) românesc şi unguresc?

Bookfest 2015: interviu în exclusivitate cu Iordan Gheorghe Bărbulescu


Realizat pe 24 mai 2015  cu ocazia Bookfest.
Cu întrebări legate de:
– pericolul transformării Uniunii Europene într-o UERSS
– inexistenţa „directivelor de la UE” obligatorii
– posibilitatea unei politici de apărare comune
. UE şi provocarea rusească.

Bookfest 2015: Europa disecată la Bucureşti


La Bookfest, pe data  de 24 mai 2015, Editura Polirom a lansat volumul „Noua Europă. Volumul I. Identitate şi model european” alături de autorul acestuia, Iordan Gheorghe Bărbulescu, şi de invitaţii săi – Mihaela Miroiu şi Ioan Mircea Paşcu. A moderat Adrian Şerban.

Contrar clişeelor pe care ne bazăm, Uniunea Europeană  a fost (şi este clădită) pe pragmatism şi mai puţin pe idealism şi concepte filosofico-politice. Compromisurile naţionale bazate pe realism duc la mersul înainte al lucrurilor. Inclusiv sfidarea adusă de criza ultimilor ani – şi în care s-a cerut „mai multă Europă” pentru a limita efectele – a dus, paradoxal, la întărirea Consiliului, organism euroean ce ţine de deciziile naţionale.

Ţineţi aproape! Va urma un interviu în exclusivitate cu domnul Iordan Gheorghe Bărbulescu, în care se demontează multe mituri cu care mediile şi politicienii ne intoxică.

 

Atentatele de la Paris: urmări pentru România


Ce act major s-a petrecut cu România după 11 septembrie? Păi, din cauza importanţei  geopolitice, România a fost primită rapid-rapiduleţ mai întâi în NATO, apoi în UE. Vechile piedici au dispărut ca prin farmec. Nu s-a mai zis nici „pis” despre ele. Chit că stăteau taberele tixite cu „refugiaţi umanitari romi” prin Franţa cea multiculturală.

 

În oglindă, şi după aceste evenimente care impun urgent o politică nu numai comună, dar şi categorică, la graniţele Uniunii, se vor petrece nişte transformări care vor duce direct…

 

INTRĂM ÎN SCHENGEN, băi, pe repede-nainte!

 

V-o spune tata Omidu’.

PS: dar avem un Adrian Năstase care să ştie cum să profite de conjunctură?