Premiile Gopo 2015: cât mai aproape de trofeu


Să nu vă mire că în fotografiile ce însoţesc prezentarea câştigătorilor îl veţi vedea cel mai des pe Nae Caranfil. Pe lângă faptul că el însuşi a câştigat premiile la categoria „Cel mai bun film”, „Cea mai bună regie” şi „Cel mai bun scenariu”, tot el a fost nevoit să ridice premii câştigate de colaboratorii săi la filmul „Closer to the Moon”.

1. Cel mai bun film european: „La Grande Belllezza”, distribuit de Independenţa Film.

Laurenţiu Merişan ridică statueta înmânată de Diana Cavallioti şi Paul Ipate.

Gopo2015_0423 Laurenţiu Merişan - cmbfilm european_resize

Laurenţiu Merişan

2.  Cea mai bună muzică originală: Laurent Couson pentru „Closer to the Moon”.

Nae Caranfil ridică omuleţul înmânat tot de Diana Cavallioti şi Paul Ipate.

Paul Ipate, Nae Caranfil & Diana Cavallioti

Paul Ipate, Nae Caranfil & Diana Cavallioti

3. Cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură: Laura Ozier, Elena Tudor, Lucas Coulon şi Maria Andreescu pentru „Closer to the Moon”.

Tot Nae Caranfil pe scenă ridică statueta înmânată de aceiaşi Diana Cavallioti şi Paul Ipate.

Paul Ipate, Diana Cavallioti & Nae Caranfil

Paul Ipate, Diana Cavallioti & Nae Caranfil

4. Cel mai bun scurt metraj documentar: „O scurtă istorie – ASTRA Film”.

Carmen Lidia Vidu şi Cristina Baciu primesc premiul tot de la Diana Cavallioti şi Paul Ipate.

Paul Ipate, Diana Cavallioti, Cristina Baciu & Carmen Lidia Vidu

Paul Ipate, Diana Cavallioti, Cristina Baciu & Carmen Lidia Vidu

5. Premiul RSC: Vivi Drăgan Vasile pentru imaginea de la „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Înmânat de Adrian Silişteanu.

6. Cele mai bune costume: Doina Levintza„Closer to the Moon”.

Înmânat de Ioana Blaj şi Cristian Bota.

Ioana Blaj, Doina Levintza & Cristian Bota

Ioana Blaj, Doina Levintza & Cristian Bota

7. Cele mai bune decoruri: Cristian Niculescu„Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Cum nu este în sală, premiul este ridicat de o tipă din cadrul echipei filmului.

Ioana Blaj & Cristian Bota

Ioana Blaj & Cristian Bota

8. Cel mai bun montaj: Cătălin Cristuţiu, Larry Madaras şi Roberto Silvi pentru „Closer to the Moon”.

Anca Sigartău şi Constantin Niculescu îi înmânează statueta lui Cătălin Cristuţiu.

9. Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2014): „#Selfie”.

Olimpia Melinte, Alina Chivulescu, Cristina Dobriţoiu, Vlad Logigan şi Alexandru Călin primesc premiul de la Giulia Nahmany şi George Piştereanu.

10. Cel mai bun film de debut: „Bucureşti, unde eşti?” în regia lui Vlad Petri.

Cum Vlad Petri nu se află în Bucureşti, lui Gabi Basalici i se înmânează trofeul de către Simona Popescu şi Sergiu Costache.

11. „Tânără speranţă”: Alexandra Carastoian şi Boroka Biro pentru imaginea filmului „Planşa”.

Cele două primesc premiul tot de la Simona Popescu şi Sergiu Costache.

12. Cel mai bun film documentar: „Toto şi surorile lui”.

Lucian Georgescu îmânează premiul regizorului filmului, Alexander Nanău, şi lui Hanka Kastelicová.

13. Premiul special: Ion Truică.

Regizorul de animaţie este onorat de către Mihai Mitrică.

14. Cel mai bun scurt metraj ficţiune: „Trece şi prin perete”.

Cum Radu Jude nu este la Gală, producătoarea Ada Solomon ridică premiul oferit de Ştefan Velniciuc şi Maria Obretin.

Ştefan Velniciuc, Ada Solomon şi Maria Obretin

Ştefan Velniciuc, Ada Solomon şi Maria Obretin

15. Cel mai bun sunet: Florin Tăbăcaru, Alexandru Dumitru şi Marius Leftărache pentru „Closer to the Moon”.

Alina Chivulescu şi Costel Caşcaval le acordă celor trei statuetele.

16. Cea mai bună imagine: Marius Panduru pentru „Closer to the Moon”.

Iarăşi urcă Nae Caranfil pentru a ridica şi această statuetă, oferită acum de Maria Dinulescu.

17. Cel mai bun scenariu: Nae Caranfil pentru „Closer to the Moon”.

Îl acordă Ofelia Popii.

18. Premiul pentru întreaga activitate: Eugenia Bosânceanu.

Irina Margareta Nistor face onorurile.

19. Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Alina Berzunţeanu pentru rolul VALERIA AMOHNOAIEI din filmul „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Alina Berzunţeanu îşi primeşte statueta din mâinile lui Vlad Logigan şi Andreea Vasile.

20. Cel mai bun actor într-un rol secundar: Virgil Ogăşanu pentru rolul MARTIN SCĂUNAŞ din filmul „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Andreea Vasile şi Vlad Logigan îi înmânează distincţia regizorului filmului, Andrei Gruzsniczki.

21. Cel mai bun actor într-un rol principal: Florin Piersic Jr. pentru rolul ALECU VOICAN din filmul „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Florin Piersic Jr. îşi primeşte premiul de la Ioana Flora şi Emilian Oprea.

22. Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Ofelia Popii pentru rolul ELENA BUCIUMAN din filmul „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”.

Ioana Flora, Emilian Oprea şi Valentina Vesler îi înmânează distincţia Ofeliei Popii.

23. Premiul pentru întreaga carieră: Coca Bloos.

Fac onorurile Dorina Lazăr şi Monica Răutu (sau Răuţu?).

24. Cel mai bun regizor: Nae Caranfil pentru „Closer to the Moon”.

Care Nae Caranfil îşi primeşte statueta de la Victoria Cociaş şi Nicolas Maure.

25. Cel mai bun film de lung metraj: „Closer to the Moon”

Ionuţ Vulpescu, ministrul Culturii, şi Ion Caramitru îl aduc pe scenă încă o dată pe Nae Caranfil, regizorul filmului.

Premiile Gopo 2015: încă o clandestinitate nebună!


În urmă cu o săptămână, în seara zilei de 30 Martie, s-a desfăşurat o nouă sau A NOUA Gală a Premiilor Gopo. O anunţasem deja prin postări anterioare pe blog. Dar acest lucru nu a fost suficient ca să capăt acreditare la eveniment. Aşa că am mers „la risc” şi, „prin mijloace specifice” (cum ar fi zis băieţii cu ochi albaştri), am reuşit să mă fofilesc şi în acest an.

Gopo2015_0001_resize

Nu m-am grăbit să-mi scriu impresiile nici să urc repede imaginile surprinse. De data aceasta agenţiile de presă şi-au făcut treaba şi au publicat în totalitate numele celor premiaţi. Pe de altă parte, cele aproximativ 900 de imagini surprinse m-au pus în postura dificilă de a încerca să identific cât mai multe personalităţi prezente în ele, Nici în momentul de faţă nu am reuşit să dau de capăt acestei corvoade. Mai am destule personaje de dibuit.

Gopo2015_0002_resize

După doi ani în care spaţiul gazdă fusese Opera Română, anul acesta era anunţată în acest rol recent remodelata clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti. Bon! Parcă şi vedeam şirul de omuleţi desfăşurându-se pe scena Sălii Mari a TNB după ce în prealabil vedetele ar fi păşit pe un covor somptuos ce ar fi unit „căruţa cu paiaţe” cu intrarea în incintă. Neh! De fapt evenimentul s-a produs în Sala Studio din simplu motiv că clădirea a fost finalizată numai în scripte iar panglica afost tăiată doar din motive electorale dragi lui dom’ Ponta.

Gopo2015_0003_resize

Aşa că a trebuit să mă mulţumesc să îmi arunc ochii asupra unui locşor destul de ingrat de la intrarea în teatru, un „covor roşu” cu o întindere ce nu cred să fi depăşit 10 metri. Başca pericolul ploii ce pândea (din fericire, doar o ameninţare cu câteva picături) dar în faţa căreia oaspeţii ar fi fost expuşi în lipsa unei copertine.

Gopo2015_0006_resize

Şi încă ceva. Fiind a treia ediţie la care sunt martor ocular nu pot să nu remarc „sfiala” pe care o avem în a promova ceea ce se cheamă „star sistemul” manifestat prin spectacolul pe care îl oferă mulţimile dornice de a vedea cutare sau cutare actor sau actriţă, cutare sau cutare celebritate Esenţa „covorului roşu” tocmai aceasta este: strigătele fanilor, zecile de fotografi, camere de televiziune care intervievează. Iar acest lucru se traduce prin SPAŢIU GENEROS pentru: 1. public; 2. fotografi; 3. echipe de televiziune.  Iar publicul trebuie momit, ceea ce înseamnă PUBLICITATE, VEDETE şi, de ce nu?, STARURI INTERNAŢIONALE invitate în acest scop.

Gopo2015_0007_resize

Gopo2015_0012 Paul Ipate & Diana Cavallioti_resize

Gopo2015_0025_resize

Nu am stat mult afară, ci mi-am găit un loc’şor în foaier, pe lângă panoul oficial. În postările viitoare vor prezenta instantanee surprinse acolo. Ce remarcă ţin să fac încă de acum? Ca vedetele şi starletele trustului Pro au fost înlocuite cu vedetele şi starletele TVR. Aşa mi-a lăsat impresia. Apoi, când anunţurile vesteau din ce în ce maialarmant că se apropia începutul Galei, mi-am găsit loc şi în sală. Acolo unde cam o cincime din locuri au rămas libere. Şi asta în timp ce mie cei de la „PR” îmi refuzaseră cererea pe motiv că „au avut un număr mare de formulare primite”.

Gopo2015_0400 Maria Obretin, Alexandra & Ştefan Velniciuc_resize

Gopo2015_0111_resize

Gopo2015_0377 Ada Solomon_resize

Şi a început spectacolul decernarea premiilor. A trebuit să şterg cuvântul „spectacol”. Nu a existat nici un moment muzical, nici o clipă de divertisment, nu s-a încercat în nici un fel ca să existe şi aici acele discursuri ironice sau amuzante pe care le folosesc prezentatorii la Oscaruri, la Globuri, la Emmy… Un calup de distincţii nici măcar nu a fost transmis, ci respectivele premii au fost decernate în mod rapid până la începerea transmisiei în direct. Aşa se face că s-a sărit în transmisia de pe TVR2 peste premiile acordate pentru cel mai bun film european, cea mai bună muzică originală, cel mai bun machiaj şi coafură, cel mai bun scurt metraj documentar şi peste remiul RSC. În viitoarea postare voi prezenta o „foto”-listă a celor distinşi pe scena TNB. Mă rog, atâţia câţi au fost prezenţi.

Gopo2015_0421 Paul Ipate & Diana Cavallioti_resize

Prestaţia celor doi prezentatori a fost diferită. Diana Cavallioti mult mai „în vână”; Paul Ipate – cam marcat în schimb, poate de aici şi bâlbele. Pe TVR+ se găseşte, cred, înregistrarea Galei. Au acolo am revăzut-o a doua zi. Dar s-a găsit cineva să urce şi pe Dailymotion o înregistrare în HD. Durează două ore fără un pic:

 

 

Apoi, după final, a urmat în foaier momentul cockteilurileo, cu un pahar de ceva, cu o gustărică de altceva, cu o discuţie, cu o felicitare… Şi, târziu în noapte, un after party în Club Control.

Gopo2015_0749 Doi omuleţi burtoşi - Gopo et moi_resize

Gopo2015_0750_resize

Gopo2015_0760_resize

Gopo2015_0846_resize

Premiile Gopo 2015: am aflat prezentatorii!


Hehe! Ieri seară nici TVR, nici echipa de relaţii publice încă nu ştiau cine vor fi prezentatorii. Vă asigur, am contactat ambele instituţii. Abia astăzi s-a anunţat numele lor. Este vorba de DIANA CAVALLIOTI şi PAUL IPATE, cei doi parteneri din seriile comice televizive, „O săptămână nebună” şi „Altă săptămână nebună” – producţii ProTV. Ca să fie conexiunea cu reţeaua de televiziune care a difuzat până în prezent Premiile Gopo. Cum Diana Cavallioti este noua achiziţie a postului public – prezentatoare alături de Dragoş Huluba a „Galei umorului” (TVR1 şi TVR+) – iată cum se închide cercul!

Imaginea de mai jos am surprins-o la premiile Gopo de anul trecut, când cei doi au păşit împreună pe covorul roşu.

 

Premiile_Gopo_2014_Diana Cavallioti & Paul Ipate

 

Siteul premiilegopo.ro ne informează că pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti vor mai urca şi alţi actori pentru a înmâna premii: Emilian Oprea, Andreea Vasile, Costel Cașcaval, Ioana Blaj, Ştefan Velniciuc, Constantin Florescu, George Piştereanu, Emilia Popescu.

Încă o o surpriza la Premiile Gopo 2015: Coca Bloos – Premiul pentru Întreaga Carieră


O informaţie de ultimă oră, preluată de pe site-ul www.premiilegopo.ro, ne informează că va fi distinsă şi actriţa Coca Bloos cu Premiul pentru Întreaga Carieră.

Se înscrie unui şir în care îi mai aflăm distinşi şi pe Radu Beligan, Mitică Popescu, Iurie DarieIon BesoiuDraga Olteanu-MateiMarin Moraru şi Jean Constantin, omagiaţi în ediţiile trecute.

Bookfest, varianta sexy


Photo shooting de ocazie cu Dana Săvuică şi Monica Davidescu la standul Editurii Litera

 

Este că ar creşte atenţia publicului? Mai ales a celui masculin.

 

PS: bineînţeles că a fost vorba tot de o lansare de carte dar asupra evenimentului în cauză vom reveni.

 

Andreea Bălan: PROmovare INTACTă la AFI Palace


Vara aceasta mall-ul AFI Palace împreună cu Radio ProFM au organizat împreună o serie de concerte cu vedete pop. Seara trecută, pe 1 august, a fost rândul Andreei Bălan şi nelipsitei echipe de dansatoare ce îi însoţesc spectacolele, împreună cu câţiva invitaţi (Matteo şi Mike Diamondz).

 

Blondina cântăreaţă a profitat de ocazie şi a făcut un promo pentru noul sezon al emisiunii televizate la care participă, „Te cunosc de undeva”. Numai că acest produs de divertisment se desfăşoară în cadrul Antenei 1, canal al trustului Intact, ori evenimentul la care ni se prezenta vedeta era organizat de un canal de radio ce aparţine trustului MediaPro.

 

Să nu fi realizat artista sau să fie vorba de un „amor” financiar de ultimă oră între cele două mari rivale ale divertismentului românesc?

 

Mai jos găsiţi înregistrarea video a reclamei făcute televiziunii Antena 1 din chiar bârlogul ursului Pro (alături de alte câteva înregistrări şi imagini foto). Sper să vă stârnească interesul… doar în limite rezonabile. 🙂

 

 

 

 

Clandestin la Premii Gopo 2013: Singurătatea covorului roşu


Sunt unii care strâmbă din nas atunci când aud de festivităţi, ditincţii, clasificări. Şi mai mult se strâmbă când aud că se adaugă şi aerul de  strălucire, stil şi eleganţă impus. Calităţi (auto)impuse unor oameni care, altminteri, îşi desfăşoară viaţa în ternul cotidian. Dar aceste zile festive impun, prin tot acest cod vestimentar şi chiar prin excentricităţi, atmosfera nu atât de eveniment elitist cât pe aceea că astfel se onorează nişte valori. În breasla teatrală, printr-un efort care, iată!, durează de aproape 20 de ani, a devenit ceva firesc această celebrare a activităţii de peste an prin celebrele premii UNITER. Dar teatru nu a cunoscut sincopele prin care a trecut filmul românesc. Cinematograful este o artă costisitoare. cere bani. Mulţi. Şi cere reclamă pentru a aduce lumea în sălile de cinema. De câţiva ani există însă şi o ceremonie de acordare a premiilor prin impunerea unei alte atmosfere apropiată de acel cost mare cu care filmele sunt aduse la lumina proiectoarelor. Adică a fost impusă şi MEDIATIZATĂ prin transmisiuni televizate atmosfera de „covor roşu”, eteritatea vedetelor, interviurile ad-hoc. ceea ce duce imediat şi la chestiunea ce se naşte în mintea privitorului: „Dar de ce naiba s.au strâns oamenii ăştia? Ia să văd şi eu dacă a meritat cutare film sau prin toată desfăşurarea asta îşi bat joc de noi”.

„Hai mai scutiţi-ne”, ar putea zice unii, „boborul suferă de foame şi vouă vă arde de luxuriante rochii şi costume”. Metehnele gândirii proletare cu care suntem intoxicaţi din ’47 încoace şi de care nu ne-am lepădat. Aceleaşi argumente „teribiliste” pe care le auzim – dar fără să ne chestionăm din ce motiv le auzim – şi de ziua Naţională, şi când facem pregătiri de Crăciun ori tăiem mielul de Paşti. Nu cumva să ne bucurăm. Nu cumva să apreciem. Nu cumva să cultivăm – prin dstincţii .- pe cei care sunt, prin faptele lor, elita. Pentru că trebuie impusăă MASSA, GRIUL, MEDIOCRITATEA, STRIVIREA PERSONALITĂŢII. Dar, încet, încet ieşim din această gândire opresivă. Iar gala premiilor Gopo este un prilej pentru asta.

Se perindă, unele după altele, tot felul de persoane, multe, pentru mine, necunoscute. 800 de invitaţi, au spus organizatorii. Ies în relief toalete strălucitoare sau ciudăţenii sinistre. Până acuma eu, un privitor la televizor al spectacolului acesta, observasem că era tratat cu oarecare dispreţ această impunere a unei anumite costumaţii în acord cu mediul. Mai ales la bărbaţi! Dacă te uiţi la Oscaruri, la desfăşurarea mai amplă de la Cannes (iarăşi, ca unul care doar am văzut la televizor aceste lucruri) se constată că acolo parcă este un dictat. Toţi bărbaţii în smokinguri, în costume, cu papioane ori cravate. Rar de tot se găseşte cineva să-şi manifeste dispreţul faţă de breaslă prin afişarea unei costumaţii improprii. Deci observasem în alţi anii cazuri dese de acest „teribilism” vestimentar al unora. pe viu, acuma în 2013, nu mi-au sărit în ochi multe astfel de cazuri.

Celebrităţile româneşti se opresc rând pe rând. Intervievatorii de la posturile de televiziune le şi chestionează fie cu privire la rolurile pentru care au fost nominalizate, fie în ce priveşte planurile de viitor. Oricât de ciudat pare dar şi asta e o formă de publicitate culturală. Aşa cum şi explicaţiile asupra caselor de modă şi creatorilor care au înveşmântat aceste staruri româneşti se constituie tot o promovare a altei industrii. Pentru că industrie este şi cinematografia, şi vestimentaţia, şi sportul. Un sector atrage în atenţie altul fie în sus, spre dezvoltare, fie în jos, spre extincţie.

De aceea nu aruncaţi imediat piatra când vorbiţi de covorul roşu. Prin ricoşeu, acesta vă poate influenţa chiar activitatea. Şi, la fel, el poate impune nişte standarde materiale şi comportamentale.

PS: chiar dacă la poalele panoului pe unde se perindau vedetele nu exista un covor roşu propriu-zis, acesta se subînţelege a face parte din peisaj, pe el păşind invitaţii la intrarea în clădirea Operei.