Răspundem ascultătorilor: influenţă media


– Putem să-i numim pe ziariştii care preamăresc Mossadul drept „agenţi de influenţă”?

– Nu, nu-i puteţi. Cei la care vă referiţi pot fi numiţi limbişti. Dacă le-am spune spune „agenţi de influenţă”, ar trebui să-i credităm cu mai multă „intelligence”.

Reclame

Defazare la ProSport


Site-ul publicaţiei cu pricina oferea drept câştiguri la un concurs bilete la meciul Steaua-Rapid. Numai că de vreo două zile TAS-ul trimisese Rapidul în B, meciul fusese anulat şi, pentru ca penibilul să fie şi mai mare, ora la care am făcut respectiva captură de ecran (cea de mai jos) arată clar şi că respectivele bilete ar fi fost înmânate potenţialilor câştigători DUPĂ disputarea meciului.

 

Capture_21 copy

Politică internaţională, acum şi în româneşte


Sătul de gunoaiele cu care presa românească „îţi încântă” ochii? Eşti dornic să cunoşti şi ceea ce se întâmplă şi prin alte părţi ale lumii? Vrei să scapi de veşnicele personaje de tip Becali, Zăvoranu, Columbeanu şi Monica? Vrei să cunoşti (sau să-ţi faci o părere) asupra cauzelor ce au dus lumea în derivă? Vrei să vezi lumea şi din alte perspective?

Acum este ceva mai uşor. Mai vechea revistă „Courriere International” nu numai că s-a relansat în mediul internautic, dar îşi publică condensarea de material jurnalistic internaţional în mai multe limbi. Spre bucuria noastră, găsim articolele traduse şi în limba română.

Adresa siteului: http://www.presseurop.eu/ro În plus, are şi acea facilitate de abonare numită RSS prin care – precum la bloguri – putem avea acces imediat şi facil la noile reportaje.

Văzusem eu la Institutul francez că revista îşi schimbase grafica dar nu ştiam de ce. Până astăzi, când am dat de un link spre acest site pe blogul lui Alexandru Racu.

Mai rămân însă cu nostalgia de mult defunctei reviste Lumea.

Transmisiune directă


Bilele cu echipele din competiţie dezvăluiau treptat componenţa urnelor. Suspansul era cu atât mai mare cu cât România se prezenta cu 3 echipe ierarhizate în trei grupe valorice. Se extrag competitorii din prima grupă valorică, vine rândul celei de-a doua grupe – şi Steaua află că se găseşte în grupa G. Mai apoi veni rândul Rapidului să-şi afle grupa: C. În sfârşit, tensiunea creşte la ultima rundă, cea a finalizării prin completarea cu lotul echipelor cu un coeficient UEFA mai mic. Mâna roteşte bilele, scoate una dintre ele… aflăm că e AEK Larnaca… vine rândul să-i aflăm grupa şi… ura!.. este cea a Stelei. Operaţiunea continuă fără oprire, bilele sunt săltate treptat din urne. Mâna scotoceşte nervos şi dă la iveală alt nume: Legia Varşovia. Camera se mută spre cel ce extrage grupa când …

„Băi, păi noi şi dacă nu vrem tot ne calificăm! Uite aşa îi facem pe toţi: ţac, ţac, ţac!” Dintr-odată nu mai eram în Principat ci la Palat. Reporterii Sport.ro sorbeau cu nesaţ, prin camerele video şi prin microfoane, gândirea profundă a Ciobanului. Se focalizau pe orice gest, pe orice joc al sprâncenelor, pe fiecare izbucnire a palmelor. Şi un şuvoi de bolboroseli, de impostură, de neghiobie. Nu conta ceremonia de la Monte-Carlo, nu contau nici spectatorii. Doar excesul nelimitat de servilism. Marcă înregistrată „Sport.ro”.

PS: a trebuit să dau pe Digi Sport ca să aflu că Legia căzuse în grupa Rapidului şi că Vasluiul se pricopsise cu o grupă dificilă.

Despre presă. Acum un veac şi în prezent.


Acum un veac fiecare mişcare politică avea ppropriul său mijloc de transmitere a ideilor, de comunicare. Pentru conservatori, după cum ştiţi, era „Timpul”. În vremea noastră aceste organe de presă partinice au dispărut. Ca într-un fel de reaplicare a „Directivelor NKVD de sovietizare”. Iar acest lucru în numele „obiectivităţii”! Astfel că suntem puşi în faţa unor informaţii livrate şi manipulate de către centre oculte de putere. E de fapt un regres faţă de situaţia de acum 20 de ani când exista o „Dreptatea” (PNŢCD), un „Viitorul” (PNL), sau, din partea cealaltă, „Azi”, „Dimineaţa”. Pe lângă existenţa în paralel a unor publicaţii, mai mult sau mai puţin independente, dar private. În momentul de faţă există nişte trusturi de presă. Dar acestea n-au o legătură directă cu o anumită grupare politică. Dau însă dovada unui partizanat evident. Newswin, B1TV, EvZ, acestea ce culoare ţin în braţe? Dar Antenele? În schimb, ideologic nu deţin nici o trăsătură. În trecut îi găseai pe cei cu opinii conservatoare, de dreapta scriind la gazete precum „Universul”, „Calendarul” sau „Curentul”, iar pe „progresişti” în presa de Sărindar. Acuma? N-ar avea nici o problemă să-şi schimbe patronul ca pe lenjeria intimă. Conflict interior la aceştia? Aşi! Apartenenţă la nişte idei-forţă? Da’ de unde!