Bucure555ti muzical: Nelu Ploieşteanu – Sunt vagabondul vieţii mele


BUCURE555TI – “rEvoluţia Muzicii Uşoare Româneşti” în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, sâmbătă 20 Septembrie 2014.
Intrepretează Nelu Ploieşteanu împreună cu Orchestra Română de Tineret şi Big Bandul Radio dirijate de Ionel Tudor

Propagandism “acoperit”?


Eu cred că în cazul Turcescu ne lovim de ceva mult mai grav! Şi tocmai prostia monumentală a celor care au conceput ceea ce credeau ei a fi o capcană dezvăluie un DOSAR DE CORUPŢIE ce ajunge la cel mai înalt nivel. Pentru că proverbele conţin adevăruri eterne: “Pasărea pre limba ei piere” şi “Cine sapă groapa altuia pică el însuşi în ea”.

Vorbim de REŢEAUA ACOPERITĂ DE RECOMPENSARE A PROPAGANDIŞTILOR PREZIDENŢIALI. Nici vorbă de ofiţeri acoperiţi în cazul de faţă! Schema, după părerea mea, este următoarea, foarte simplă şi foarte… lucrativă:

1. Pentru anumiţi prestatori din presă, spre a li se recompensa serviciile de propagandişti zeloşi, s-a găsit o formulă de… hm… recompensare bănească.

2. Spre a nu bătea la ochi, băieţii dăştepţi au căutat o soluţie prin care aceste venituri servite prestatorilor să nu poată fi observate de către “curioşii” care şi-ar fi aruncat ochii pe declaraţiile fiscale oficiale.

3. Calea de evitare: conturile care nu sunt publice ale Armatei şi Serviciilor

4. Unul dintre aceste căi de sifonare a banilor statului în interes de PARTID şi IMAGINE PREZIDENŢIALĂ: contul pe care l-a dezvăluit angajatul de laB1TV.

5. Ipoteză: pentru că s-au ivit mirări cu privire la suma atât de modestă pentru unii(30.000 lei pe an!), nu cumva există MAI MULTE CONTURI de acest fel pentru respectiva persoană, la mai multe instituţii, şi vorbim de cifre mult mai mari?

6. Este Turcescu un caz singular de propagandist plătit din bani publici?

Bucure555ti: un palat… altfel


iMappp pe clădirea Casei Poporului, sâmbătă, 20 Septembrie 2014:

 

Bucure555ti : artificii peste Casa Poporului


Fotografii realizate în noaptea de 20 spre 21 Septembrie 2014.

#‎Bucure555ti

 

O Noapte albă cinefilă cu bune şi mai puţin bune


Vineri spre sâmbătă (19 spre 20 Septembrie) s-a petrecut din nou “Noaptea albă a filmului românesc”, un al doilea an în care am colindat şi eu cinematografele la nişte ore târzii din noapte. Pe mine m-au atras cele anunţate la Studioul “Horia Bernea” din cadrul Muzeului Îăranului Român, la Cinematografele Studio şi Patria, adică locurile unde urmau să se difuzeze “Dolce far niente”, “America, venim!”, “Domnişoara Christina” şi “O vară foarte instabilă”. Adică un film mai vechi al lui Nae Caranfil şi care, din cauza distribuitorului, nu putuse fi vizionat în ţară; o premieră; două filme premiate la galele Gopo şi UCIN din acest an.

“Dolce far niente” a avut o istorie ingrată. O spune chiar realizatorul filmului, Nae Caranfil, în discuţiile cu publicul ce au urmat vizionării. Această prezenţă a regizorului a şi fost unul din factorii care m-au îndemnat şi mai mult să ajung până la MŢR. De altminteri, i-am aruncat şi eu câteva întrebări, după cum veţi putea vedea în materialul video de la sfârşitul articolului. Emoţia îl stăpânea deplin pe domnul Caranfil care, parcă, se găsea în faţa premierei debutului său.

Am fugit repede, mai apoi, spre Cinema “Studio” ca să prind premiera comediei “America, venim!”, în regia lui Răzvan Săvescu. Şi vreau să vă spun ceva: merită toţi banii! Dacă vreţi să vedeţi un film la care să râdeţi cu lacrimi, la care să uitaţi de mizeriile de zi cu zi, un film la care să vă distraţi, ei bine, acesta este. Fără vulgarităţi (excesive), fără şuşanele (deşi subiectul este centrat pe un turneu de şuşanele). Un film la care echipa s-a străduit să dea ce este mai bun din ea. Şi, după cum a fost construit filmul, s-ar putea să urmeze şi niscaiva continuări. Nu ar fi un lucru rău, cu condiţia să nu scadă ştacheta! Şi dacă francezii au avut seria “jandarmilor”, de ce nu am avea şi noi seria “Comedianţilor”?

În miez de noapte ajung la Cinema “Patria”. Urmează să ruleze “Domnişoara Christina”, adaptarea lui Alexandru Maftei după nuvela lui Mircea Eliade şi câştigătoare a premiilor Gopo pentru muzică originală, machiaj şi coafură, şi costume, precum şi a premiului UCIN pentru cel mai bun producător. Într-adevăr, pe această latură mai “tehnică” filmul ăşi merită distincţiile. Însă ceea ce îl trage în jos o constituie bună parte din jocul interpreţilor. Păcat de strădaniile Anastasiei Dumitrescu (“domnişoara Christina” din film) şi Ioanei Anastasia Anton (“Sanda”) pentru că restul distribuţiei parcă doreau să saboteze filmăările.

Urmează cea mai grea etapă, tot la “Patria”: de la orele 2 din noapte vizionarea creaţiei Ancăi Damian, “O vară foarte instabilă”. Cea mai bună regie, cel mai bun montaj şi cea mai bună muzică orginală la premiile UCIN! Da, juriul de la UCIN o fi gustat montajul şi muzica (foarte profesionist realizate). Să admite că or fi gustat şi filmul în sine – realizat, se vede de la o poştă, pentru festivaluri. Dar pe mine… după prima jumătate de oră… Nu treceau 5 minute fără să mă uit la ceas! La o adică, filmul mi-a dat impresia că regizoarea are nişte probleme cu hormonii nesatisfăcuţ şi trebuia neapărat să şi le expună aceste probleme în public! Păcat de jocul actorilor. Mai bine ar fi fost ca echipa de actori (mai ales cea masculină) să fi făcut schimb de roluri cu aceea de la “Domnişoara Christina”. Asdtfel, am fi avut un film care ar fi strălucit în cadrl genului fantastic, şi altul care şi-ar fi putu schimba denumirea – prin jocul plat al interpreţilor – în “O comedie intelectuală foarte instabilă”.

Şi punctul cel mai negru la care ţin să fac referire în ce priveşte “Noaptea albă”: calitatea publicului. La acela de la Patria, în principal. Nu ştiu de unde au fost adunaţi, nu înţeleg ce motivaţii i-a scos din casă. Nu cred că gratuitatea vizionării să fi fost motivaţia principală. Tineri în general, probabil studenţi, paote corporatişti şi hipsteri. Dar extrem de gălăgioşi! Cu lipsa unui minim bun simţ faţă de ceilalţi. În copilărie am văzut zeci de filme într-un cinema de cartier, cu ţigani pigmentând rândurile. Nu se comportau atât de imbecil precum pomenitul public contemporan în care nu se observa nici o urmă de apartenenţă la cartierele minoritare.

Mironosiţul măcăit


Tocmai am văzut şi eu înregistrarea cu dom’ locotenent colonel Turcescu, că am dormit toată ziua după Noaptea albă a filmului românesc şi Spectacolul din Piaţa Constituţiei. CIRC IEFTIN, asta a făcut securilă lingău Turcescu. Uitaţi-vă la gesturile lui, cum clipesc ochişorii lui la fiecare afirmaţie, semn că “ofiţeraşul cel viteaz” n-are habar să-şi ascundă minciunelele.

Marea întrebare a mea este alta. Înainte de a face pe mironosiţa măcăită, a făcut “locotenet-colonelul” Turcescu gestul de bun simţ de a-şi da demisia din postul pe care declară el că l-a practicat? Sau o să ia în continuare 2500 lei din banii statului, de această dată pentru un soi de strip tease în văzul tuturor?

PS: retorica folosită nu face parte din arsenalul Ortodoxiei. Mai curând este o imitaţie proastă a fervorii sectante de tip “born again”.

Altă campanie “umanitară”, aceleaşi minciuni


Altă campanie zisă “umanitară” cu care ne procopsirăm! Cică sunt unii acum care se vaită de sănătatea dentară precară a românilor şi au venit să-i ajute. Să le dea, cică, o periuţă de dinţi (gratis! că românul se aruncă imediat la tot ce-i gratis) şi să-l înveţe care-i treaba cu produsele “Aquafresh”, “Sensodyne”, “Parodontax” şi “Corega”. Dacă te uiţi mai bine observi atunci şi comapnia care produce toate aceste minunăţii: GlaxoSmithKline, sponsorul zisei campanii care sună atât de frumos şi înmiresmat (“Zâmbeşte România”). Ce uită să pomenească respectivii “stomatologi” umanişti este morsul îmbălsămat de FLUOR.

 

Da, pentru că toate aceste “bunătăţi” cu care sunt îmbiaţi românii conţin în componenţă fluoruri. Adică OTRAVĂ! Fluorizarea pastei de dinţi – dar şi a apei – nu numai că otrăveşte corpul dar măreşte incidenţa cancerelor. Şi pentru ca dezastrul să fie şi mai mare, fluorizarea contribuie şi la TEMBELIZARE, inhibând activitatea creierului. Aceşti pretinşi stomatologi uită să spună, atunci când agită prin presă studiile lor de trei parale, că în numeroase ţări auropene (şi nu numai) fluorizarea pastei de dinţi a fost INTERZISĂ. Fluorizarea apei la fel. Nu spun acest lucru nici “stomatologii cu pricina” – în fapt agenţi de relaţii publice şi de publicitate. dar nici indivizii care activează în presă. Pentru că la mijloc de fapt vorbim de SFÂNTUL PROFIT. Aşa că, din cauza acestui SFÂNT PROFIT nu veţi auzi nici de aici înainte prin presă de vreo problemă cauzată de florizarea apei sau a pastei de dinţi. Pentru că acest lucru nu l-ar permite angajatorul. GlaxoSmithKline, adică, sau alţii ca el.

Dar cine este GlaxoSmithKline?, mă veţi întreba. Păi, cum! Nu vă mai amintiţi? Aceeaşi mare organizaţie “umanitară”, care ţinea morţiş să vaccineze copilele din România (dar şi băieţeii) cu vaccinul anti-papilomavirus. Că doară fetiţele din România sunt nişte potenţiale curve care se pot molipsi cu oarecari boli sexuale. Aşa că se gândise respectiva firmă – evident, numai şi numai din motivaţii umanitare şi filantropice – să protejeze România de acest flagel. A, că s-au semnat şi nişte contracte oneroase, acestea s-au făcut doar aşa, din politeţe. A, şi că nu se dovedise legătura intrisecă între respectiva papiloma şi cancerul de col uterin, păi asta ţine de lipsa la Români a capacităţilor extrasenzoriale şi de anticipaţie (gen ghicitul în bobi) prin care constatarea riguroasă din punct de vedere ştiinţific devine caducă şi în divergenţă directă cu interesele. Cu alea financiare.

 

Aşa că una din două: fie puneţi botul la aceste campanii publicitare şi aceptaţi să vă otrăviţi şi să mai şi daţi voi bani pentru asta; fie LE DAŢI UNA ÎN BOT tuturor acestor “filantropi” cu conturi grase.

 

PS: una din temele respectivei campanii publicitare constă în prezentarea “situaţiei  jalnice a igienei dentare” demonstrată prin faptul că la ţară o periuţă de dinţi ar fi schimbată o dată la 10 ani. Nu ştiu cum se face dar eu am văzut acolo, la ţară, rubedenii care, la cei 70-80 de ani, cu toată “igiena lor precară dentară” spărgeau nucile între dinţi. În schimb eu, aici, în oraşul ăsta protejat de GlaxoSmiţi din toate colţurile, am dantura făcută praştie. Şi nu sunt, cred, singurul. Ceea ce înseamnă că trebuie să săutăm cauzele în altă parte şi nu acolo unde vor să ne uităm GlaxoSmiţii profitului cu orice preţ.