Ciudatele „Memorii” ale lui Valeriu (Bartolomeu) Anania – prima parte


„Nu am ţinut niciodată un jurnal”. Aşa îşi începe şirul de mărturisiri, în Cuvântul înainte, al volumului de „Memorii” (Editura Polirom, 2008), ierarhul supranumit de adulatori „Leul Ardealului”, Valeriu (Bartolomeu) Anania. Un „Cuvânt înainte” datat 9 mai 1974 (p.8) al unor amintiri scrise „în grabă, cu ochii pe calendar” (p.7).  De ce am subliniat aceste amănunte care par insignifiante? Se va vedea mai jos.

Volumul cu pricina mi-a căzut în mâini la biblioteca publică pe care o frecventez („Marin Preda” din Capitală), filială a Bibliotecii Municipale. Am tot amânat să-mi trec în scris opiniile deşi am citi cartea pe nerăsuflate. Dar şi cu foarte multă circumspecţie, dat fiind semnele de întrebare ce se ivesc pe parcursul lecturii.

Cel dintâi semn de întrebare ne apare din start: de ce a acceptat ierarhul publicarea cărţii cu caracter confesiv încă din timpul vieţii sale?  Deşi dorinţa afirmată în preambul era ca acestea să apară la cinci ani după moartea sa. Ori, de vreme ce apar antum, demersul scriitoricesc are aerul unui act de teribilism dar care alungă mult din gradul de veridicitate al scrierii. Ce să se fi schimbat în sinele unui om pentru ca acesta să-şi manifeste disponibilitatea publicării unor gânduri – ce se voiesc intime – despre universul interior şi despre cei din jur (acesta este scopul unor memorii) şi care pot răni sau pot crea controverse. Mai ales atunci când persoana în cauză (Anania) are conştiinţa faptului că mai are doar puţini ani de trăit (situaţia din 2008) faţă de perspectiva unei întregi vieţi la orizont la momentul condiţiei amintite (1974)?

Cheia să constea în evidenţa că nu vorbim de un volum memorialistic structurat unitar? În fapt, se compune din două secţiuni. Prima, scrisă „în grabă” în America, şi care acoperă momente din viaţă din copilărie, tinereţe, experienţa carcerală, până la eliberarea din puşcărie şi plecarea în Statele Unite. Paginile acestea se pot numi cu adevărat „scriere memorialistică”, pentru că secvenţele de amintiri se desfăşoară într-un plan organizat, coerent narat.

A doua parte, însă, o putem caracteriza mai degrabă ca un amalgam – un „ghiveci călugăresc”, am putea spune – în care sunt aruncte medalioane biografice, secvenţe de jurnal (sic!)  – o contrazicere a propriilor spuse, evenimente precizate şi bine detaliate, în timp ce, pe de altă parte, evenimente sau chiar perioade de viaţă sunt cu totul ignorate. Un soi de Valeriu Anania ce poate fi caracterizat aici mai degrabă ca DJ literar, cultivând un mixaj de texte dezamăgitor pentru cei care, înşelaţi de titulatura volumului, i-ar fi cumpărat cartea cu speranţa că vor vedea un Bartolomeu Anania care-şi pune sufletul pe tavă, pe de-o parte, ori care ar fi vrut să găsească aici oarecari desluşiri ale unor iţe din trecut. Mai nimic din toate astea! Mai degrabă ne lovim de ranchiunile autorului „Greului Pământului” ce se înfăţişează pe sine drept buricul pământului. Plus o doză mare de înşelătorie la adresa unui public cititor pe care ierarhul de la Cluj îl credea docil şi gata să înghită fără să gândească toate spusele cu aspect de dezinformare.

Semne de întrebare se ivesc şi la citirea primei părţi a „Memoriilor”. Că un adolescent – precum tânărul Valeriu – poate să îmbrace cămaşa verde în cadrul Frăţiilor de Cruce, acest lucru poate fi de înţeles. Dar că un adept al „sacrificiului” (precum se presupune că ar fi fost partizanii Mişcării Legionare) evită – intrând în monahism – încorporarea în armata care lupta pentru eliberarea teritoriilor răpite, acest lucru constituie un mare semn de întrebare (p.34). De altminteri, marea dramă naională din vara lui 1940 – cedarea pe rând a provinciilor istorice – este ignorată.

În schimb aflăm de activitatea naţionalistă a seminaristului Valeriu Anania în… Banatul sârbesc în care pătrunsese pe căi ilegale în toamna lui 1940. În acelaşi Banat va încerca să ajungă după 23 august 1944, fugind (zice Anania) de frica invaziei sovietice. Dar alte semne de întrebare! Cum putea să absenteze atât de mult de la şcoală, cu atât mai mult cu cât se găsea într-un an terminal? Ori presupunea tânărul Valeriu că activitatea în Frăţiile de Cruce să afla la un nivel mult superior pregătirii şcolare? Şi de ce să fugă în Serbia? Ca să ajungă în braţele lui Tito?

Se citeşte pe nerăsuflate şi episodul grevei studenţeşti de la Cluj, din 1946, în care vedem un Bartolomeu Anania în rol de lider al studenţilor naţionalişti. Ca în filmele cu comunişti, găsim aici un soi de Pistruiatu mai crescut care înşela cu dibăcie agenţii Siguranţei. legat de aceste evenimente, autorul neagă şi acţiunea lui Lucreţiu pătrăşcanu de la Cluj şi rostirea celebrului discurs („În realitate, la Cluj, nici n’a apucat să vorbească”, p. 133). Şi cu toate acestea, între cauzele care au dusîn linie dreaptă spre procesul şi execuţia lui Pătrăşcanu a stat şi discursul a cărui existenţă e negată de Anania. Întraga acţiune de la Cluj (prin urmare şi rolul lui Bartolomeu Anania)  apare şi mai ciudată dacă avem în vedere ancheta Securităţii legată de dosarul Pătrăşcanu, una din cele mai vaste (dacă nu cea mai vastă) din tot lagărul socialist – a se vedea cartea Laviniei Betea despre subiect – şi în care tocmai un personaj cheie îl aflăm ignorat total de unealta Partidului. ori poate rolul său (al lui Bartolomeu Anania) o fi fost cu totul altul iar Securitatea nu avea acceptul să-şi bagemustaţaunde nu o privea? Întreb şi eu!

Anunțuri

7 răspunsuri la „Ciudatele „Memorii” ale lui Valeriu (Bartolomeu) Anania – prima parte

  1. Sincer toate comentariile facute mi se par veninoase .Cateodata zavistia ne indeamna sa spunem lucruri neadevarate si halucinante.Haideti sa ne scriem si noi memoriile asa cum a facut-o Bartolomeu Anania si daca reusim in felul in care el a reusit-o sa o faca ,consider ca putem vorbi, sa continuam discutia.Critica pe care am citit-o nu este constructiva si nu mi-a dat decat o senzatie de disconfort psihic.

    Apreciază

    • Dumneavoastră faceţi o mică eroare. Consideraţi că atunci când parcurgi un text memorialistic trebuie să iei în considerare doar latura „estetică” a textului. Ori tocmai prin titulatură – memorialistică – parcurgerea unui asemenea material trebuie observată din punct de vedere ISTORIC ceea ce înseamnă abordare CRITICĂ a faptelor narate pentru că acestea (faptele) nu conţin un punct de vedere obiectiv, ci subiectiv, al autorului, chestie care trebuie avută în vedere la citirea oricărui volum de amintiri sau de memorii. Senzaţia de disconfort am avut-o şi eu. La citirea „Memoriilor” în cauă dar nu ştiu dacă dumneavoastră aţi avut volumul în faţă ca să vă daţi cu părerea. Ori poate dumneavoastră adulaţi personalitatea mitropolitului Bartolomeu Anania şi, din cauza acestui ataşament emoţional, acceptaţi orice text oferit de persoana în cauză fără bariera critică necesară. Iar ceea ce v-a „şocat” nu este decât prima parte a consideraţiilor pe care le-am avut. Dacă vă veţi uita mai bine, veţi mai găsi încă ouă articole ce vin drept continuare. Mai ales ultimul vă va şoca şi mai mult. Vă garantez! Pentru că este argumentat din plin de citate copioase scoase din respectivele „Memorii”.

      Apreciază

  2. Omule, ești total pe lângă subiect! Cred că de la începutul lecturii acestei cărți ai plecat cu o reticența față de autor; de aceea și enormitățile pe care le emiți!

    Apreciază

  3. slab comentariu la adresa cartii. nene problema matale e ca din start ai plecat cu un bagaj de ura la adresa autorului. pai cata puscarie a facut el nu merita oare publicarea acestor memorii in timpul vietii? altii au distrus tara asta si au ,,statui”… memorii publicate, premii, alea alea… dar sa lasam asta… Un astfel de om e un urias… iar matale…un pigmeu de biblioteca.

    Apreciază

    • Ar fi fost foarte interesant comentariul dumneavoastră dacă nu aţi fi fost agramat. Asta-i una! Apoi, dacă aţi fi citit volumul. Asta-i a doua chestie. Şi în al treilea rând, dacă aţi încerca (măcar un pic!) să vă folosiţi şi un pic de rudimentele de logică şi de deducţie. Dar asta ar însemna să vă vârîţi nasul şi prin dedesubturile Loviluţiei. Prea greu!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s