Manipulările săptămânii – Ce îl apropie pe Bernie Sanders de BOR? Doar două cuvinte.


Săptămâna ce tocmai trece a furnizat presei zise „româneşti” un nou subiect de pretins scandal. Totul a plecat de la declaraţiile pretins ofensatoare la adresa României ale unui candidat democrat la preşedinţia SUA. E vorba de Bernie Sanders care, într-un tweet, a afirmat: „Today, people living in Bucharest, Romania have access to much faster Internet than most of the US. That’s unacceptable and must change.”

Un traducător onest ar fi spus astfel în română: „Astăzi, locuitorii din Bucureşti, România, au acces la un internet cu o viteză mai mare decât a celor mai multe state ale Americii. Acest lucru e inacceptabil şi trebuie schimbat”. Dar, în loc de o traducere onestă, publicaţiile de aici au preferat să introducă o sintagmă buclucaşă, care denatura grav mesajul. Redau ce au difuzat cei de la Digi24: „În ziua de azi CHIAR ŞI locuitorii din Bucureşti, România au acces la internet mult mai rapid decât multe oraşe din Statele Unite. Este inacceptabil, trebuie schimbat ceva”.

 

Problema e că acest soi de stâlcire a unui mesaj originar se încadrează în practicile de dezinformare prin care se urmăreşte crearea unei perspective greşite asupra unor persoane, ţări, companii. O practică ce pare opiată din manualele sovietice de profil şi asta pentru că în rândul massei de manevră se crează un sentiment de inferioritate (pentru că sursa primară ar fi trebuit să fie subiect de mândrie naţională, un fapt POZITIV remarcat de Sanders) – asta o dată; apoi induce idee că am fi priviţi ca societate de mâna a doua sau chiar a treia într-o pretinsă competiţie a dominaţiei mondiale; de aici – şi acesta e scopul principal – stârnirea unei reacţii ANTI-AMERICANE prin inducerea de false mesaje.

Ca o paranteză, se remarcăm că asemenea procedee au fost folosite şi pentru discreditarea lui Ceauşescu ŞI A ROMÂNIEI în 1989 în privinţa problemei poloneze inventându-se pretinse apeluri ale lui Ceauşescu pentru invadarea Poloniei şi „salvarea”, astfel, a „socialismului în Polonia”.

Revenind în zilele noastre, nu putem să nu observăm abaterile din ce în ce mai frecvente de la deontologia jurnalitică în cadrul postului Digi24, situaţii ce se petrec – coincidenţă – odată cu încadrarea lui Cristian Tudor Popescu în colectivul redacţional.

Şi, ca un făcut, tot săptămâna ce a trecut acelaşi post de televiziune a difuzat cifre false privitoare la bugetul municipalităţii bucureştene conform aceluiaş manual de dezinformare la care am făcut referire, spre a se crea false percepţii, de data aceasta în vizor fiind Biserica lui Hristos. „10 milioane pentru biserici şi doar 6 pentru spitale!” – mesajul rostogolit de la o publicaţie „românească” la alta. Şi observă aici ÎNCĂ O DATĂ că două cuvinţele mititele induc mistificări masive: ŞI DOAR. Pretinsa ştire a fiost preluată şi ea de acelaşi post Digi24 fără a se verifica măcar sursele – care nus erau NICI MĂCAR trei, conform codului de bune practici al BBC, CI DOAR una singură – indicaţiile primite de la agitatorii din umbră.

 

Nu contează că manipularea era evidentă. Sărea în ochii oricui verifica situaţia. Banii respectivi erau o ALOCARE ÎN PLUS faţă de bugetele iniţiale destinate cultelor, respectiv sănătăţii dintr-un buget general de 4,2 miliarde lei. Adică, dintr-o prăjitură DE UN MILIARD DE DOLARI să abătea atenţia spre subiecte minore (bugetar) dar pe agenda ideologică a extremiştilor anti-naţionali de genul CTP.

Că e vorba de o agendă ideologică în cazul lui Cristian Tudor popescu, e suficient să vedem că la fosta publicaţie Gândul.info (pe care a falimentat-o) acelaşi CTP a impus campania „Godporaţia” titulatură reluată şi pe sticla celor de la Digi24.

Gala UCIN 2015 în fotoclipe: febra ceremoniei – Premiile UCIN (V)


Bookfest 2014: „Solaris” de Stanisław Lem, într-o nouă prezentare, la Editura Paladin


Lansarea noii versiuni a romanului SF „Solaris” a celebrului Stanisław Lem, în traducerea lui Constantin Geambaşu, apărută la Editura Paladin.
Evenimentul a avut loc în cadrul Salonului internaţional de carte „Bookfest 2014” şi la el au participat Constantin Geambaşu (traducătorul), Cristian Tudor Popescu (în calitate de fan lemian) şi Diana Marin-Caea, din partea editurii.
Bucureşti, 31 Mai 2014

 

 

Premiile Gopo 2014: Poziţia slăbănogului


„Dom’le, da’ neserios mai este donkeypapuasul ăsta”, şi-or fi spus eventualii cititori ai blogului ori persoanele amabile care mi-au acordat invitaţia la evenimentul lumii cinematografice. „S-a lăudat că o să scrie despre cele văzută şi ne-am ales doar cu praful de pe tobă”. Problema este că imediat după Gala Gopo a trebuit să plec din Bucureşti la ţară. Mai mult, într-o zonă în care nu am avut nici net. Puţin a lipsit ca plecarea să se facă direct de la cârciuma în care s-a ţinut Gopo after-party, adică din Silver Church.

 

Însă am apucat să scriu postarea precedentă în urmă cu o săptămână. După şapte zile iată că revenim la subiect. Nu mai este de ultimă oră dar, vorba românului, merge şi aşa. Şi poate că-i mai bine! Am apucat să-mi arunc privirea şi pe unele replici mediatice publicate între timp.

 

De exemplu, pe alţi scuipaţi aruncaţi, în stilu-i caracteristic, de Cristian Tudor Popescu. Editorialistul are publicul său care-i adulează invectivele. Dar CTP nu s-a săturat să fie considerat doar ziarist. Între timp, dacă nu ştiaţi, a devenit şi „crtitic de cinema”, cu patalama la mână. A contribuit la acest lucru şi postul de televiziune ProCinema, prin emisiunile căruia CTP-ul îşi răspândeşte aroganţele cu veleităţi intelecto-elitiste. Este acelaşi ProCinema care este şi co-producător al Premiilor Gopo. Ceea ce nu l-a împiedicat pe domnul CTP să-şi reverse fierea asupra premianţilor de la Gală. Uite aici, dacă nu mă credeţi!

 

Anul trecut îi căşunase pe refuzul lui Crstian Mungiu de a-şi lăsa filmul („După dealuri”) să participe în competiţie. Anul acesta CTP-ului i-a căşunat pe Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc şi Călin Peter Netzer. Că, cică, i-ar fi „tratat cu sictir” pe spectatori. Lui Rebengiuc i se reproşează că nu a adresat discursuri pompoase de mulţumire ci s-a rezumat la un simplu „Mulţumesc”. Şi care e problema, domnule CTP? Că Netzer nu a fost prezent. Şi? Nu a fost singurul. Până şi la Oscaruri se mai întâmplă. Dar penibilul vine din acuza – însoţită de o citare cât se poate de urechistă – adusă Luminiţei Gheorghiu. Marea artistă e acuzată de aroganţă!

 

„Dacă ştiam că vă deranjaţi pentru mine, mă mai antrenam în culise. Oricum, iau acest premiu Gopo ca pe o consolare pentru că m-am întors cu mâna goală de la premiile Academiei Europene de Film”, pretinde domnul Popescu că ar fi rostit această. Am revăzut şi eu sâmbătă reluaarea (parţială) a transmisiei tv. Nici vorbă! O dezinformare! „Vreau întâi să le felicit pe colegele mele nominalizate, şi trebuie să le spun că mi s-a acordat mie premiul drept consolare că m-am întors cu mâinile goale de la Premiile Academiei Europene”. Deci, o justificare în faţa celorlalte competitoare. De altfel, într-un interviu luat lui Victor Rebengiuc de către acelaşi post tv, actorul a mărturisit că a fost total surprins de câştigarea categoriei.

 

Abjecţiile lui CTP nu se opresc aici. Tirul continuă asupra cîştigătorilor de la secţiunea rol secundar . Vlad Ivanov („a trecut prin personajul Martorul ca pe la bodegă între două filmări”) şi Ilinca Goia („a jucat cu expresivitatea şi fiorul unei noptiere”). Apoi, CTP se arată ofuscat că, la secţiunea scurt metraj de ficţiune, nişte debutanţi într-ale regiei au fost eclipsaţi de un consacrat (Radu Jude). Poate pentru că e vorba de „cel mai bun scurt metraj de ficţiune” şi nu de „cel mai bun scurt metraj de ficţiune produs de debutanţi”, domnule CTP?

 

Sunt replici care denotă o mare aroganţă. Dar de unde poate proveni aceasta? Ca de obicei din… trufia prostului. Există în textul produs de către CTP un amănunt (micuţ, micuţ) care i-a scăpat şi care-l dovedeşte de impostor, de om care nu ştie REGULILE jocului. Se întreabă CTP: „Ce-o fi găsit juriul Gopo […] ca să-i dea premiul?..” Juriul? De care juriu vorbiţi, domnule CTP? Conform Regulamentului publicat pe site-ul instituţiei ce organizează Premiile Gopo, juriul este numai cel ce face NOMINALIZĂRILE, iar din acestea câştigătorii sunt decişi de către  „profesioniştii activi din industria locală de film (regizori, producători, actori, critici, distribuitori etc.) prin vot secret, trimis fie online”.

 

Ehe! Şi aici e-aici! Prin urmare flegmele nu vizează doar câţiva actori (din ântâmplare, învingători), nu-i vizează nici pe câţiva juraţi. Ci e ţintită ÎNTREAGA breaslă a cineaştilor care a avut îndrăzneala să nu se afle în consens de idei cu „strălucitul” analist de film cu care ne-am procopsit.

 

CTP s-a aflat şi el pe scena Galei Gopo. A înmânat un premiu: ProCinema. Când l-am văzut cum îşi face apariţia, gândul m-a dus la apariţia unui slăbănog. Ştiu (de la Gaudeamus) că domnul CTP are probleme de sănătate şi nu la acestea mă refer. Imaginea care mi-a apărut mi-a făcut trimitere la slăbăogul din Scriptură, de la lacul Vitezda,cel care se plângea că nu are om care să-l arunce în apă. Stărpiciunea aceluia avea cauze morale, provenită din resorturi sufleteşti. Mai apoi – conform unor tradiţii – fostul slăbănog l-a pălmuit pe Iisus la proces.

 

Un slăbănog am văzut pe scenă. Un slăbănog imoral m-a bântuit prin acest articol.

 

Premiile_Gopo_2014_1515 Cristian Tudor Popescu_resize

Gaudeamus 2013: Cristian Tudor Popescu şi volumele sale


Duminică, 24 Noiembrie 2013, la Târgul de Carte Gaudeamus Cristian Tudor Popescu şi-a lansat volumele „Filmar” şi „Copii fiarei” din care a şi lecturat fragmente. Au mai fost de faţă Georgeta Dimisianu şi Adrian Şerban.

 

 

Gaudeamus, ultima zi; peronul pe partea…


Capăt de linie pentru ediţia de anul acesta. S-au anunţat câştigătorii distincţiilor, între care şi alegerea românească pentru Premiile Goncourt. Nu detaliez aici cine, ce a câştigat. Dacă ulterior voi posta capturile video, atuncea voi detalia inclusiv prin text.

Mulţi jurnalişti în această ultimă zi! Unii în calitate de autori – şi aici regret că nu am prins şi lansarea cărţii lui Adelin Petrişor – alţi ca vizitatori. Ceea ce nu înseamnă că nu am dat şi de data aceasta în nas cu oamenii de la servicii. Chiar cu Virgil Măgureanu! Am şi încercat să-i aflu opinia despre lucrările lui Larry Watts. A fost alunecos: nu şi-a exprimat o opinie cu privire la subiectul cărţilor ci o dezamăgirea referitoare la calitatea discursului celor care au însoţit lansarea (din trecut, să ne-nţelegem) scrierilor istoricului american. A emarcat însă faptul că în trecutul nu foarte îndepărtat am avut o remarcabilă politică externă. Iar apoi… m-a întrebat cu cine a stat de vorbă! Îl chestionasem şi pe Iulian Vlad cu privire la cele scrise de Larry Watts. Mi-a răspuns laconic şi la modul general: „Toate cărţile sunt folositoare”. A! Şi că tot am făcut referire la fostul şef al Securităţii ceauşiste, îl întrebasem şi dacă vom avea parte de memoriile sale. „Da”, mi-a destăinuit, „dar cei care sunt în vârstă nu le vor putea prinde”.

Revenind totuşi la ziua de duminică. Ca un făcut, m-am lovit şi de tangenţele cu domeniul muzical, nu numai prin volumul colectiv scos de Radu Paraschivescu („De la Waters la Similea”), dar şi prin lansările de care au avut parte oameni care sunt parte a domeniului muzical.

Între timp am avut grijă să trag cu ochiul şi la lectura publică a Maiei Morgenstern din povestirile lui Alice Munro sau la întâlnirea scriitorului de expresie franceză Andrei Makine (câştigător şi el al Goncourt) cu publicul român. Un tip care, din schimbul de replici, este cu verbul la el. „Doamnă, dacă aţi fi fost bărbat v-aş fi provocat la duel”, îi replică, plin de umor, scriitorul unei întrebării venite din public dacă acceptă subiecte impuse de edituri.

În următoarele zile mă voi strădui să urc pe Youtube şi materialul filmat cu modesta mea „săpunieră”. Sper să trec de impedimentele pe care doreii de la Youtube punt RO au găsit cu cale să le aşeze în calea încărcării materialelor mai lungi de 15 minute. Şi veţi avea motive să fiţi interesai. Măcar pentru a-l auzi pe Dan C. Mihăilescu fredonând manele în public!