Aşa precum se ştie, preşedintele Traian Băsescu (aflat în criză de idei şi în lipsă de program) a hotărât cu dela sine putere ca pe 22 noiembrie să aibe loc un referendum prin care populaţia României să fie întrebată dacă doreşte parlament uninominal precum şi dacă vrea reducerea numărului de parlamentari.
Demagogie cu care s-ar fi putut mândri şi Caţavencu! Dă bine la prostime şi la cei… neinteresaţi de politică: „Foarte bine!”, spun aceştia, „Aşa le trebuie la hoţii şi leneşii ăia de parlamentari!”. Cred că cei ce gândesc aşa ar fi mai bine să-şi exprime părerea în mod cinstit. Să afirme deschis că nu mai vor democraţie, ci regimul bunului plac al unei singure persoane.
Să revenim însă. Să vedem mai întâi dacă referendumul îşi atinge scopul. Ori… nici pomeneală! Să începem cu cea de-a doua problemă. E mai uşoară. Păi s-a redus odată numărul de parlamentari! Nu a fost nevoie de nici un referendum. Aşa că la ce foloseşte?
Principalul obiectiv al referendumului: desfiinţarea camerei superioare, a Senatului. Şi ar fi de reflectat aici. De ce anume existenţa acestei instituţii îi înfurie aşa de mult pe cei cu gândire bolşevică? Pe unde au ajuns comuniştii imediat a fost desfiinţată. Ei bine acest desfiinţarea Senatului nu este un lucru prea uşor de făcut, chiar de-ar fi să iasă DA cu procentaj maxim. Este nevoie de modificarea Constituţiei, ceea ce înseamnă formarea unei Comisii pentru modificarea Constituţiei, discuţii îndelungate în stabilirea raporturilor Guvern-Prlament-Preşedinţie, pentru ca, odată stabilite modificările, să fie nevoie de… aprobarea Constituţiei modificate printr-un … alt referendum. Iar acel refrendum trebuie şi el să aibe majoritate! Putem să ne întrebăm chiar ce ar fi dacă la referendumul de pe 22 noiembrie rezultatul va fi în vafoarea lui Da iar mai apoi la referendumul necesar pentru modificarea Constituţiei rezultatul ar fi favorabil lui NU. Dar dacă va fi nevoie de alt referendum, atunci ce nevoie mai este de acesta? Rezultatul lui nici măcar nu poate fi obligatoriu de pus în practică. Dacă Băsescu era aşa de dornic de a revizui Constituţia nu era mai logic să fi alcătuit în Parlament, evident pe vremea guvernării coaliţiei PDL-PSD o comisie însărcinată cu aşa-ceva? Nu cred că partidul slugărnicelii prezidenţiale s-ar fi opus.
Ce rezultă prin urmare? Că, în plină criză, în pline măsuri care lovesc în contribuabili, se fac nişte cheltuieli fără rost pe un referendum căruia îi vor urma în mod sigur alte cheltuieli pe alt referendum.
În momentul de faţă ar trebui să stăm şi să privim şi cu ceva timp în urmă. Pentru că am mai avut un referendum pentru modificarea Constituţiei – în timpul mandatuluiprezidenţial al lui Iliescu şi al guvernării Năstase. Liderii de atunci ai PD şi PNL au considerat că acele modificări sunt foarte bune şi, prin urmare, îndemnau din răsputeri la aprobarea de către popor a modificărilor aduse. Cine sunt acei lideri? Păi sunt Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, adică actualii şefi ai PDL! În prezent aceştia ţipă ca din gură de şarpe că trebuie modificată Constituţia (acest lucru înseamnă de fapt referendumul care stârneşte valuri) ori, dacă este aşa de proastă constituţia actuală, atunci vine întrebarea legitimă de ce au militat pentru aprobarea ei în 2003?
O Constituţie nu se compune pentru 5-6 ani. Ea reglementează pentru sute de ani. Cea a SUA bunăoară este aceeaşi (cu doar câteva amendamente ÎN BENEFICIUL CETĂŢEANULUI) de la Revoluţia americană. Dar nu grija pentru subiecţii statului o are în vedere Băăsescu (altfel i-ar cunoaşte prevederile, nu ar face afirmaţii fără temei, precum cea cu privire la dizolvarea Parlamentului pe 6 decembrie), ci perpetuarea propriului său sistem ticăloşit.
Blogul lui Donkeypapuas 