Partea întâi: https://marianhociung.wordpress.com/2013/02/28/ziua-de-dinaintea-intunerecului/
Continuarea vine, într-un fel, fără voia mea – sau mai bine zis din cauza mea. Pentru că am uitat un lucru ce mi-a dat de gândit la momentul anunţării demisiei papei Benedict al XVI-lea. Anunţul papei a fost făcut pe data de 11 februarie, iar data sfârşitului păstoririi sale a fost stabilită pentru 28 Februarie. Ori aici e un lucru ciudat pe care văd că nu l-a remarcat nimeni (sau poate nu am găsit eu). Anunţul a fost făcut imediat după începutul Anului Nou Chinezesc, care s-a petrecut pe 10 Februarie. În acea zi s-a intrat, conform zodiacului chinezes, în – ţineţi-vă bine – ANUL ŞAPELUI. Iar retragerea a avut loc pe 28 februarie, adică înainte cu o zi de 1 Martie. Ce se petrecea pe 1 Martie mai în urmă cu 2000 de ani? Păi romanii intrau în… noul an! Ca o reminiscenţă, pentru a face o paranteză, a acelor vremi avem noi astăzi acele obiceiuri populare care se petrec pe 31 Decembrie (cum ar fi Pluguşorul) rituri agrare de primăvară, mutate, odată cu reforma calendaristică a lui Iulius Cesar, de la 1 Martie la 1 Ianuarie.
Sau în alţi temeni vobind, avem de-a face cu o operaţiune de manipulare a simbolurilor. O operaţiune cu un mesaj cam prea accentuat New-Age pentru a fi creştin şi pentru ca explicaţiile oferite de către ratznger să poată fi acceptate. De ce nu şi-a spus decizia de pildă de 1 Ianuarie? Sau pe 5 Februarie (zi luată la întâmplare). De ce a ţinut moţiş ca perioada Postului mare catolic (cât se mai poate numi el post) să fie cuprinsă de nelinişti şi zvonuri? Şi de ce să fie înlănţuit de amintirea şarpelui, care poate în gândirea extrem-orientală o fi un semn benefic, dar pentru lumea Creştină aduce aminte mai mult de … satana. Sau poate aşa au vrut.. alţii? Aceia care vor şi ţin cu tot dinadinsul să arate că ei lucrează cu simboluri şi rituri oculte. În cazul acesta se poate trage concluzia că retragerea papei a fost forţată! deci ne întoarcem la ceea ce am spus în precedentul articol: în conclav va fi ales un antipapă.
Poate va fi el acel Petrus Romanus sau poate nu va fi, urmând ca abia după moartea fizică a actualului „papă emerit” să fie pus ca episcop al Romei amintitul ultim papă de care vorbeşte Malachia. Nu ştim, om trăi şi om vedea.
Ca lucrurile să fie şi mai stranii, am aflat că acel Tarcisio PIETRO Bertone de care am amintit s-a născut (unde credeţi?) în localitatea ROMANO CANAVESE. Din ce în ce mai ciudat. Pare că lucrurile sunt dirijate spre a avea un papă PETRU ce poate primi apelativul de ROMANUS dar nu şi cel despre care se scrie la Malachia (şi în cele spuse la Fatima) că va fi martirizat. Adică piesa numită înşelăciune. De ce? Pentru debusolarea maselor şi inducerea în rândul lor a unui vast program antihristic.
Blogul lui Donkeypapuas 
Pingback: Ziua de dinaintea întunerecului | Blogul lui Donkeypapuas
Aici nu pot fi de acord cu tine, forţezi. Iar genul ăsta de abordare e profund anticreştin.
Iisus spunea: Fiţi înţelepţi ca şerpii şi curaţi ca porumbeii!
Şi mai vorbea şi de profeţii mincinoşi, în care nu trebuie să credem.
Oricum, eu m-am referit la cardinalul Angelo Scola. Şi e milanez. Un mare teolog şi filosof, şi un diplomat exersat la Vatican. Un apropiat al Papei Ioan Paul al II-lea.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu aş vrea să fiu de acord cu mine. Şi într-adevăr Hristos ne spune să ne ferim de profeţii mincinoşi. De cei care vor spune că Mesia este aici sau acolo, că ştiu zile pe care doar Tatăl le cunoaşte. Şi tocmai asta este domnia lui Antihrist – a înşelătoriei, a pretinsei împărăţii „mesianice” fără Hristos; a trucurilor pentru iluzionat oamenii aşa încât aceştia să creadă că fac binele atunci când vor produce răul. Dictatul total. Ceea ce a fost sub bolşevici va fi socotit floare la ureche.
În Apus lovesc în Hristos prin invectivele aruncate asupra catolicilor (chiar papiştii dacă sunt rătăciţi), prin scandalurile fabricate de media, în fond roadele modernizării introduse în anii ’70. Dar nu ţipau aceiaşi progresişti că este nevoie de modernism în Biserică.
În Răsărit vedem zi de zi ce război se duce împotriva Bisericii lui Hristos şi a moralei creştine.
Evident că „porţile iadului nu o vor birui”.
ApreciazăApreciază